ANEXĂ - TRATAT. - Legea nr. 349/2015 - ratificarea Tratatului dintre România și Republica Kazahstan privind transferarea persoanelor condamnate, semnat la București la 14.11.2014

1. Părțile se angajează să își acorde reciproc, în condițiile prevăzute prin prezentul tratat, cooperarea cea mai largă posibil în materia transferării persoanelor condamnate.

2. O persoană condamnată pe teritoriul unei părți poate, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, să fie transferată pe teritoriul celeilalte părți, pentru a executa condamnarea care i-a fost aplicată. În acest scop, persoana condamnată sau reprezentantul său legal își poate exprima dorința privind transferul fie pe lângă statul de condamnare, fie pe lângă statul de executare, în temeiul prezentului tratat.

3. Transferarea poate fi cerută fie de către statul de condamnare, fie de către statul de executare, din oficiu sau ca urmare a intenției exprimate în acest sens de către persoana condamnată.

În înțelesul prezentului tratat:

a) prin "persoană condamnată" se înțelege orice persoană, inclusiv un minor, care execută o pedeapsă cu închisoarea pe teritoriul oricăreia dintre părți;

b) prin "condamnare" se înțelege orice hotărâre judecătorească definitivă care impune o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni;

c) prin "stat de condamnare" se înțelege partea pe teritoriul căreia persoana a fost condamnată și de unde persoana poate fi transferată;

d) prin "stat de executare" se înțelege partea pe teritoriul căreia persoana condamnată poate fi sau a fost deja transferată în vederea executării pedepsei cu închisoarea;

e) prin "cetățean" se înțelege, pentru România, un cetățean român sau o persoană care a avut reședința legală în mod continuu pentru cel puțin cinci (5) ani și care păstrează un drept de ședere permanentă pe teritoriul românesc și, pentru Republica Kazahstan, un cetățean kazahstanez.

1. În scopul prezentului tratat, autoritățile centrale desemnate de părți comunică între ele pe cale directă.

2. Autoritățile centrale sunt:

- pentru România - Ministerul Justiției al României;

- pentru Republica Kazahstan - Parchetul General al Republicii Kazahstan.

3. Fiecare parte informează cealaltă parte, pe canale diplomatice, despre orice schimbări sau modificări privind autoritățile centrale.

1. O persoană condamnată poate fi transferată potrivit prezentului tratat numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) persoana este cetățean al statului de executare;

b) hotărârea este definitivă și executorie;

c) persoana condamnată nu este subiectul niciunei alte proceduri penale în statul de condamnare;

d) la data primirii cererii de transferare, perioada rămasă de executat din pedeapsa cu închisoarea nu este mai mică de un (1) an. În cazuri excepționale, părțile pot conveni asupra unui transfer chiar dacă durata condamnării pe care persoana condamnată o are de executat este inferioară celei prevăzute de prezentul paragraf;

e) persoana condamnată sau, dacă în raport cu vârsta sau starea fizică ori mintală persoana nu își poate exprima consimțământul, reprezentantul legal al acesteia consimte la transferare;

f) acțiunile sau omisiunile pentru care persoana a fost condamnată constituie, potrivit legii fiecăruia dintre cele două state, o faptă penală;

g) statul de condamnare și statul de executare sunt de acord cu transferarea persoanei condamnate.

2. În cazul în care persoana condamnată, după executarea pedepsei, va fi expulzată, consimțământul prevăzut la paragraful 1 litera e) nu mai este necesar.

3. Consimțământul prevăzut la alineatul 1 litera e) al acestui articol nu poate fi revocat.

1. Decizia fiecărei părți de a accepta sau refuza transferarea în baza prezentului tratat este suverană.

2. Orice refuz al transferării trebuie motivat, iar motivele refuzului trebuie comunicate celeilalte părți.

3. În luarea unei decizii asupra cererii de transferare, fiecare parte ia în considerare, printre altele, natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările și circumstanțele în care a fost săvârșită, în special dacă a fost comisă în cadrul unui grup criminal organizat, posibilitățile de reabilitare și reintegrare socială, vârsta și sănătatea persoanei condamnate, situația familială a acesteia, îndeplinirea obligațiilor cu privire la plata despăgubirilor acordate victimelor infracțiunii.

