Legea nr. 229/2016 - organizarea şi exercitarea profesiei de fizioterapeut, precum şi pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Fizioterapeuţilor din România
| Comentarii |
|
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR
SENATUL
LEGE
privind organizarea şi exercitarea profesiei de fizioterapeut, precum şi pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Fizioterapeuţilor din România
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. — Prezenta lege reglementează activităţile şi practicile legate de exercitarea profesiei de fizioterapeut, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
Art. 2. — Profesia de fizioterapeut se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, în scopul evaluării, planificării şi implementării programelor de recuperare care îmbunătăţesc sau restabilesc funcţiile motorii umane, măresc capacitatea de mişcare, calmează durerile şi tratează ori previn problemele fizice asociate cu leziuni, boli, afecţiuni şi alte deficienţe.
Art. 3. — Fizioterapeutul furnizează servicii conexe actului medical, pentru dezvoltarea, menţinerea şi restabilirea capacităţii de mişcare şi a abilităţii funcţionale ale persoanelor, la nivel maxim posibil, pe toată perioada vieţii, în condiţiile în care capacitatea de mişcare şi funcţia sunt şi/sau pot fi afectate de îmbătrânire, leziuni, boli, afecţiuni, alte condiţii patologice sau factori de mediu.
Art. 4. — în sensul prezentei legi, fizioterapeutul este absolventul de studii universitare, posesor al unui titlu oficial de calificare în fizioterapie, conform prevederilor art. 11, care aplică, sub prescripţie medicală, activităţile specifice prevăzute la art. 13, pe baza principiilor de promovare a sănătăţii, de profilaxie şi tratare a bolilor, în baza diagnosticului clinic stabilit de medicul de specialitate.
Art. 5. — Pe toată perioada exercitării profesiei, fizioterapeutul trebuie să acţioneze cu profesionalism, dovedind disponibilitate, competenţă, corectitudine, devotament, loialitate, confidenţialitate şi respect faţă de fiinţa umană.
Art. 6. — Deciziile profesionale ale fizioterapeutului sunt luate în limitele competenţei sale profesionale, având în vedere interesul şi drepturile pacienţilor/beneficiarilor de servicii de fizioterapie, respectarea voinţei acestora, grija faţă de sănătatea lor şi faţă de sănătatea publică, nediscriminarea între pacienţi/beneficiari de servicii de fizioterapie, respectarea demnităţii umane şi a celorlalte principii şi reguli de deontologie în fizioterapie.
CAPITOLUL II
Exercitarea profesiei de fizioterapeut
Art. 7. — Profesia de fizioterapeut se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de către:
a) cetăţeni ai statului român;
b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;
c) soţul unui cetăţean român, precum şi descendenţii şi ascendenţii în linie directă, aflaţi în întreţinerea unui cetăţean român, indiferent de cetăţenia acestora;
d) membri de familie ai unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), aşa cum sunt definiţi la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 260/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e) cetăţeni ai statelor terţe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România;
f) beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung, acordat de către unul dintre statele prevăzute la lit. b).
Art. 8. — Profesia de fizioterapeut se exercită pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la art. 7, care îndeplinesc următoarele condiţii:
a) deţin un titlu oficial de calificare în fizioterapie, astfel cum sunt definite la art. 11;
b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute la art. 23;
c) sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei, condiţie dovedită cu certificat medical eliberat conform legii;
d) sunt membri ai Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
Art 9. — (1) Certificatele eliberate de autorităţile competente
ale unui stat membru al Uniunii Europene, ale unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ale Confederaţiei Elveţiene, care atestă că fizioterapeutul posesor este titular de drept câştigat, sunt recunoscute de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, permiţând exercitarea activităţilor specifice de fizioterapie, inclusiv în cadrul sistemului naţional de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
(2) În sensul prezentei legi, prin drept câştigat se înţelege dreptul cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene de a exercita activităţile specifice de fizioterapie, inclusiv în cadrul sistemului de protecţie socială al statului membru de provenienţă, în cazul în care aceştia beneficiau de drept de liberă practică a profesiei şi erau stabiliţi în statul membru respectiv, anterior implementării Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 93/16/CEE privind facilitarea liberei circulaţii a medicilor şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi altor titluri oficiale de certificare.
Art. 10. — (1) Titlurile oficiale de calificare în fizioterapie, obţinute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau a Confederaţiei Elveţiene, se echivalează de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, în colaborare cu Colegiul Fizioterapeuţilor din România, în condiţiile legii.
(2) Excepţie de la prevederile alin. (1) fac acele titluri care au fost recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană.
Art. 11. — Prin titlu oficial de calificare în fizioterapie se înţelege:
a) diplomă de licenţă eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată sau autorizată provizoriu din România în următoarele specializări:
(i) fizioterapie;
(ii) fiziokinetoterapie;
(iii) kinetoterapie, cu durată de studii de 4 ani;
(iv) educaţie fizică şi sport, specializarea kinetoterapie şi motricitate specială, cu durată de studii de 3 ani;
(v) kinetoterapie, cu durată de studii de 3 ani;
(vi) educaţie fizică şi sport, specializarea cultură fizică medicală;
(vii) educaţie fizică şi sport, cu vechime în recuperarea medicală de cel puţin 19 ani, angajat în sistemul sanitar şi balnear sau de asistenţă socială ca profesor de cultură fizică medicală;
(viii) balneofiziokinetoterapie şi recuperare;
b) diplomă de licenţă sau un alt titlu de fizioterapeut/maso-kinetoterapeut/kinetoterapeut, eliberate de unul dintre statele prevăzute la art. 10 sau de un stat terţ recunoscut ori echivalat în România de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, conform legii;
cj adeverinţă de absolvire a examenului de licenţă în fizioterapie, kinetoterapie şi motricitate specială, balneofiziokinetoterapie şi recuperare, eliberată la cererea absolventului, care este valabilă până la eliberarea diplomei de licenţă, dar nu mai mult de 12 luni de la data emiterii;
d) orice altă diplomă de licenţă eliberată de către o facultate acreditată care nu corespunde specializărilor de la lit. a) şi care este însoţită de o adeverinţă eliberată de facultatea respectivă, care atestă că programa de pregătire pentru obţinerea diplomei de licenţă respective corespunde cu cea de pregătire pentru exercitarea profesiei de fizioterapeut, în condiţiile prezentei legi.
Art. 12. — (1) În vederea obţinerii titlului oficial de calificare în fizioterapie, pentru solicitanţii ale căror competenţe nu corespund calificării de fizioterapeut, se vor aplica măsuri compensatorii, pe o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(2) Măsurile compensatorii sunt stabilite de către Colegiul Fizioterapeuţilor din România în colaborare cu instituţiile de învăţământ superior care au un program de licenţă acreditat în specializarea fizioterapie, kinetoterapie şi motricitate specială, balneofiziokinetoterapie şi recuperare.
(3) Măsurile compensatorii au în vedere completarea numărului de ore teoretice şi practice corespunzător programei de pregătire unitare prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, în vederea completării cunoştinţelor, aptitudinilor şi competenţelor necesare.
Art. 13. —Activităţile exercitate de către fizioterapeut sub prescripţia medicului specialist sunt următoarele:
a) examinarea somatofuncţională a pacientului/beneficiarului de servicii de fizioterapie, prin utilizarea, fără a se limita la acestea, a observaţiei, instrumentelor/tehnicilor/scalelor specifice de evaluare somatofuncţională;
b) stabilirea nevoii de intervenţie specifică şi elaborarea planului fizioterapeutic;
c) acordarea asistenţei terapeutice şi profilactice pentru prevenirea alterării funcţiei, a limitărilor de activitate şi a restricţiilor de participare;
d) acordarea asistenţei fizioterapeutice şi de recuperare în patologii ale sistemelor neuro-musculo-scheletic, cardiovascular, respirator, digestiv, neuroendocrin, metabolic şi urogenital, în domeniul traumatologiei sportive, pediatriei, geriatriei, reumatologiei, ORL şi în alte condiţii medicale şi chirurgicale frecvent întâlnite în practica fizioterapeutului;
e) aplicarea activităţilor specifice de fizioterapie, fără a se limita la acestea, precum: exerciţiu fizic cu scop terapeutic, terapie manuală, hidro kinetoterapie, tehnici efectuate cu ajutorul instrumentelor/aparatelor/instalaţiilor corespunzătoare, prin aplicare de contenţii elastice/adezive/orteze sau prin mecanoterapie, scripetoterapie, electroterapie, termoterapie, imobilizări/posturărL
Art. 14. — (1) În sensul prezentei legi, fizioterapeutul îşi exercită profesia pe baza autorizaţiei de liberă practică eliberată de Colegiul Fizioterapeuţilor din România, avizată anual. Avizul anual se acordă numai după încheierea asigurării de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională, valabilă pentru anul respectiv.
(2) Anual, fizioterapeutul este obligat să facă dovada obţinerii de credite de educaţie medicală continuă, avizate de către Colegiul Fizioterapeuţilor din România, conform legislaţiei în vigoare.
(3) Numărul minim de credite de educaţie medicală continuă pe care un fizioterapeut trebuie să le acumuleze anual se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(4) Autorizaţia de liberă practică se acordă pe baza următoarelor documente:
a) documente de studii care atestă formarea în profesie;
b) certificat de cazier judiciar;
c) certificat de sănătate fizică şi psihică.
CAPITOLUL III
Forme de exercitare a profesiei de fizioterapeut
Art. 15. — Fizioterapeutul îşi desfăşoară activitatea în baza competenţelor profesionale în sistemul public de sănătate şi/sau în sistem privat, independent, ca titular sau asociat al cabinetelor de practică independentă, sau în colaborare cu furnizori de servicii de îngrijiri medicale, asistenţă socială, cu baze de tratament din sistemul balnear, precum şi cu federaţii, cluburi, asociaţii sportive şi unităţi de învăţământ.
Art. 16. — (1) Angajarea şi promovarea profesională a fizioterapeutului în sistemul de sănătate public şi privat se realizează conform legislaţiei în vigoare.
(2) Promovarea profesională a fizioterapeutului se realizează la cererea acestuia, adresată Colegiului Fizioterapeuţilor din România, pe baza unui examen.
Art. 17. — Principalele domenii de practică în care activează fizioterapeutul sunt:
a) administrativ: în managementul serviciilor de fizioterapie, cu responsabilitatea de a furniza informaţii privind activitatea de fizioterapie adecvată, în cadrul unor instituţii sau comunităţi;
b) clinic: la nivelul îngrijirilor conexe actului medical, respectiv primare, secundare şi terţiare, cu responsabilitatea de a planifica, supraveghea şi evalua un plan terapeutic; fizioterapeutul poate lucra autonom în cabinete individuale, în instituţii medicale, cabinete medicale, spitale, unităţi staţionare şi cămine de bătrâni, fără a se limita la acestea;
c) sănătate publică sau comunitară: cu rol direct în promovarea sănătăţii şi formularea politicilor de promovare a activităţilor specifice de fizioterapie la nivel de individ/grupuri, care să ducă la îmbunătăţirea şi menţinerea stării de sănătate fizică, psihică şi emoţională, concomitent cu minimalizarea riscurilor care decurg din afectarea capacităţii de mişcare şi a funcţiei;
d) modalităţile specifice prin care fizioterapeutul activează în alte domenii de practică sunt stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, în colaborare cu Colegiul Fizioterapeuţilor din România, după caz.
Art. 18. — (1) Formele autonome de exercitare a profesiei de fizioterapeut prevăzute la art. 17 lit. b) pot angaja personal salariat, pot încheia contracte de colaborare cu alţi fizioterapeuţi sau cu alte forme autonome de exercitare a profesiei, contracte cu furnizorii de bunuri şi servicii necesare activităţii lor, cu unităţi medicale, educaţionale, sociale, sportive, de îngrijire corporală, cu mijloace de comunicare în masă, cu forme specifice de exercitare a profesiei de medic şi a altor profesii paramedicale şi alte acte juridice civile, în condiţiile prevăzute de Codul civil şi de legile speciale aplicabile.
(2) Condiţiile de acces la activităţile profesionale exercitate în regim independent de către fizioterapeut sunt stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
CAPITOLUL IV
Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Fizioterapeuţilor din România
Art. 19. —în vederea monitorizării, controlului, autorizării şi exercitării profesiei de fizioterapeut se înfiinţează Colegiul Fizioterapeuţilor din România, ca autoritate competentă în domeniu.
Art. 20. — (1) Colegiul Fizioterapeuţilor din România este organizaţie profesională, cu personalitate juridică, neguvernamentală, de interes public, apolitică, fără scop patrimonial, cu responsabilităţi delegate de autoritatea de stat, având ca obiect de activitate autorizarea, controlul si supravegherea exercitării profesiei de fizioterapeut, ca profesie liberală de practică publică autorizată.
(2) Colegiul Fizioterapeuţilor din România are autonomie instituţională în domeniul său de competenţă normativ şi jurisdicţional profesional şi îşi exercită atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni, în condiţiile legii.
(3) Formele de organizare a Colegiului Fizioterapeuţilor din România la nivel naţional şi teritorial sunt stabilite prin statutul acestuia.
(4) Statutul şi Regulamentul intern de organizare şi funcţionare a Colegiului Fizioterapeuţilor din România se elaborează, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, de către reprezentanţii asociaţiilor profesionale ale fizioterapeuţilor, membre ale Federaţiei Române a Asociaţiilor de Fizioterapie, se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Statutul Colegiului Fizioterapeuţilor din România prevede modul de organizare a alegerilor, structura organizatorică la nivel naţional şi teritorial, atribuţiile acestuia, precum şi componenţa numerică şi durata mandatelor organelor de conducere ale acestuia.
Art. 21. — Colegiul Fizioterapeuţilor din România are următoarele atribuţii:
a) În calitate de autoritate competentă în domeniu asigură autorizarea, monitorizarea şi controlul exercitării profesiei de fizioterapeut, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii;
b) asigură respectarea cadrului legal şi organizatoric pentru exercitarea profesiei de fizioterapeut în condiţiile prezentei legi, inclusiv prin funcţia de control profesional, de autoritate disciplinară şi de organ de jurisdicţie profesională;
c) autorizează sau, după caz, avizează exercitarea profesiei de fizioterapeut pe teritoriul României;
d) elaborează şi emite cârdul profesional european, pentru membrii săi, în conformitate cu reglementările Uniunii Europene;
e) asigură schimbul de informaţii, prin intermediul Sistemului de informare a pieţei interne a Uniunii Europene, denumit în continuare IMI, conform procedurilor prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
f) recunoaşte titlurile oficiale de calificare în fizioterapie dobândite în celelalte state membre ale Uniunii Europene, în statele aparţinând Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană;
g) adoptă Codul deontologic al fizioterapeutului;
h) instituie şi supraveghează aplicarea şi respectarea standardelor de calitate a serviciilor profesionale în domeniul fizioterapiei, precum şi a normelor deontologice a fizioterapeutului;
i) instituie un cadru de promovare şi dezvoltare a competenţei profesionale;
j) reprezintă interesele membrilor săi în faţa autorităţilor publice şi administrative, în cadrul organismelor profesionale internaţionale, precum şi în litigiile cu terţii;
k) ţine evidenţa fizioterapeuţilor autorizaţi şi, după caz, acordă, certifică, suspendă şi retrage dreptul de exercitare a profesiei de fizioterapeut în condiţiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
l) mediază şi arbitrează divergenţele între membrii săi, precum şi între aceştia şi terţi;
m) Întocmeşte şi actualizează permanent Registrul unic al fizioterapeuţilor.
CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 22. — (1) În vederea exercitării profesiei de fizioterapeut, acesta trebuie să devină membru al Colegiului Fizioterapeuţilor din România, prin obţinerea autorizaţiei de liberă practică în conformitate cu dispoziţiile art. 14, în cel mult 12 luni de la absolvirea studiilor de specialitate.
