ANEXĂ - TRATAT. - Legea nr. 348/2015 - ratificarea Tratatului dintre România și Republica Kazahstan privind extrădarea, semnat la București la 14.11.2014

Fiecare parte va extrăda, în temeiul prezentului tratat, orice persoană de pe teritoriul său care este solicitată de către partea solicitantă în vederea urmăririi penale, judecății sau a executării unei hotărâri pronunțate în legătură cu fapte penale care implică extrădarea.

1. În scopul prezentului tratat, sunt considerate infracțiuni extrădabile acele fapte care sunt sancționate de legea penală a ambelor părți, iar minimul pedepsei prevăzute pentru săvârșirea acestor fapte este de un (1) an sau mai mult.

2. În cazul în care cererea de extrădare are ca obiect o persoană care să execute pedeapsa închisorii pentru orice faptă care atrage după sine măsura extrădării, persoana poate fi extrădată doar atunci când a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de nu mai puțin de șase (6) luni sau mai mult.

3. La determinarea faptei în conformitate cu articolul 1 din prezentul articol, nu contează dacă fapta care constituie infracțiunea se referă, conform legislației naționale aplicabile în ambele state, la o categorie similară de infracțiuni sau dacă este denumită prin aceeași terminologie sau printr-o terminologie diferită.

4. În ce privește faptele penale în legătură cu încălcarea legislației din domeniul vamal, fiscal și a legislației din domeniul valutar, extrădarea nu poate fi refuzată pe motiv că legislația națională a părții solicitate nu conține dispozițiile sau normele fiscale și vamale din domeniul valutar în mod similar cu legislația națională a părții solicitante.

5. Extrădarea trebuie acordată dacă infracțiunea a fost săvârșită în afara teritoriului părții solicitante, cu condiția ca legislația națională a părții solicitate să prevadă sancționarea infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului propriu în aceleași condiții. Extrădarea poate fi acordată chiar dacă aceste condiții nu sunt prevăzute de legislația națională a părții solicitate.

6. În cazul în care cererea de extrădare se referă la două sau mai multe infracțiuni, ambele sancționate în conformitate cu legislația națională a ambelor părți, și dacă unele dintre ele nu conțin elementele menționate la alineatele 1 și 2 din prezentul articol, partea solicitată are dreptul de a autoriza extrădarea pentru orice tip de infracțiune.

1. Extrădarea va fi refuzată dacă:

a) infracțiunea pentru care este solicitată este considerată de partea solicitată ca infracțiune politică. Extrădarea va fi refuzată și dacă partea solicitată are motive de a considera că cererea de extrădare este transmisă cu scopul de a pune sub urmărire penală, judeca sau de a pedepsi persoana solicitată pe motiv de rasă, sex, religie, naționalitate, etnie, statut social sau convingeri politice sau dacă situația sa poate fi afectată pentru unul din aceste motive;

b) în conformitate cu legislația națională a părții solicitante, infracțiunea pentru care a fost transmisă cererea de extrădare poate fi sancționată cu pedeapsa la moarte, cu excepția cazului în care partea solicitantă oferă garanții părții solicitate că persoana solicitată nu va fi condamnată la pedeapsa capitală sau, în cazul unei condamnări pronunțate, aceasta nu va fi pusă în executare;

c) partea solicitată are motive de a considera că persoana solicitată în legătură cu o infracțiune a fost sau ar putea fi sancționată sau supusă oricărei acțiuni sau inacțiuni care contravine drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv protecția împotriva torturii și a tratamentelor inumane sau degradante, în partea solicitantă;

d) acțiunea penală în baza legislației părții solicitate nu poate fi pusă în mișcare sau o hotărâre nu poate fi pusă în executare prin efectul prescrierii sau ca urmare a altor motive prevăzute în legislația națională a părții solicitate la data primirii cererii de extrădare. În determinarea limitei de timp, partea solicitată va lua în considerare întreruperea, suspendarea sau orice acte sau evenimente care au avut loc pe teritoriul părții solicitante;

e) partea solicitată a condamnat persoana a cărei extrădare este solicitată pentru aceeași infracțiune, iar hotărârea de condamnare este aplicată sau a fost emisă decizia de netrimitere în judecată sau de încetare a procedurii în instanță;

f) partea solicitată a acordat azil persoanei a cărei extrădare este solicitată;

g) partea solicitată consideră că extrădarea ar putea leza suveranitatea, securitatea națională, ordinea publică sau alte interese ale statului sau ar putea fi contrară prevederilor constituționale;

h) extrădarea este solicitată pentru o infracțiune militară care nu are un echivalent în conformitate cu legea penală a părții solicitate.

