Noul cod civil comentat - Cartea I Despre persoane
| Comentarii |
|
Codul civil reprezintă unul dintre actele normative fundamentale ale oricărei ordini juridice, o lege care ordonează valorile perene ale unei societăţi - relaţii interumane, familie, pa-trimoniu, circuitul bunurilor - şi care, tocmai de aceea se caracterizează prin stabilitate.
Cu toate acestea, perfecţionarea normelor de drept civil a constituit în perioada recentă o preocupare continuă, realizarea acestui demers ştiinţific major fiind accelerată de transformările profunde ale societăţii româneşti, în contextul asimilării valorilor europene contemporane şi al evoluţiei permanente a conceptelor ideologice consacrate.Astfel, opera de armonizare a legislaţiei naţionale, alături de reformarea recentă a sistemelor de drept inspirate din Codul civil francez napoleonian, precum şi însăşi dinamica relaţiilor sociale impun regândirea unora din principiile generale ale dreptului civil şi reclamă ocrotirea unor noi valori socio-morale, culturale, economice şi tehnico-ştiinţifice.
Elaborarea unui nou Cod civil devine cu atât mai importantă în contextul angajamentelor asumate de România în cadrul Mecanismului de cooperare si Verificare (Decizia Comisiei 2006/928CE din 13 decembrie 2006, JO L 354, 14.12.2006). De altfel, în ultimul Raport intermediar al Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele realizate de România (Bruxelles, 12 februarie 2009), se subliniază deosebita importanţă pentru sistemul judiciar a adoptării celor patru noi coduri - Codul de procedură penală şi Codul penal şi Codul de procedură civilă şi Codul civil.
În Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind evoluţia măsurilor de acompaniere în România după aderare (Bruxelles, 27.06.2007) se menţionează următoarele: „(...) În ceea ce priveşte reforma judiciară şi lupta împotriva corupţiei, România trebuie să îşi continue eforturile de a atinge obiectivele specifice şi, în special (...) să finalizeze adoptarea noului Cod de procedură civilă (...)" Astfel, din perspectiva Co-misiei Europene, actele nor-mative de reformare a sistemului judiciar trebuie să răspundă necesităţii unui cadru legislativ modern, să reprezinte un răspuns coerent şi articulat la nevoia de reformare atât a instituţiilor şi a mecanismelor fundamentale ce ţin de substanţa relaţiilor socio-eco nomice, cât şi a instrumentelor procedurale.
Totodată, imperativul adoptării unui nou cod civil este determinat şi de necesitatea unificării normelor care guvernează raporturile de drept privat, în contextul în care la momentul actual, anumite materii sunt reglementate prin norme separate, ce au suferit modificări numeroase, operate, în special, în perioada comunistă.
Practic, în timpul regimului totalitar, Codul civil a fost „cenzurat" prin abrogarea integrală a Cărţii I, „Despre persoane", şi înlocuirea acesteia cu mai multe reglementări distincte şi particulare, cele mai importante dintre acestea fiind Codul familiei şi Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, sub pretextul că raporturile de familie trebuiau să facă obiectul unei ramuri noi de drept, specifică dreptului socialist - dreptul familiei, iar materia persoanelor fizice şi juridice trebuia aşezată pe baze noi, în acord cu principiile acelei orânduiri sociale şi politice.
În realitate, statutul juridic al persoanelor a fost şi este o chestiune de drept privat, iar raporturile de familie sunt raporturi de drept civil, câtă vreme vizează raporturile născute din căsătorie, din filiaţie, adopţie şi alte raporturi asimilate celor de familie, iar aceste raporturi vizează atât drepturile şi obligaţiile nepatrimoniale (cele care alcătuiesc raporturile personale dintre soţi, de exemplu), cât şi drepturile şi obligaţiile cu conţinut patrimonial (cele care determină regimul matrimonial ori care privesc obligaţia legală de întreţinere). Pe cale de consecinţă, aceste raporturi nu pot fi sustrase acţiunii normelor de drept civil, iar ceea ce se cheamă dreptul familiei nu este altceva decât o parte a dreptului civil, iar nu o ramură de drept de sine stătătoare.
Aceeaşi este situaţia capacităţii civile a persoanelor fizice sau juridice, care fiind reglementată cu caracter general în Decretul nr.31/1954, nu poate fi determinată şi cunoscută în mod complet decât dacă se ţine seama şi de alte reglementări având acelaşi obiect, multe din ele rămase în Codul civil.
Totodată, după înlăturarea regimului comunist, una dintre cele mai importante provocări la care au trebuit să răspundă, în egală măsură, legiuitorul, jurisprudenţa şi doctrina a fost reconstrucţia sistemului dreptului de proprietate. Înlăturarea dreptului de proprietate socialistă şi revenirea la tradiţia dreptului de proprietate privată au fost consacrate, în mod treptat, în legislaţia post- decembristă, în anii 1990 şi 1991. Corolarul acestei evoluţii a fost reglementarea constituţională a dreptului de proprietate. În legea fundamentală
au fost statuate principiile care guvernează dreptul de proprietate privată şi dreptul de proprietate publică. Ulterior, pe această bază, au fost adoptate noi reglementări care au completat regimul juridic al celor două forme ale dreptului de proprietate. Acestea formează însă un corpus de norme neunitar, care trebuie integrate, aşa cum este firesc, în Codul civil.