(2) În cazul în care fizioterapeutul nu a obţinut autorizaţia de liberă practică, conform prevederilor alin. (1), acesta, la cerere, poate să obţină o autorizaţie de liberă practică provizorie, valabilă pe o perioadă de maximum 6 luni, termen în care este obligat să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2) din prezenta lege.
Ârt. 23. — (1) Nu poate exercita profesia de fizioterapeut:
a) persoana căreia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia de fizioterapeut prin hotărâre judecătorească sau ca măsură disciplinară, pe o perioadă determinată;
b) persoana care, în exercitarea profesiei de fizioterapeut, a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, care prevede, în mod expres, interdicţia de exercitare a profesiei.
(2) Exercitarea profesiei de fizioterapeut este incompatibilă cu orice acţiune de natură a aduce atingere demnităţii sale profesionale sau bunelor moravuri, conform Codului deontologic al fizioterapeutului. Pe perioada stării de incompatibilitate se suspendă dreptul de exercitare a profesiei.
Art. 24. — (1) Fizioterapeutul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi, a dispoziţiilor cuprinse în normele metodologice de aplicare a acesteia şi a Statutului Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
(2) Constatarea, cercetarea şi sancţionarea abaterilor disciplinare sunt prevăzute în Statutul Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
(3) Analizarea şi soluţionarea cazurilor de malpraxis se face de către Colegiul Fizioterapeuţilor din România, printr-o comisie, alcătuită dintr-un medic specialist şi 2 fizioterapeuţi egali sau superiori în grad.
(4) Răspunderea disciplinară a fizioterapeutului nu exclude răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială, conform prevederilor legale.
Art. 25. — Activităţile specifice de fizioterapie de care beneficiază persoanele asigurate în sistemul naţional de asigurări sociale de sănătate sunt stabilite prin negociere între Colegiul Fizioterapeuţilor din România, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi sunt prevăzute în Contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei de specialitate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, fiind decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Art. 26. — (1) Colegiul Fizioterapeuţilor din România informează autorităţile competente din toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene cu privire la fizioterapeuţii cărora li s-a restrâns sau interzis, de către autorităţile ori instanţele judecătoreşti naţionale, dreptul de a desfăşura activităţile profesionale pe teritoriul României, în întregime sau parţial, chiar şi cu caracter temporar.
(2) Colegiul Fizioterapeuţilor din România transmite informaţiile prevăzute la alin. (1) prin intermediul IMI, în termen de cel mult 3 zile de la data adoptării deciziei de restrângere sau interzicere, în întregime ori parţial, a exercitării unei activităţi profesionale de către fizioterapeutul în cauză. Aceste informaţii se limitează la:
a) identitatea fizioterapeutului în cauză, respectiv numele, prenumele şi data naşterii;
b) calificarea cu care acesta exercită profesia de fizioterapeut;
c) autoritatea sau instanţa naţională care adoptă hotărârea privind restrângerea ori interdicţia;
d) sfera de aplicare a restricţiei sau interdicţiei;
e) perioada în cursul căreia se aplică restricţia sau interdicţia.
(3) În termen de maximum 3 zile de la data adoptării hotărârii instanţei, Colegiul Fizioterapeuţilor din România, în calitate de autoritate competentă a statului membru interesat, informează autorităţile competente din toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene, prin alertă în cadrul IMI, despre identitatea profesioniştilor care au solicitat recunoaşterea titlurilor oficiale de calificare în fizioterapie, în temeiul prevederilor prezentei legi şi în cazul cărora instanţele române au constatat că au făcut uz, în acest scop, de titluri falsificate de calificare profesională.
(4) Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul schimbului de informaţii prevăzute la alin. (1)—(3) se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu modificările şi completările ulterioare,’ şi a prevederilor Legii nr. 677/200*1 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) În cazul în care interdicţia sau restricţia prevăzută la alin. (3) expiră, Colegiul Fizioterapeuţilor din România informează, de îndată, autorităţile competente din toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene, menţionând data expirării şi orice altă schimbare ulterioară a respectivei date.
(6) Fizioterapeutul pentru care Colegiul Fizioterapeuţilor din România transmite alerta autorităţilor competente din toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene, este informat, în scris, cu privire la deciziile de alertă, concomitent cu declanşarea şi derularea procedurii de alertă.
(7) Fizioterapeutul prevăzut la alin. (6) are posibilitatea de a contesta decizia privind aplicarea mecanismului de alertă la instanţa de contencios administrativ competentă potrivit legii, sau poate solicita Colegiului Fizioterapeuţilor din România rectificarea unei astfel de decizii.
(8) În cazul în care alerta transmisă autorităţilor competente din toate celelalte state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului
Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene se dovedeşte a fi neîntemeiată, fizioterapeutul în cauză poate obţine despăgubiri legate de orice prejudiciu cauzat de aceasta, în condiţiile legii. în aceste cazuri, decizia privind alerta poate conţine precizarea că face obiectul unor proceduri iniţiate de către fizioterapeut.
(9) Datele privind alertele pot fi prelucrate în IMI atât timp cât sunt valabile. Alertele se radiază în termen de 3 zile de la data adoptării deciziei de revocare sau de la expirarea interdicţiei ori restricţiei prevăzute la alin. (2).
Art. 27. — (1) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, cu consultarea reprezentanţilor asociaţiilor de fizioterapie din România, emit normele metodologice de aplicare a prezentei legi, aprobate prin hotărâre de Guvern.