2. Pentru scopul prezentului tratat, nu sunt considerate infracțiuni politice următoarele:

a) omorul, răpirea sau alte acțiuni violente asupra persoanei sau libertății;

b) amenințarea sau tentativa de a săvârși sau participarea în calitate de complice la omorul, răpirea sau alte acțiuni violente asupra persoanei sau libertății unui șef de stat sau guvern ori asupra unuia dintre membrii de familie ai oricăreia dintre aceste persoane;

c) genocidul, crimele de război, crimele împotriva păcii și omenirii;

d) orice altă infracțiune pentru care părțile și-au asumat, în baza unui tratat internațional, obligația de a o considera o infracțiune care dă loc la extrădare.

3. În cazul în care partea solicitată intenționează să refuze extrădarea unei persoane în temeiul alineatului 1 d) din prezentul articol, trebuie să se consulte cu partea solicitantă.

Extrădarea poate fi refuzată în oricare dintre circumstanțele următoare:

a) în cazul în care infracțiunea pentru care se solicită extrădarea este de competența părții solicitate în conformitate cu legislația sa națională, iar persoana solicitată este anchetată și urmează să fie pusă sub acuzare de către autoritățile competente ale părții solicitate pentru aceeași infracțiune pentru care se transmite cererea de extrădare;

b) dacă partea solicitată consideră, ținând seama de gravitatea infracțiunii și interesele părții solicitante, că extrădarea persoanei respective ar fi incompatibilă cu motive umanitare în ce privește vârsta, sănătatea sau alte circumstanțe personale ale individului. În aceste cazuri, în loc să refuze extrădarea, partea solicitată va putea să o amâne până la încetarea cauzelor care au condus la convingerea sa justificată că extrădarea ar avea consecințe grave pentru persoana solicitată. În acest scop, înaintea luării unei decizii, partea solicitată trebuie să se consulte cu partea solicitantă;

c) infracțiunea pentru care a fost transmisă cererea de extrădare a fost săvârșită în afara teritoriului părții solicitante, dar a fost îndreptată împotriva intereselor părții solicitate.

1. Fiecare parte are dreptul de a refuza extrădarea propriilor cetățeni.

2. În cazul unui refuz, partea solicitată va urmări penal persoana în baza legislației naționale sau va prelua executarea pedepsei definitive impuse de partea solicitantă, în conformitate cu legislația națională, la cererea acesteia. În acest scop, partea solicitantă, prin autoritățile centrale denumite la articolul 6 din acest tratat, va pune la dispoziția părții solicitate dosarul de urmărire penală, hotărârile judecătorești, probele și orice alte informații.

3. Partea solicitată va informa din timp partea solicitantă cu privire la acțiunile întreprinse în conformitate cu cererea și cu privire la o eventuală procedură în instanță.

4. În cazul în care persoana care urmează să fie extrădată a obținut cetățenia părții solicitate înainte de predarea sa, partea solicitată va aplica alineatul 2 din prezentul articol, la cererea părții solicitante.

1. În scopul prezentului tratat, autoritățile centrale desemnate de către părți vor comunica în mod direct.

2. Autoritățile centrale sunt:

- pentru partea română - Ministerul Justiției al României;

- pentru partea kazahă - Procuratura Generală a Republicii Kazahstan.

3. Fiecare parte va informa cealaltă parte cu privire la orice modificări și amendamente cu privire la autoritățile centrale, prin canalele diplomatice.

1. Cererea de extrădare se face în scris și conține următoarele:

a) numele și prenumele, data nașterii, sexul, naționalitatea, datele de identitate și orice alte informații care pot facilita identificarea persoanei sau a reședinței acesteia, precum și semne distinctive, fotografii și amprente digitale, dacă acestea sunt disponibile;

b) menționarea elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care se solicită extrădarea, cu indicarea datei și locului săvârșirii faptei;

c) dispozițiile legale relevante prin care fapta este incriminată și prin care este stabilită pedeapsa pentru aceasta;

d) dispozițiile legale relevante privind limitele termenelor prevăzute pentru punerea sub urmărire penală sau executarea pedepsei și informații cu privire la punerea sa în aplicare în ceea ce privește infracțiunea pentru care se solicită extrădarea;

e) în cazul în care fapta pentru care s-a solicitat extrădarea a fost săvârșită în afara teritoriului părții solicitante, dispozițiile legale relevante prin care se stabilește competența părții solicitante cu privire la infracțiunea respectivă.

2. Pe lângă cerințele prevăzute la alineatul 1 din acest articol, cererea de extrădare va fi însoțită de:

a) în cazul în care cererea se referă la urmărirea penală, o copie a hotărârii judecătorești/mandatului de arestare, certificat de către un judecător sau de autoritatea centrală a părții solicitante;

b) în cazul în care cererea se referă la executarea unei pedepse, o copie a hotărârii judecătorești definitive, certificată de către un judecător sau de către autoritatea centrală a părții solicitante, un document care stabilește în ce măsură pedeapsa a fost deja executată și cât mai rămâne a fi executată.

3. În plus față de cerințele de la punctul 2b) din prezentul articol, în cazul în care persoana a fost condamnată în lipsă, cererea trebuie să includă informații sau documente, dacă există, cu privire la circumstanțele pentru care persoana a absentat în cadrul procedurilor.

1. În cazul în care informațiile transmise de către partea solicitantă și care însoțesc o cerere de extrădare nu sunt suficiente pentru a asigura că decizia părții solicitate este luată în conformitate cu acest tratat, partea solicitată poate solicita informații suplimentare. Informațiile suplimentare solicitate vor fi transmise în termen de șaizeci (60) de zile de la primirea cererii.

2. În cazul în care persoana a cărei extrădare este solicitată se află în arest și informațiile suplimentare solicitate nu au fost primite în termenul specificat la alineatul 1 al acestui articol, persoana poate fi pusă în libertate. Punerea în libertate nu va fi de natură a împiedica o nouă arestare și extrădarea persoanei dacă informațiile suplimentare sunt primite ulterior.

3. În cazul în care persoana este pusă în libertate în conformitate cu alineatul 2 al acestui articol, partea solicitată va notifica partea solicitantă cu privire la acest aspect în termen de trei (3) zile.

1. Documentele purtând ștampila autorităților centrale ale părților sunt admisibile în procedura de extrădare, fără o altă certificare, autentificare sau legalizare.

2. Cererea de extrădare și documentele anexe vor fi redactate în limba părții solicitante și vor fi însoțite de traduceri în limba engleză.

1. Partea solicitată va decide cu privire la cererea de extrădare în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat și ale legislației naționale și va informa imediat partea solicitantă asupra deciziei luate.

2. În cazul în care partea solicitată refuză să extrădeze persoana, motivele de refuz vor fi aduse la cunoștința părții solicitante.

3. Când extrădarea este refuzată din cauza unor condiții de formă, partea solicitantă are dreptul să depună o nouă cerere de extrădare a persoanei căutate. Condițiile de formă vor fi luate în considerare atunci când se trimite o nouă cerere de extrădare.

4. Partea solicitată va avea dreptul de a da curs extrădării, după primirea cererii de arestare provizorie de la partea solicitantă, cu condiția ca persoana căutată să își exprime consimțământul la extrădarea sa în fața autorității competente a părții solicitante.