4. Transferarea poate fi refuzată dacă:

a) statul de condamnare consideră că aceasta aduce atingere suveranității, securității sau ordinii publice; sau

b) pedeapsa prevăzută de legea statului de executare este vădit superioară sau inferioară în raport cu cea stabilită prin hotărârea statului de condamnare; sau

c) persoana condamnată nu a reparat pagubele produse prin infracțiune și nu a plătit cheltuielile la care a fost obligată prin hotărârea de condamnare și nici nu a garantat plata despăgubirilor sau a cheltuielilor, după caz; sau

d) persoana a fost condamnată pentru infracțiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică a statului de condamnare; sau

e) împotriva persoanei statul de executare a pronunțat o hotărâre de condamnare ori este în curs o procedură penală pentru aceeași infracțiune pentru care aceasta a fost condamnată în statul de condamnare.

1. Orice persoană condamnată căreia i se poate aplica prezentul tratat trebuie să fie informată de statul de condamnare despre conținutul prezentului tratat și despre consecințele legale ale transferării.

2. Dacă statul de condamnare este, în principiu, de acord cu cererea de transfer a oricărei persoane condamnate, acest stat trebuie să informeze despre aceasta statul de executare și să îi transmită următoarele documente și informații:

a) numele, prenumele, data și locul nașterii persoanei condamnate;

b) natura, durata și data începerii executării condamnării;

c) descrierea faptelor care au atras condamnarea;

d) informații cu privire la durata condamnării deja executate, inclusiv asupra oricărei detenții provizorii, reduceri a pedepsei, durata muncii efectuate în detenție și efectele acesteia asupra duratei condamnării sau asupra oricărui act ori element relevant privind executarea condamnării;

e) copia certificată a hotărârii de condamnare și a legii

aplicabile;

f) dacă este cazul, orice raport medical și/sau social cu privire la persoana condamnată, orice informație asupra tratamentului său în statul de condamnare și orice recomandare pentru continuarea tratamentului său în statul de executare;

g) o declarație care conține consimțământul prevăzut la articolul 4 alineatul 1 litera e) sau, în cazul articolului 4 alineatul 2 din prezentul tratat, opinia persoanei condamnate cu privire la transferarea sa.

3. Dacă statul de executare, după analizarea documentelor transmise de statul de condamnare, apreciază că, în principiu, transferarea persoanei condamnate ar putea avea loc, acest stat trebuie să transmită statului de condamnare următoarele documente și informații:

a) dovada că persoana condamnată este cetățean al statului de executare;

b) textul de lege care incriminează faptele pentru care persoana a fost condamnată.

4. Atunci când statul de executare consideră că informațiile și documentele transmise de statul de condamnare sunt insuficiente, acesta poate solicita informații suplimentare.

5. Transferul persoanei condamnate se efectuează sub escortă de la statul de condamnare la statul de executare, la punctul de control al frontierei al Statului de condamnare. Bunurile personale aparținând persoanei condamnate vor fi predate la data transferului autorităților competente ale statului de executare, în baza unui proces-verbal.

6. Persoana condamnată va fi informată în scris despre orice măsură luată de statul de condamnare ori de către statul de executare cu privire la aplicarea prezentului articol, precum și despre orice decizie luată de oricare dintre părți cu privire la cererea sa de transfer.

1. Statul de condamnare va proceda în așa fel încât persoana care trebuie să își dea consimțământul privind transferarea în temeiul art. 4 alin. 1 litera e) din prezentul tratat să o facă de bunăvoie și în deplină cunoștință de consecințele juridice care decurg din aceasta. Procedura care trebuie urmată cu privire la aceasta este guvernată de legea statului de condamnare.

