HOTĂRÂRE nr. 92/2015 privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor – Lansarea procesului de consultare publică - o nouă organizare a pieţei energiei COM (2015) 340 final

Ca poziționare generală, din perspectiva României, pentru a atinge obiectivele de decarbonizare, sectorul energetic va trebui să sufere o transformare profundă, care va necesita investiții uriașe. În acest sens, este necesară identificarea, în perioada următoare, inclusiv la nivelul Uniunii Europene, a instrumentelor și mecanismelor de piață care să îmbunătățească mediul de afaceri și predictibilitatea pentru investitori.

Pentru România, obiectivul de finalizare a pieței interne a energiei înseamnă, pe termen mediu și lung:

- dezvoltarea infrastructurii energetice;

- asigurarea unor prețuri accesibile pentru consumatori;

- menținerea competitivității industriei;

- creștere economică și creare de locuri de muncă.

Se remarcă existența unor întârzieri nedorite în conectarea României la rețelele de transport de pe piața europeană atât pentru energia electrică, cât și pentru gaze naturale.

Infrastructura de transport al energiei electrice și al gazelor naturale trebuie să dezvolte - în cel mai scurt timp posibil - culoare de transport de gaze naturale care să asigure atât gradul necesar de interconectivitate la nivel european, cât și un potențial suficient de transport al gazelor naturale pentru valorificarea resurselor din piețele autohtone și din cele regionale.

Este de asemenea necesar să se asigure interconectivitatea magistralelor de transport al energiei electrice atât intracomunitar, cât și extracomunitar.

Numai o solidaritate europeană reală poate asigura o reducere a dependenței față de Rusia, problema-cheie a UE, dar ceea ce trebuie evaluat de acum înainte este opțiunea pentru un raport sustenabil între propriile resurse energetice ale statelor membre și cele presupus comunitare.

Planificarea acțiunii pentru susținerea Uniunii Energetice readuce în atenție faptul că securitatea energetică reprezintă un concept complex, politic, tehnic, economic, comercial și social.

Ca o axiomă, securitatea energetică absolută nu există. Ea presupune doar asigurarea necesarului de consum, sub aspectul accesibilității (inclusiv la surse noi de aprovizionare) și cel al disponibilității, respectiv a garantării pe termen lung a continuității livrărilor.

Trebuie să se țină cont de noua situație geopolitică creată de Rusia pe continent, iar în acest context:

a) Uniunea Europeană trebuie să-și protejeze interesele.

b) România insistă asupra menținerii libertății fiecărui stat membru de a-și alege mixul energetic național, existând riscul stabilirii unui mix energetic european unic, care va crea mari probleme centralelor și industriei mineritului.

c) România susține energia nucleară, demers în care mai sunt angajate și alte state membre, precum Ungaria, Cehia etc. și, de asemenea, sprijinirea producătorilor de energie regenerabilă și nucleară.

d) Referitor la resursele energetice din surse regenerabile, creșterea ponderii acestora în consumul Uniunii Europene poate reprezenta o oportunitate pentru sectorul energetic european, cu perspective importante inclusiv în ceea ce privește exportul.

România apreciază că se impune necesitatea corelării vitezei și volumului de dezvoltare al sectorului regenerabilelor pe plan european, odată cu consolidarea și modernizarea rețelelor, în așa fel încât prețul energiei electrice pentru consumatori să rămână suportabil, să se mențină competitivitatea și să se evite relocarea industriei. Sunt necesare scheme de ajutor în vederea atingerii acestor obiective.

Constituirea pieței unice europene și implicit o politică energetică comună nu se vor realiza atât timp cât va exista o piață unică reglementată de 28 de autorități de reglementare din 28 de state membre.

Este nevoie de un angrenaj instituțional comun, care să susțină piața unică a energiei, respectiv instituirea unui reglementator unic în domeniul energiei la nivel european, pentru ca reglementările să fie coerente și să nu mai existe diferențe mari în aspecte precum sistemele de tarifare.

Există temerea că Uniunea Energetică Europeană va duce la o creștere a prețurilor la energie și gaze naturale pentru consumatorii din România, iar termocentralele românești și industria carboniferă vor fi afectate.

Având în vedere faptul că prețul utilităților va tinde să se egalizeze pe întreg spațiul comunitar, în condițiile unei puteri de cumpărare foarte diferite de la stat la stat, iar alinierea prețurilor nu va fi însoțită și de o coroborare a veniturilor disponibile ale populației din statele membre Uniunii Europene, România militează pentru definirea conceptului de consumator vulnerabil la nivel european, astfel încât consumatorii să nu fie afectați odată cu armonizarea prețurilor.

Ca propunere, acest lucru va trebui realizat prin:

a) stabilirea unui prag maximal de venituri (de exemplu, de la 400-500 euro pe lună de familie în jos);

b) crearea unui sistem de subvenționare de la bugetul central al Uniunii Europene a acestor consumatori vulnerabili, în mod similar cu subvențiile care sunt acordate în prezent în agricultură.

Este necesar să se insiste asupra ideii de a se identifica și defini corect categoria consumatorilor vulnerabili și a necesității ca statul să acorde ajutoare la plata facturilor la gaze, exclusiv acestor consumatori sau să stabilească un sistem prin care o anumită cantitate consumată să fie facturată la un preț subvenționat, restul consumului urmând să fie facturat la prețul pieței.

Odată cu exploatarea resurselor de gaz din Marea Neagră, România poate deveni și un hub important, un centru comercial pentru sud-estul Europei, trebuie ca Uniunea Europeană să sprijine proiectele de interes comun european. Marea Neagră este doar menționată în noua Strategie Energetică a Uniunii Europene. Potențialul energetic al României, mai ales în contextul recentelor descoperiri din Marea Neagră, a devenit atractiv, dar poate fi subestimat de către factorii de decizie, tentați să se bazeze tot mai mult pe resursele deja disponibile în materie de energie.

În ciuda ostilităților legate de Ucraina, precum și a summiturilor și documentelor oficiale care, aparent, caută să asigure o mai mare independență energetică de Rusia, cele mai recente tranzacții între mai multe companii europene și Gazprom au evidențiat faptul că Uniunea Europeană va continua să se bazeze pe gazul rusesc, iar unul dintre elementele cele mai controversate ale preconizatei Uniuni Energetice, cea a unei politici comune în domeniul contractelor de import de gaz natural, riscă să compromită unul dintre obiectivele de fond ale proiectului Uniunea Energetică Europeană.

În acest context, România, deși pledează pentru integrare și securitate în domeniul energiei, subliniază necesitatea ca toate proiectele energetice transfrontaliere promovate de statele membre să respecte obiectivele de diversificare a surselor, rutelor și furnizorilor și, mai ales, să fie în deplină conformitate cu legislația europeană și cu obiectivele Uniunii Energiei.

Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.