1. Persoana care a fost extrădată în temeiul prezentului tratat nu poate fi reținută, urmărită penal sau condamnată de către partea solicitantă decât pentru:

a) orice infracțiune pentru care extrădarea a fost acordată sau o infracțiune denumită în alt mod, bazată pe aceleași acțiuni sau inacțiuni ca infracțiunea pentru care extrădarea a fost acordată, dacă o asemenea infracțiune dă loc la extrădare sau este o infracțiune mai puțin gravă decât aceasta; sau

b) orice infracțiune săvârșită anterior extrădării pentru care legea părții solicitante prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii al cărei maxim este mai mic de un an; sau

c) orice infracțiune săvârșită după extrădare; sau

d) orice infracțiune pentru care autoritatea competentă a părții solicitate consimte ca persoana să fie urmărită penal, judecată sau să i se aplice o pedeapsă. În acest scop:

(i) partea solicitată poate cere transmiterea documentelor

menționate la articolul 7; și

(ii) persoana extrădată poate fi arestată de autoritățile competente ale părții solicitante pentru o perioadă nu mai lungă de 180 de zile, cât timp cererea pentru acordarea consimțământului este în curs de soluționare de către partea solicitată; și

(iii) dacă partea solicitantă nu a luat măsura arestării față de persoana extrădată, prezentarea copiei de pe hotărârea instanței/mandatul de arestare prevăzut la articolul 7 alineatul 2 a) nu este necesară. În acest caz, persoana extrădată poate fi urmărită, însă partea solicitantă nu va putea dispune trimiterea în judecată cât timp partea solicitată nu s-a pronunțat asupra cererii pentru acordarea consimțământului. În cazul în care i s-a aplicat vreo pedeapsă, partea solicitantă nu va putea dispune punerea în executare a hotărârii penale, cu excepția cazului în care această executare respectă prevederile alineatului 1b) din prezentul articol.

2. Partea solicitantă nu poate extrăda sau preda ulterior o persoană extrădată, potrivit prezentului tratat, către un stat terț pentru orice infracțiune săvârșită anterior extrădării, fără consimțământul părții solicitate.

3. Dispozițiile alineatelor 1 și 2 din prezentul articol nu împiedică reținerea, urmărirea penală sau condamnarea persoanei extrădate ori extrădarea sau predarea acesteia către un stat terț dacă:

a) după extrădare, persoana părăsește teritoriul părții solicitante și se întoarce pe acest teritoriu în mod voluntar; sau

b) persoana respectivă nu părăsește teritoriul părții solicitante în termen de 45 de zile de la data la care este liberă să plece.

1. Persoana care urmează a fi extrădată poate fi arestată provizoriu la cererea părții solicitante, înaintea primirii unei cereri de extrădare.

2. Cererea de arestare provizorie se va transmite direct între autoritățile centrale. Cererea de arestare provizorie va conține:

a) descrierea persoanei extrădabile;

b) locația persoanei extrădabile, dacă se cunoaște;

c) scurtă descriere a infracțiunii, precum și data și locul comiterii;

d) dispozițiile aplicabile din dreptul penal;

e) informații privind existența unei hotărâri judecătorești/unui mandat de arestare împotriva persoanei extrădabile sau a pedepsei aplicate; și

f) asigurarea că cererea de extrădare a persoanei va fi transmisă în termenul menționat în prezentul tratat.

Cererea de arestare provizorie poate fi transmisă direct între autoritățile centrale ale ambelor părți, prin mijloace tehnice de comunicare. Cererea în original trebuie să fie trimisă simultan prin poștă.

3. Partea solicitată va informa de îndată partea solicitantă cu privire la rezultatele analizei cererii de arestare provizorie.

4. Dacă la expirarea a șaizeci (60) de zile de la data arestării provizorii autoritatea centrală a părții solicitate nu a primit cererea de extrădare, persoana arestată provizoriu va fi pusă în libertate. Eliberarea nu exclude o nouă arestare provizorie în vederea extrădării, dacă partea solicitată primește, ulterior, cererea de extrădare.

1. Dacă partea solicitată primește cereri de extrădare privind aceeași persoană de la unul sau mai multe state, inclusiv de la partea solicitantă, fie pentru aceeași infracțiune, fie pentru infracțiuni diferite, partea solicitată va stabili cărui stat va preda acea persoană.

2. În cazul în care România primește o cerere de extrădare formulată de Republica Kazahstan și o cerere de predare în baza unui mandat european de arestare pentru aceeași persoană, fie pentru aceeași infracțiune, fie pentru infracțiuni diferite, autoritatea sa judiciară va stabili cărui stat va extrăda sau, după caz, va preda acea persoană.