2. Statul de condamnare trebuie să dea posibilitatea unui consul sau altui oficial diplomatic al statului de executare să verifice că declarația a fost dată în condițiile prevăzute în alineatul 1 al prezentului articol.

1. Preluarea persoanei condamnate de către autoritățile statului de executare are drept efect suspendarea executării condamnării în statul de condamnare.

2. Statul de condamnare nu mai poate executa condamnarea atunci când statul de executare consideră executarea condamnării ca fiind terminată.

1. Autoritățile competente ale statului de executare continuă executarea condamnării în baza unei hotărâri judiciare.

2. Executarea condamnării este guvernată de legea statului de executare care este singura competentă să stabilească condițiile pentru executarea pedepsei, inclusiv în ceea ce privește liberarea condiționată.

3. Atunci când în statul de executare pedeapsa nu corespunde în ceea ce privește natura sau durata sa, aceasta va fi înlocuită printr-o hotărâre judecătorească de o pedeapsă sau de o măsură prevăzută de dreptul său național pentru aceeași infracțiune. Această pedeapsă sau măsură trebuie să corespundă, pe cât posibil, în ceea ce privește natura sa, celei pronunțate în statul de condamnare. Ea nu poate să agraveze, prin natura sau durata sa, pedeapsa pronunțată în statul de condamnare, nici să depășească maximul prevăzut prin legea statului de executare. Statul de condamnare trebuie să fie informat în mod corespunzător.

4. O persoană condamnată care este transferată în baza prezentului tratat nu poate fi judecată sau condamnată în statul de executare pentru aceeași infracțiune pentru care a fost condamnată în statul de condamnare.

Fiecare parte poate acorda grațierea, amnistia sau comutarea pedepsei în conformitate cu legile acesteia.

Numai statul de condamnare are dreptul de a decide asupra oricărei cereri de revizuire a condamnării.

Statul de executare se va conforma oricărei decizii sau măsuri luate de statul de condamnare care are ca efect încetarea executării.

Statul de executare va furniza informații statului de condamnare în privința executării condamnării:

a) atunci când consideră încheiată executarea condamnării; sau

b) în cazul în care condamnatul evadează înainte ca executarea condamnării să fi luat sfârșit; sau

c) dacă statul de condamnare îi solicită asemenea informații.

1. Orice cerere, document sau comunicare pentru transferarea persoanei condamnate trebuie însoțită de o traducere în limba engleză. În cazul în care cererea este formulată de persoana condamnată, aceasta poate fi întocmită în limba pe care aceasta o cunoaște.

2. Cheltuielile legate de aplicarea prezentului tratat sunt în sarcina statului de executare, cu excepția celor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.

Părțile se pot consulta reciproc în legătură cu soluționarea unor cazuri individuale și în scopul unei aplicări eficiente a prezentului tratat. Consultările vor avea loc direct între autoritățile centrale ale părților.

1. Prezentul tratat se încheie pe durată nedeterminată și intră în vigoare la treizeci (30) de zile de la data primirii ultimei notificări prin canale diplomatice cu privire la finalizarea de către părți a procedurii naționale privind intrarea în vigoare.

2. Prezentul tratat poate fi amendat cu consimțământul părților, amendamentele urmând a fi consemnate prin protocoale separate care vor deveni parte integrantă din prezentul tratat și care vor intra în vigoare conform procedurii prevăzute în alineatul 1 al acestui articol.

3. Prezentul tratat își încetează valabilitatea la expirarea a o sută optzeci (180) de zile de la data primirii unei notificări scrise de la cealaltă parte cu privire la denunțarea acestuia prin canale diplomatice.

4. În cazul denunțării prezentului tratat, procedura transferării inițiată pe durata valabilității tratatului va continua să producă efecte până la executarea deplină a acesteia.

5. Prezentul tratat se aplică, de asemenea, infracțiunilor comise înainte de intrarea sa în vigoare.