Noul Cod Civil promovează o concepţie monistă de reglementare a raporturilor de drept privat, un singur act normativ - Codul civil - care încorporează totalitatea re-glementărilor privitoare la persoane, relaţiile de familie şi relaţiile comerciale. În plus, consecvenţa a obligat ca opera de codificare să aibă în vedere şi dispoziţiile de drept internaţional privat, astfel acesta este structurat pe şapte cărţi, precedate de un titlu preliminar:
- Cartea I - Despre persoane
- Cartea a Il-a - Despre familie
- Cartea a III-a - Despre bunuri
- Cartea a IV-a - Despre moş-tenire şi liberalităţi
- Cartea a V-a - Despre obligaţii
- Cartea a VI-a - Despre prescripţia extinctivă, decăderea şi calculul termenelor
- Cartea a VII-a - Dispoziţii de drept internaţional privat.
A. Cartea I - „Despre persoane"
Cartea I are ca obiect de reglementare capacitatea civilă a persoanei fizice şi juridice şi au fost reintroduse în noul Cod civil dispoziţiile principalelor legi speciale în această materie.
Se urmăreşte recunoaşterea, ocrotirea şi apărarea, în mod egal şi efectiv, a drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri, precum şi crearea unui cadru legal general, modern şi unitar, aplicabil tuturor persoanelor juridice, indiferent de regimul lor juridic (persoane juridice de drept public sau persoane juridice de drept privat) ori de categoria sau forma lor juridică.
Totodată, se ţine seama de necesitatea armonizării soluţiilor cu cele cuprinse în alte
reglementări interne şi internaţionale referitoare la instituţia persoanei fizice şi a celei juridice, din perspectiva creării unui cadru legislativ unitar care să constituie dreptul comun în materie, cu respectarea particularităţilor juridice şi a normelor speciale aplicabile fiecărei categorii de persoane, în special celor aflate într-un dinamism accentuat, determinat de evoluţia dreptului comunitar şi a altor norme internaţionale incidente.
În principiu, se are în vedere:
- capacităţii de folosinţă anti-cipate a copilului conceput;
- regimul lipsei capacităţii de exerciţiu;
- instituţia tutelei şi curatelei, în scopul asigurării unei protecţii reale a minorului;
- reglementări specifice referitoare la ocrotirea drepturilor la viaţă, la sănătate şi integritate, a dreptului la viaţa privată şi la demnitatea persoanei, precum şi la res-pectul memoriei persoanei decedate;
- protecţia drepturilor per- sonal-nepatrimoniale, prin reglementarea expresă a dreptului celui vătămat ori ameninţat cu o atingere ilicită aduse personalităţii sale să ceară oricând instanţei: i) interzicerea încălcării, dacă ea este iminentă; ii) încetarea încălcării şi interzicerea ei pentru viitor, dacă ea durează încă; iii) constatarea caracterului ilicit al încălcării aduse, dacă tulburarea pe care ea a creat-o subzistă încă; consacrarea, ca mijloc specific de apărare, a dreptului la replică; instituirea unor măsuri provizorii specifice;
- dreptul la domiciliu şi reşedinţă, a unicităţii domiciliului şi reşedinţei;
- dispoziţiile referitoare la starea civilă;
- reglementarea persoanei juridice;
- prevederi exprese privitoare la funcţionarea persoanei ju-ridice, la regimul special al nulităţii acesteia, cu luarea în considerare a prevederilor din dreptul comparat, dreptul comunitar al societăţilor comerciale şi legislaţia internă specială în domeniul societăţilor comerciale şi a asociaţiilor şi fundaţiilor.
Autor:Notar public Alexandru Cioplea
| ← Partajul in noul Cod Civil |
|---|
Citește mai mult
In acest context asociatia continua sa calculeze majorari si penalitati la vechea datorie ,desii sumele curente sunt achitate la zi! Ce trebuie facut?Am întrebat în notar și mi s-a spus că nu se aplica modificarea conform cu noul cod. Va rog puteți să mi spuneți dacă rămâne procură conform cu vechiul cod sau trebuie să refac conform cu noul cod pt trei ani
Mulțumiri! Carmen
Daca a fost efectuata inainte de intrarea in vigoare a noului cod civil sau nu.
Actele incheiate inainte de intrarea in vigoare a noului cod civil vor fi in continuare “judecate” si vor produce efectele juridice conform cu codul civil ce era in vigoare la data incheierii actului respectiv mai exact.
Asta daca nu cumva noul cod civil trimite in mod expres (avand efect retroactiv ) la acel tip de act prin care i se aplica o noua reglementare (care bineinteles o sa fie explicata in noul cod civil) !
In primul rind felicitari pentru claritatea expunerii.
Textul se citeste cu usurinta.
O mica eroare in fraza "dreptul la domiciliu şi reşedinţă, a unicităţii domiciliului şi reşedinţei;" aici trebuie "aL unicitatii" etc.