3. La luarea unei decizii potrivit alineatelor 1 și 2 din prezentul articol, partea solicitată va lua în considerare toate elementele relevante, dar fără a se limita la acestea, incluzând următoarele:

a) dacă cererile au fost formulate în baza unui tratat internațional;

b) locul unde fiecare infracțiune a fost săvârșită;

c) interesele statelor solicitante;

d) gravitatea infracțiunilor;

e) cetățenia victimei;

f) reședința persoanei solicitate;

g) posibilitatea unei extrădări ulterioare între statele solicitante; și

h) ordinea cronologică a primirii cererilor din partea statelor solicitante.

1. În cazul în care partea solicitată dă curs cererii de extrădare, părțile vor conveni fără întârziere asupra datei, locului și oricăror altor aspecte relevante privind persoana care urmează a fi extrădată. Partea solicitantă va fi informată cu privire la perioada în care persoana solicitată a fost reținută în vederea extrădării.

2. Termenul de predare a persoanei care urmează a fi extrădată este de patruzeci (40) de zile de la data la care partea solicitantă a fost notificată cu privire la încuviințarea extrădării.

3. În cazul în care în termenul specificat la alineatul 2 din prezentul articol partea solicitantă nu preia persoana care urmează a fi extrădată, partea solicitată va pune în libertate persoana fără întârziere, putând să refuze o nouă cerere de extrădare cu privire la persoana respectivă pentru aceeași infracțiune, cu excepția situației prevăzute la alineatul 4 din acest articol.

4. În cazuri independente de voința părților, care împiedică predarea sau preluarea persoanei care urmează a fi extrădată, autoritățile centrale vor conveni o nouă dată și alte condiții necesare pentru predare.

5. Dacă după convenirea predării persoana care urmează a fi extrădată se sustrage urmăririi penale sau executării pedepsei și se întoarce pe teritoriul părții solicitate, aceasta poate extrăda persoana respectivă în baza unei noi cereri de extrădare. În acest caz, documentele prevăzute la articolul 7 din tratat nu mai trebuie atașate la cererea de extrădare.

6. Perioada petrecută în regim de detenție în vederea extrădării, inclusiv arestul la domiciliu, se va deduce din termenul pedepsei aplicate de partea solicitantă.

1. În cazul în care persoana extrădabilă este pusă sub acuzare sau se află în executarea unei hotărâri de condamnare în partea solicitată pentru o faptă diferită de cea pentru care se solicită extrădarea, partea solicitată, după luarea unei decizii cu privire la extrădare, poate amâna extrădarea persoanei până la finalizarea judecății sau executarea integrală a pedepsei.

În cazul unei astfel de amânări, partea solicitată va notifica de îndată partea solicitantă cu privire la amânare.

2. Cu toate acestea, la solicitarea părții solicitante, partea solicitată poate extrăda provizoriu persoana solicitată către partea solicitantă, după stabilirea de comun acord de către autoritățile centrale a condițiilor pentru care va fi realizată extrădarea provizorie. Persoana extrădată provizoriu va fi supusă unui regim de detenție pe perioada șederii pe teritoriul părții solicitante și transferată părții solicitate la o dată stabilită de autoritățile centrale. Timpul petrecut în custodie va fi dedus din termenul pedepsei cu executare pronunțate în partea solicitată.

3. Predarea persoanei a cărei extrădare este solicitată poate fi amânată și atunci când poate pune în pericol viața persoanei sau poate înrăutăți starea de sănătate a acesteia ca urmare a problemelor de sănătate pe care persoana deja le are. În acest caz este necesar ca partea solicitată să furnizeze părții solicitante un raport medical detaliat emis de autoritatea medicală competentă.

1. La solicitarea părții solicitante, partea solicitată, în conformitate cu legislația sa națională, va indisponibiliza, confisca sau preda orice bun aflat pe teritoriul său care a fost dobândit ca urmare a infracțiunii sau care poate avea forță probantă. În acest caz, bunul este transmis părții solicitante, eventual în cursul predării persoanei care urmează a fi extrădată.

2. Dacă partea solicitantă solicită acest lucru, bunurile menționate la alineatul 1 din prezentul articol pot fi remise cu acordul părții solicitate, chiar dacă extrădarea nu este posibilă.

