Decizia CCR nr. 750 din 16.12.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 13 alin. (2) din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Elisabeta Miu în Dosarul nr. 5.232/118/2013/a1 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 722D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate asigură exercitarea dreptului la apărare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 16 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.232/118/2013/a 1, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

5. Excepția a fost ridicată de Elisabeta Miu cu ocazia soluționării unei cereri de reexaminare a încheierii prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice gratuite prin avocat desemnat de barou.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că orice persoană fizică, în situația în care nu are niciun venit și solicită acordarea minimului garantat conform Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, nu poate beneficia de acordarea ajutorului public judiciar în vederea exercitării recursului pe motiv că cererea nu poate fi adresată instanței de recurs, ci primei instanțe înlăuntrul termenului de recurs, pentru ca, în cazul admiterii cererii, avocatul desemnat să formuleze cererea de recurs cu respectarea dispozițiilor art. 486 din noul Cod de procedură civilă. Astfel, consideră că nu are deschisă calea de atac a recursului, pe motiv că apărarea este obligatorie, conform noului Cod de procedură civilă, prin avocat, deși, potrivit prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, orice persoană are acces liber la justiție. Totodată, apreciază că, "similar dispozițiilor din Codul de procedură penală, trebuie introdus un nou text la art. 89 din noul Cod de procedură civilă prin care să se dispună numirea unui avocat din oficiu desemnat de barou, în cazurile în care apărarea printr-un avocat este obligatorie".

7. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate dau posibilitatea persoanelor care susțin că nu au venit, și ca atare nu-și permit angajarea unui avocat în vederea exercitării căii de atac, să formuleze o cerere de acordare a ajutorului public judiciar cu acest obiect. Arată că, potrivit alin. (3) al art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, prin introducerea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, termenul pentru exercitarea căii de atac se întrerupe o singură dată, dacă solicitantul depune în termen de cel mult 10 zile înscrisurile doveditoare prevăzute la art. 14.

8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale. În esență, consideră că stabilirea unor proceduri speciale sau a particularităților procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părților este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul cuprins: "Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar in vederea exercitării unei căi de atac se adresează instanței a cărei hotărâre se atacă, în mod obligatoriu, înăuntrul termenului pentru exercitarea căii de atac și se soluționează de urgență de un alt complet decât cel care a soluționat cauza pe fond."

13. Autoarea excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 22 alin. (1) - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică,art. 24 - Dreptul la apărare,art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătății, art. 47 - Nivelul de trai,art. 52 alin. (1) și (2) - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiilorart. 6 - Dreptul la un proces echitabil,art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv, art. 14 - Interzicerea discriminării și art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție. De asemenea, autorul consideră că dispozițiile art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 contravin art. 13 alin. (3) și art. 16 alin. (1)-(3) din aceeași ordonanță, precum și art. 13 și art. 89 alin. (2) lit. b) din noul Cod de procedură civilă.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate tinde la relevarea pretinsei neconstituționalități a textului de lege criticat nu prin referire la conținutul normativ intrinsec al acestuia, ci la o anumită soluție legislativă, pe care acesta nu o cuprinde. Or, analiza unor astfel de critici de neconstituționalitate nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată". În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite. În acest sens este Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999.

15. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

16. De altfel, prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile din codul de procedură civilă cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum și în art. 486 alin. (3) cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstituționale.