Decizia CCR nr. 550 din 17.12.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 - stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 - sistemul unitar de pensii...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Gligore Mădărășan în Dosarul nr. 2.618/102/2012 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 493D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 februarie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Excepția a fost ridicată de Gligore Mădărășan cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 2.277 din 17 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 2.618/102/2012.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, deoarece prevăd o diferență de tratament nejustificată sub aspectul acordării pensiei de serviciu între consilierii Curții de Conturi, pe de o parte, și controlorii financiari, respectiv auditorii publici externi, de cealaltă parte. Astfel, consideră că asimilarea dintre aceste categorii de personal al Curții de Conturi este determinată de apartenența la același grup profesional, care își desfășoară activitatea în anumite condiții predeterminate, în circumstanțele acelorași incompatibilități și obligații reglementate la nivel constituțional și legal, aspecte ce reclamă un tratament juridic identic. În acest sens arată că, din evoluția reglementării privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi încă de la înființarea acesteia, se desprinde concluzia că de-a lungul timpului consilierii de conturi și auditorii publici externi au fost asimilați magistraților din punct de vedere al salarizării, interdicțiilor, riscurilor și incompatibilităților. Mai mult, invocând dispozițiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, precum și cele ale Regulamentului de organizare și funcționare a Curții de Conturi a României, arată că atât consilierii de conturi, cât și auditorii publici externi contribuie la activitatea de audit public extern. Deși consilierii de conturi ocupă funcții de președinte, vicepreședinte și șefi de departament, iar auditorii publici externi ocupă funcții de director, director adjunct, șef serviciu, șef birou, șef echipă și auditori publici externi în cadrul departamentului și camerelor de conturi județene conduse de un consilier de conturi ca șef de departament, din conținutul dispozițiilor art. 19, 20, 21, 23 și 25 din Regulament se desprinde însă concluzia că atribuțiile consilierilor de conturi și cele ale auditorilor publici externi sunt similare. Astfel, ansamblul de sarcini este de același tip, activitatea se execută periodic și continuu, implică cunoștințe specializate și constă în atribuții cu procese de muncă cu un grad de omogenitate și similaritate, pregătirea profesională este unitară, iar funcțiile au caracteristici asemănătoare din punct de vedere al sarcinilor, obiectivelor, competențelor, responsabilităților și procedurilor. Totodată, relevă că, pentru a asigura cerințele de obiectivitate și independență a activității de control/audit exercitate de Curtea de Conturi, prin legile de organizare și funcționare au fost stabilite, atât pentru consilierii de conturi, cât și pentru auditorii publici externi, o serie de interdicții, incompatibilități și riscuri. În acest sens, invocă dispozițiile art. 17 și 18 din Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi și ale art. 2 și 43 din Statutul auditorului public extern, precizând că, până la modificările operate prin Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, aceste interdicții și incompatibilități erau prevăzute prin lege organică. De altfel, arată că, indiferent de natura juridică a actului care reglementează aceste interdicții și incompatibilități, ele rămân limitări ale unor drepturi fundamentale, garantate de Constituție și de o serie de pacte și tratate la care România a aderat, așa cum sunt Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale ori Pactul internațional referitor la drepturile civile și politice. În continuare, arată că, în desfășurarea activității lor, auditorii publici externi sunt supuși unor presiuni, tensiuni și amenințări care, pe lângă complexitatea activității, adaugă un plus de suprasolicitare neuropsihică. Mai susține că limitările bugetare temporare nu pot constitui o justificare pentru restrângerea dreptului la pensia de serviciu al auditorilor publici externi. În sprijinul păstrării în continuare a acestui drept, invocă și cele reținute de Curtea Constituțională în deciziile nr. 20/2000, nr. 375/2005, nr. 57/2006, nr. 120/2007, nr. 991/2008, nr. 1.414/2009, nr. 872/2010, nr. 873/2010 și nr. 297/2012, cele arătate în opinia separată formulată la Decizia nr. 871/2010, precum și cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 29/2011 privind respingerea recursurilor în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de colegiile de conducere ale curților de apel Brașov, Cluj, Craiova și Galați privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 14 din Convenție, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege. În sfârșit, arată că auditorii publici externi au avut o speranță legitimă de obținere a unei pensii de serviciu, iar acordarea acestei pensii se impune pentru a asigura independența și obiectivitatea în desfășurarea activității profesionale.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 297/2012, consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, făcând trimitere la cele reținute de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 288/2013, nr. 297/2012 și nr. 873/2010, arată că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziții potrivit cărora: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: [_]

h) pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi.“

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care, la data sesizării Curții Constituționale, aveau următoarea redactare: "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [_]

j) art. 49 alin. (4) și art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009.“

Ulterior sesizării Curții Constituționale, ca urmare a celor reținute de această instanță prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 a fost modificat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 37/2013 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 12 martie 2013, astfel că, în prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare: "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [_]

j) art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009.“

Curtea constată că, prin modificarea adusă acestui text de lege, soluția legislativă criticată de autorul excepției în prezenta cauză nu a fost îndepărtată.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al analizei de constituționalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 are în vedere pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, cele ale auditorilor publici externi și ale oricăror persoane care sunt salariați/membri în cadrul Curții de Conturi. De asemenea, a reținut că din personalul Curții de Conturi fac parte atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate, cât și ceilalți angajați ai acestei instituții, indiferent de statutul lor socioprofesional. În conformitate cu principiul accesorium sequitur principale, Curtea Constituțională a arătat că trebuie aplicat același tratament juridic personalului asimilat magistraților în privința dreptului legal la pensie de serviciu cu personalul la care au fost asimilați, întrucât, altfel, s-ar ajunge la situații inadmisibile, contrare art. 16 din Constituție. În consecință, prin decizia menționată, Curtea a constatat constituționalitatea eliminării tuturor pensiilor de serviciu în raport cu criticile formulate.

Prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat însă că eliminarea pensiei de serviciu a judecătorilor, procurorilor și judecătorilor, respectiv a magistraților-asistenți ai Curții Constituționale este neconstituțională, deoarece încalcă principiul independenței justiției, prevăzut de art. 124 din Constituție. Cu acel prilej, Curtea a reținut că principiul independenței justiției apără pensia de serviciu a magistraților, ca parte integrantă a stabilității financiare a acestora, în aceeași măsură în care apără celelalte garanții ale acestui principiu.

Curtea a stabilit că "statutul constituțional al magistraților - statut dezvoltat prin lege organică și care cuprinde o serie de incompatibilități și interdicții, precum și responsabilitățile și riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenței justiției, garanție a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală“.

După pronunțarea acestei decizii, din punct de vedere constituțional s-a deschis posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul constituțional și legal al magistraților și cel al altor categorii socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau pe unele dintre acestea la obținerea unei pensii de serviciu similar magistraților. Așa fiind, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Curtea a analizat dacă personalul Curții de Conturi urmează să beneficieze de același tratament juridic, respectiv dacă statutul acestuia reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraților în privința pensiei de serviciu și a reținut că, în privința auditorilor publici externi, considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, cu corectivul adus prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, își mențin pe deplin valabilitatea.

Ulterior, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, statuând că aceste prevederi sunt neconstituționale "în măsura în care se aplică și consilierilor de conturi“.

Cu acest prilej, Curtea a constatat că asimilarea consilierilor de conturi, sub aspectul incompatibilităților, cu magistrații este realizată printr-o normă de rang constituțional, aspect decisiv în analiza Curții, reținând totodată faptul că "consilierii de conturi au atât o altă reglementare constituțională și legală, cât și un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curții de Conturi“.

În concluzie, soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate nu s-a extins și cu privire la aceste din urmă categorii de personal, Curtea nereținând existența unei similitudini între statutul consilierilor de conturi și celelalte categorii de personal ale Curții de Conturi, în speță fiind vorba despre calitatea de controlor financiar/auditor public extern al Curții de Conturi.

În sensul celor mai sus amintite este și Decizia nr. 900 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, o excepție de neconstituționalitate cu un obiect identic și o critică similară celei formulate în speța de față.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.