3. Partea solicitată, în scopul efectuării altor proceduri penale, poate reține temporar bunurile menționate în paragraful 1 al acestui articol sau să le predea cu condiția ca acestea să fie returnate.

4. Predarea bunurilor indisponibilizate sau confiscate părții solicitante se efectuează fără încălcarea drepturilor părții solicitate sau ale unui stat terț. La cererea părții solicitate sau a unui stat terț, partea solicitantă va returna fără întârziere bunurile în mod gratuit, în concordanță cu drepturile acestor părți asupra bunurilor, în termen de o lună de la finalizarea procedurii în instanță și dacă părțile nu convin altfel.

1. Fiecare parte poate autoriza, în conformitate cu legislația națională și fără încălcarea interesului său, tranzitul pe teritoriul național al persoanelor extrădate către cealaltă parte, cu condiția să nu existe motive de interes public care să împiedice acest lucru.

2. În acest scop, partea solicitantă transmite părții solicitate, prin autoritatea centrală sau, în cazurile extrem de urgente, prin Interpol, o cerere conținând datele de identitate ale persoanei aflate in tranzit, informații cu privire la naționalitatea acesteia și o scurtă prezentare a cauzei. Cererea de tranzit va fi însoțită de o copie a documentului de încuviințare a extrădării persoanei.

3. Partea solicitată reține persoana tranzitată în custodia sa pe teritoriul său național.

4. Autorizarea tranzitului nu este necesară atunci când se efectuează pe calea aerului și nu este prevăzută aterizarea în statul de tranzit. În cazul unei aterizări neprevăzute pe teritoriul statului de tranzit, statul care solicită tranzitul va notifica de îndată statul de tranzit, care va reține persoana tranzitată până la maximum cincisprezece (15) zile, în așteptarea cererii de tranzit, astfel cum se prevede la alineatul 2 din prezentul articol.

1. Partea solicitată va suporta cheltuielile care au avut loc pe teritoriul său cu privire la arestarea persoanei în vederea extrădării către partea solicitantă, costurile asociate cu confiscarea și depozitarea bunurilor prevăzute la articolul 16 din prezentul tratat, precum și cheltuielile care pot apărea în timpul procedurii de extrădare.

2. Partea solicitantă va suporta costurile asociate cu transportul persoanei extrădate și predarea oricărui bun de către partea solicitată.

3. Partea solicitată va oferi consultații, asistență juridică și reprezentare în fața instanțelor sale și va reprezenta interesele părții solicitante în cadrul oricărei proceduri care apare pe teritoriul său în vederea extrădării.

Partea solicitantă trebuie să furnizeze informații cu privire la urmărirea penală, procedurile judiciare sau executarea pedepsei referitoare la persoana extrădată sau informații cu privire la extrădarea persoanei către un stat terț. În acest scop, autoritatea centrală a părții solicitante trebuie să furnizeze copii de pe deciziile relevante.

Prezentul tratat nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor care decurg din orice tratat internațional la care părțile sunt parte și, pentru România, celor asumate ca stat membru al Uniunii Europene.

Orice dispută izvorâtă din aplicarea sau interpretarea prezentului tratat va fi soluționată prin consultare și negocieri între autoritățile centrale ale părților.

1. Prezentul tratat se încheie pe durată nedeterminată și intră în vigoare la treizeci (30) de zile de la data primirii ultimei notificări prin canale diplomatice cu privire la finalizarea de către părți a procedurii naționale privind intrarea în vigoare.

2. Prezentul tratat poate fi amendat cu consimțământul părților, amendamentele urmând a fi consemnate prin protocoale separate care vor deveni parte integrantă din prezentul tratat și care vor intra în vigoare conform procedurii prevăzute în alineatul 1 al acestui articol.

3. Prezentul tratat își încetează valabilitatea la expirarea a o sută optzeci (180) de zile de la data primirii unei notificări scrise de la cealaltă parte cu privire la denunțarea acestuia prin canale diplomatice.

4. În cazul denunțării prezentului tratat, procedura de extrădare inițiată pe durata valabilității tratatului va continua să producă efecte până la executarea deplină a acesteia.

5. Prezentul tratat se aplică, de asemenea, infracțiunilor comise înainte de intrarea sa în vigoare.