(2) La propunerea Colegiului Fizioterapeuţilor din România, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice iniţiază modificarea normelor metodologice de aplicare a prezentei legi, ori de câte ori este cazul.
(3) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Persoanelor Vârstnice elaborează, prin ordin comun, modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.352/2010 privind aprobarea structurii Clasificării ocupaţiilor din România — nivel grupă de bază, conform Clasificării internaţionale standard a ocupaţiilor— ISCO 08, republicată, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.
(4) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile publice, precum şi persoanele juridice de drept public sau privat vor opera modificările necesare în sensul aplicării dispoziţiilor prezentei legi referitoare la încadrarea şi stabilirea statutului, a drepturilor şi obligaţiilor fizioterapeuţilor pe care îi au angajaţi.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
FLORIN IORDACHE
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, 17 noiembrie 2016.
Nr. 229.
| ← Decretul Președintelui nr. 969/2016 - promulgarea Legii privind... |
|---|
[...]
1. Descrierea situaţiei actuale
Prin Hotărârea Guvernului nr. 10 din 9 ianuarie 2013 privind organizarea şi funcţionarea j ! Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV), acesta este mandatat sa actualizeze clasificarea ocupaţiilor din România, la propunerile diferiţilor utilizatori, precum şi Nomenclatorul calificărilor pentru care se pot organiza programe de formare profesională finalizate cu certificate de calificare. De asemena, MMFPSPV colaborează cu alte ministere şi instituţii la elaborarea Cadrului naţional al calificărilor
Citește mai mult
din România, elaborând şi promovând cadrul legislativ necesar realizării obiectivelor strategice în domeniul mobilităţii forţei de muncă, a liberei circulaţii a lucrătorilor cetăţeni ai Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, realizând astfel transpunerea legislaţiei europene în legislaţia naţională.în acest sens, în vederea alinierii României la Standardele Internaţionale elaborate de Comunitatea Europeană, respectiv ISCO-88-COM, precum şi de Organizaţia Naţiunilor Unite ISCO-88, a fost emis Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 893/2.527 c/1997, publicat în Monitorul Oficial (M.O.) al României, partea I, nr. 374 din 1997, la poziţia 4 din anexă şi modificat ulterior în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 13 din 1998. Acesta includea în Codul Ocupaţiilor din România ocupaţia de kinetoterapeut, la numărul 222905, din grupa majoră 2 intitulată „Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice”, în cadrul subgrupei 2229 “Medici şi asimilaţi”.
în prezent, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului muncii familiei şi protecţiei sociale nr. 1832 din 6 iulie 2011 şi al Preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 858 din 11 iulie 2011, privind aprobarea Clasificarea Ocupaţiilor din România, conform Clasificării Internaţionale Standard a Ocupaţiilor ISCO-08, profesia de fizioterapeut există în varianta actualizată a Clasificării Ocupaţiilor din Romania - COR - la grupa majoră 2 intitulată “Specialişti în diverse domenii de activitate”, la subgrupele 22 “Specialişti în domeniul sănătăţii” - 226 “Alţi specialişti în domeniul sănătăţii”, subgrupa 2264 “Fizioterapeuţi”. în această subgrupă, sunt încadrate următoarele profesii:
226401 - Fiziokinetoterapeut;
226402 - Fizioterapeut;
226403 - Cercetător în fiziokinetoterapie;
226404 - Asistent de cercetare în fiziokinetoterapie;
226405 - Kinetoterapeut;
226406 - Profesorii de cultură fizică medicală.
Conform acestui Ordin, profesioniştii încadraţi în această subgrupă evaluează, planifică şi implementează programe de reabilitare care îmbunătăţesc sau restabilesc funcţiile motorii umane, măresc capacitatea de mişcare, calmează durerile şi tratează cri previn problemele fizice asociate cu leziuni, boli şi alte deficienţe. Aeştia aplică o gamă largă de terapii fizice şi tehnici, cum ar fi mişcarea, ultrasunetele, laserul şi alte tehnici similare.
De asemenea, există şi specialişti în domeniul sănătăţii care furnizează servicii de asistenţă în fizioterapie şi alte activităţi care sprijină şi promovează sănătatea umană. încadraţi la grupa majoră 32 j - Tehnicieni în domeniul sănătăţii, subgrupa 325 - Alţi specialişti în domeniul sănătăţii, asimilaţi.
I subgrupa 3225 - Tehnicieni şi asistenţi de fizioterapie. în această subgrupă sunt încadrate profesiile ale căror terapii sunt furnizate, de obicei conform planurilor de reabilitare stabilite de către fizioterapeuţi. Acestea sunt unnătoarele:
325501 - Maseur
325502 - Asistent de fizioterapie
325502 - Ergoterapeut
325504 - Reflexoterapeut
În plus, Codul Activităţilor Economice din România (CAEN), rev. 2 la secţiunea Q - Sănătate şi asistenţă socială, grupa 869 - Alte activităţi referitoare la sănătatea umană, sunt incluse activitati referitoare la sanatatea umana, ce nu sunt efectuate in spitale sau de către medici sau dentişti cum sunt: activitati ale infirmierelor, moaşelor, fizioterapeutilor sau a altor paramedici in domeniul optometriei, hidroterapiei, masajului medical, ergoterapiei, logopediei, homeopatiei, chiropracticii, acupuncturii etc.încadrează activitatea fizioterapeutului ca personal paramedical.
în România, primii specialişti în recuperare prin gimnastică medicală au apărut încă din 1923 (M.O. nr.59 din 17 iunie 1923), iar învăţământul superior de Kinetoterapie a fost înfiinţat în anul 1992 (Adresa nr. 25338 din 28 ianuarie 1992 înaintată de Ministerul învăţământului şi Ştiinţei către Ministerul Sănătăţii), pe baza unor materiale elaborate de o comisie mixtă româno-franceză, constituită din iniţiativa Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii prin direcţia pentru Europa de sud-est. Astfel, kinetoterapia a fost inclusă pe lista specializărilor universitare prin H.G. nr. 568 din 27 iulie 1995 şi 294 din 16 iunie 1997, stabilindu-se de asemenea şi durata studiilor (4 ani) şi calificarea absolvenţilor - kinetoterapeut. Absolvenţii obţineau o diplomă recunoscută de Ministerul Sănătăţii, care atesta următoarele: profilul Educaţie Fizică şi Sport, specializarea: Kinetoterapie. Durata studiilor 4 ani. Calificarea specialiştilor: licenţiat în Kinetoterapie.
în anul 2002 a fost aprobată înfiinţarea Facultăţii de Kinetoterapie în cadrul Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport (ANEFS) prin H.G. nr. 410 din 2 aprilie 1992, publicată în M.O. nr. 313 din 13 mai 2005. Aceasta este singura facultate de profil din România, în restul centrelor universitare existând Specializări/Departamente de Kinetoterapie şi Motricitate Specială.
începând cu anul 2005, reorganizarea învăţământului superior după procesul Bologna a determinat reducerea anilor de studii de licenţă de la 4 ani la 3 ani, a studiilor de maşter la 2 ani şi a studiilor doctorale la 3 ani precum şi modificarea titlului de calificare : licenţiat în educaţie fizică şi sport, programul de studii kinetoterapie şi motricitate specială.
Specializarea fiziokinetoterapie, introdusă în anul 1993 în cadrul Facultăţilor de Medicină din România nu se mai regăseşte ca specializare universitară potrivit H.G. 749 din 2009 privind Nomenclatorul domeniilor, a structurilor instituţiilor de învăţământ superior şi a specializărilor/programelor de studii universitare de licenţă acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, această specializare fiind înlocuită în 2005 cu o nouă specializare, balneofiziokinetoterapie şi recuperare, în cadrul Facultatăţiilor de Moaşe şi Asistenţă Medicală din Bucureşti şi Craiova, Facultăţii de Bioinginerie Iaşi şi Facultăţilor de Medicină din alte centre universitare (Cluj, Arad, Timişoara, Târgu Mureş etc.).
în prezent, funcţionează în afara Facultăţii de Kinetoterapie din cadrul Universităţii de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti, încă 13 Facultăţi de Educaţie Fizică şi Sport şi o Facultate de Ştiinţe care au Specializarea Kinetoterapie şi Motricitate Specială, acreditate ARACIS (Bacău, Oradea, Craiova, Piteşti, Timişoara, Cluj, Iaşi, Galaţi, Constanţa, Targu Jiu etc.). De asemenea, există 9 masterate de specialitate (acreditate ARACIS) şi 4 linii doctorale.
începând cu anul 2000, Federaţia Română a Asociaţiilor de Fizioterapie (FRAF) este singura asociaţie profesională din România care este membră cu drepturi depline a Confederaţie Mondiale de
Fizioterapie (WCPT) și a Confederaţiei Mondiale de Fizioterapie-Regiunea Europa (WCPT-ER), iar din 2003 FRAF a devenit membră a Federaţiei Internaţionale a Organizaţiilor de Fizioterapie Francofone (FIOPF).
Neexistenţa până la aceasta dată a unei reglementări legislative a profesiei de fizioterapeut şi j implicit lipsa unor protocoale de practică terapeutică în domeniul fizioterapiei. aplicabile la nivel I naţional, poate avea consecinţe majore în asigurarea calităţii asistenţei fizioterapeutice profilactice j sau de recuperare (sub prescripţie medicală de specialitate în diferite specialităţi - recuperare, i ortopedie, neurologie, chirurgie etc.), ca urmare a angajării în unităţi medicale publice sau private a unui personal, de profesii diferite şi cu o curricula de pregătire diferită, fără a avea certitudinea unei pregătiri corespunzătoare în domeniu.
Mai mult, Confederaţia Mondială de Fizioterapie - Regiunea Europa, menţionează în adresele înaintată FRAF din 25 februarie 2013 şi 9 mai 2014 că, doar în România şi Estonia, profesia de fizioterapeut nu este reglementată.
În declaraţia politică referitoare la Reglementarea profesiei de fizioterapie, Confederaţia Mondială de Fizioterapie (WCPT) pledează pentru reglementarea profesiei prin intermediul unor sisteme recunoscute şi apreciate care să asigure protecţia populaţiei prin mecanisme de autoadministrare a fizioterapeuţilor.
Având în vedere cele de mai sus, se consideră necesară reglementarea profesiei de fizioterapeut, prin care să se confere un cadru legislativ corespunzător pentru a desfăşură activitatea terapeutică conform normelor în vigoare.
2. Schimbări preconizate
Proiectul de lege conţine prevederi ce au drept scop reglementarea domeniului fizioterapiei, a cadrului general de organizare şi de exercitare a profesiei, cu desfăşurarea activităţilor în domeniu, precum şi stabilirea măsurilor de promovare a acestora, conform scopurilor şi principiilor specifice. Principalele reglementări vizează următoarele aspecte:
• definirea termenului de fizioterapie/fizioterapeut al cărei/cărui scop este să servească interesul general al comunităţii şi/sau interesul membrilor, pin prestarea de servicii calitative;
• stabilirea contextului profesional şi organizatoric, precum şi al principiilor care stau la baza fizioterapiei şi a obiectivelor acesteia;
• definirea unor termeni semnificativi în domeniul fizioterapiei, precum şi stabilirea criteriilor de îndeplinit pentru a profesa;
• stabilirea mecanismelor de sprijinire şi încurajare a formării şi practicării fizioterapiei;
• contextul prestării serviciilor şi a practicii profesionale prin înfiinţarea la nivel naţional a Colegiului Fizioterapeuţilor;
• stabilirea autonomiei profesionale, abilităţilor personale, responsabilitatea şi a relaţiilor profesionale ale fizioterapeutului;
• facilitarea mi graţiei absolvenţilor în spaţiul Comunităţii Europene
• au fost introduse sancţiuni aplicabile nerespectării obligaţiilor prevăzute de prezenta lege.
Se preconizează că, reglementările cuprinse în prezentul proiect de lege au ca rezultate
favorabile următoarele:
• populaţia care are nevoie de asistenţă fizical-kinetică va beneficia de servicii standard de cea mai înaltă calitate şi de specialişti calificaţi în permanenţă pentru onestitatea şi profesionalismul lor;
• este absolut necesară responsabilizarea specialistului în fizioterapie şi perfecţionarea continuă a acestuia, în vederea asigurării calităţii serviciilor furnizate şi a siguranţei beneficiarilor acestor servicii;_
• scăderea confuzie: pacienţilor, având în vedere că in momentul de fată există patru titluri diferite iprof. CFM. kinetoterapeut. flziokinetoterapeut şi baineofiziokinetoterapeut > pentru aceeaşi profesie, care furnizează aceleaşi servicii de îngrijire a sănătăţii
• dezvoltarea cabinetelor de liberă practică, ceea ce înseamnă creare de locuri de muncă, finanţe la bugetul statului Român şi degrevarea acestuia de responsabilităţi şi cheltuieli necesare acordării asistenţei de specialitate;
• înscrierea profesioniştilor în Registrul Unic al Fizioterapeuţilor va asigura un feed-back privind controlul finanţelor către bugetul de stat:
• profesioniştii în fizioterapie vor avea un cadru de referinţă privind statutul şi rolul lor în aplicarea celui mai eficient, ieftin şi neinvaziv mijloc terapeutic - exerciţiul fizic, special organizat şi condus;
• rezolvarea inadvertenţelor existente între specialiştii care, deşi sunt formaţi la Universităţi diferite şi sunt încadraţi neunitar, au aceleaşi competenţe şi desfăşoară aceeaşi activitate de fizioterapie. Aceasta va fi posibilă prin:
• domeniul de licenţă unitar;
• durata studiilor de licenţă - 4 ani;
• curricula universitară comună, indiferent de facultăţile cărora, din punct de vedere administrativ, le este arondată specializarea în acest moment
3. Alte informaţii
Specializarea Fizioterapie/kinetoterapie (Physiotherapy, Physical therapy, Masso-Kinesitherapie), beneficiază pe plan european de norme speciale de organizare, atât în ceea ce priveşte funcţionarea sa. cât şi în ceea ce priveşte curricula universitară.
România a adoptat iniţial termenul de “kinetoterapie” deoarece cuvântul “kineto”, în limba greacă înseamnă mişcare, iar “terapewein”, în greaca veche, defineşte totalitatea mijloacelor de prevenire, terapie şi recuperare medicală.
[...]
Secţiunea a 5-a
Efectele proiectului de act normativ asupra legislaţiei în vigoare 1. Proiecte de acte normative suplimentare:
• Legea nr. 200 din 25 mai 2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România cu modificările şi completările ulterioare care transpune Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, modificată prin Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 noiembrie 2013:
• Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.
2. Compatibilitatea proiectului de lege cu legislaţia europeană în materie
Proiectul de lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de flzioterapeut are la bază Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi a Regulamentului (UE) privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne ( “ Regulamentul IMF"Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale.
Directiva consolidată conferă printre altele şi îmbunătăţirea accesului la informaţiile privind recunoaşterea calificărilor profesionale. Astfel, toţi cetăţenii care solicită recunoaşterea calificărilor lor profesionale ar trebui să se poată adresa unui punct unic de contact, fără să fie obligaţi să apeleze la diferite organisme guvernamentale. Acest punct unic de contact ar trebui să fie ghişeul unic, creat în temeiul directivei privind serviciile, care va permite cetăţenilor să obţină dintr-un singur loc informaţiile cu privire la documentele necesare pentru recunoaşterea calificărilor lor, precum şi să efectueze online toate procedurile de recunoaştere a calificărilor.
Introducerea unui mecanism de alertă pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii care beneficiază de recunoaşterea automată. Autorităţile competente ale unui stat membru vor fi obligate să alerteze autorităţile competente din toate celelalte state membre în privinţa profesioniştilor din domeniul sănătăţii, cărora li s-a interzis să-şi exercite activitatea profesională de către o autoritate publică sau de către o instanţă judecătorească.
Directiva introduce un nou mecanism pentru a se asigura o mai mare transparenţă şi justificarea reglementării profesiilor printr-o cerinţă de calificare specifică. Va trebui ca statele membre să furnizeze o listă a profesiilor pe care le reglementează şi să justifice necesitatea reglementării, în continuare urmând să se desfăşoare un exerciţiu de evaluare reciprocă, facilitat de Comisia Europeana.
Directiva privind calificările profesionale este esenţială pentru a permite profesioniştilor să pună bazele unei noi întreprinderi sau să găsească un loc de muncă intr-un alt stat membru care solicită o calificare specifică pentru o anumită activitate profesională. Modernizarea este una dintre cele douăsprezece pârghii pentru creştere economică prevăzute în Actul privind piaţa unică.
Confederaţia Mondială de Fizioterapie - Regiunea Europa (WCPT-ER) lucrează împreună cu Comisia Europeană şi autorităţile naţionale la implementarea Directivei EU/55/2013 privind Recunoasşterea Calificărilor Profesionale şi, în prezent, se conceantrează pe introducerea Cârdului Profesional European, atât pentru medici, asistenţi şi farmacişti, cât şi pentru fizioterapeuţi. Scopul cârdului profesional european este de a simplifica procesul de recunoaştere şi de a genera reduceri de costuri şi eficienţă în funcţionare în beneficiul profesioniştilor şi al autorităţilor competente.
De asemenea, în 2017 Clasificarea Europeană a aptitudinilor/competenţelor, calificărilor şi ocupaţiilor (ESCO) va elabora o nouă clasificare bazată pe
6. Alte informaţii - Nu este cazul.
[...]
Secţiunea a 6-a
Consultările efectuate în vederea elaborării proiectului de act normativ 1. Informaţii privind procesul de consultare cu organizaţiile neguvernamentale, institute de cercetare şi alte organisme implicate
Toate demersurile întreprinse la nivel naţional pentru reglementarea profesiei au fost sprijinite de către Confederaţia Mondială de Fizioterapie (WCPT), Confederaţia Mondială de Fizioterapie -Regiunea Europa (WCPT-ER) şi Federaţia Internaţională a Organizaţiilor Francophone de Fizioterapie (FIOPF), prin scrisori de susţinere adresate Instituţiilor din România (Ministerului Sănătăţii şi Parlamentului României).
2. Fundamentarea alegerii organizaţiilor cu care a avut loc consultarea precum şi a modului în care activitatea acestor organizaţii este legată de obiectul proiectului de act normativ.
In anul 2000, Federaţia Română a Asociaţiilor de Fizioterapie - FRAF a devenit membră a Confederaţiei Mondiale de Fizioterapie (World Confederation for Physical Therapy - WCPT), (echivalentul termenului american fiind „physical therapy”, cel engelzesc „physiotherapy”, iar cel francez „kinesitherapie), pe baza planului de învăţământ al specializării de kinetoterapie din cadrul Facultăţilor de Educaţie fizică şi Sport. Ulterior, în 2000, pentru aceleaşi motive, FRAF a fost acceptată în cadrul Asociaţiei Regiunii Europene a Confederaţiei Mondiale pentru Fizioterapie (WCPT-ER).
Totodată.. începând cu anul 2001. învăţământul superior de kinetoterapie din România face parte din ENPHE (European Network of Physiotherapy in Higher Educaţion / Reseau European de | l'Enseignement Superior en Kinesitherapie). cu reprezentanţi în Comitetul de coordonare. Acest for urmăreşte îmbunătăţirea pemianentă a standardelor europene ale învăţământului superior de kinetoierapie şi alinierea sa la cele 6 puncte incluse în Declaraţia de la Bologna şi stabileşte standardele minimale care trebuiesc respectate pentru a putea fi în concordanţă cu reglementările impuse la nivel european.
Din 2003. România semnează ca membru fondator al FIOPF (Federaţia Internaţională a Organizaţiilor Francofone de Fixioterapie), iar din 2007 deţine vicepreşedinţia acestei organizaţii.
Din manie 2014, România este membru fondator al Societăţii Ştiinţifice Europene de Fizioterapie.
3.Consultările organizate cu autorităţile administraţiei publice locale, în situaţia în care proiectul de act normativ are ca obiect activităţi ale acestor autorităţi, în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 521/2005 privind procedura de consultare a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale la elaborarea proiectelor de acte normative.
Ministrul Sănătăţii a aprobat în anul 2010 recomandările Raportului de audit intern cu nr. CSA2841 din 22 manie 2010 privind asigurarea conformităţii operaţiunilor şi activităţilor cu cadrul legislativ şi normativ în domeniu la I.N.R.M.F.B Bucureşti, recomandări referitoare la:
• reluarea discuţiilor pentru atingerea unui consens legislativ comun care să reglementeze exercitarea profesiei de kinetoterapeut, discuţii la care să participe iniţiatorii actului normativ, respectiv reprezentanţii Federaţiei Române a Asociaţiilor de Kinetoterapie, reprezentanţii fiziokinetoterapeuţilor, Comisia de Recuperare, medicină fizică şi balneologie din Ministerul Sănătăţii şi reprezentanţii Direcţiei Generale de Sănătate Publică, Asistenţă Medicală şi
Programe;
• elaborarea unor protocoale de practică terapeutică în domeniul kinetoterapiei.