Art. 106 Noul cod civil Măsurile de ocrotire Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Dispoziţii generale
Art. 106
Măsurile de ocrotire
(1) Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege.
(2) Ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdicţie judecătorească sau prin instituirea curatelei, în condiţiile prevăzute de prezentul cod.
| ← Art. 105 Noul cod civil Persoanele ocrotite Dispoziţii generale | Art. 107 Noul cod civil Instanţa de tutelă Dispoziţii generale → |
|---|
2. Atunci când minorul este lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau nu poate fi lăsat în grija acestora, în vederea protejării intereselor sale, are dreptul la protecţie alternativă, şi anume: instituirea tutelei,
Citește mai mult
curatelei, adopţia sau alte mijloace de protecţie specială (plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă sau supravegherea specializată).3. Persoanele fizice majore ale căror facultăţi mintale sunt alterate sau se află într-o incapacitate fizică de a-şi manifesta voinţa pot fi ocrotite prin tutelă, curatelă, tratament medical (în cazul persoanelor cu tulburări psihice), precum şi prin asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
4. Măsurile de ocrotire a persoanei cu capacitate deplină de exerciţiu sunt supuse legii statului unde aceasta îşi are reşedinţa obişnuită la data instituirii tutelei sau la data luării unei alte măsuri de ocrotire. Aceeaşi lege guvernează şi existenţa, întinderea, modificarea şi stingerea puterii de reprezentare încredinţate de persoana cu capacitate deplină de exerciţiu, pentru situaţia în care nu se va putea îngriji de interesele sale. Aceasta poate însă alege una dintre următoarele legi: legea naţională; legea unei reşedinţe obişnuite anterioare; legea statului unde sunt situate bunurile, în ceea ce priveşte măsurile de ocrotire cu privire la bunuri. în mod excepţional, în măsura în care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice, autoritatea competentă poate să aplice sau să ia în considerare legea altui stat, cu care situaţia juridică prezintă cele mai strânse legături. Măsurile ce se iau cu privire la persoana ocrotită ori bunurile sale sunt supuse legii statului ale cărui autorităţi îndrumă şi supraveghează exercitarea ocrotirii de către cei în drept.
Art. 16. Persoanele aflate la data intrării în vigoare a Codului civil sub tutelă, curatelă, interdicţie sau alte măsuri de ocrotire sunt supuse, în ceea ce priveşte capacitatea lor, dispoziţiilor Codului civil
Legislaţie conexă:
Art. 55 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (M. Of. nr. 557 din 23 iunie 2004)
Măsurile de protecţie specială a copilului sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgenţă;
c) supravegherea specializată.
1. Punerea sub interdicţie este o instituţie menită să ocrotească persoana care, din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale, nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale. Punerea sub interdicţie este condiţionată de existenţa unei stări de tulburare mintală cu caracter general şi permanent. Aceasta înseamnă că slăbirea trecătoare a facultăţilor mintale, inconştienţa generată de beţie, hipnoză, de unele decepţii trecătoare etc. nu sunt de natură să determine luarea unei asemenea măsuri. Dacă o persoană, deşi capabilă, deci cu discernământ, nu poate să îşi
Citește mai mult
administreze bunurile şi să îşi apere interesele în condiţii mulţumitoare din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, nu sunt întrunite condiţiile pentru punerea sub interdicţie, ci cele pentru instituirea curatelei (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 3653/2004, în D. Tiţian, A. Constantin, M. Gr stea, Codul familiei adnotat, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 410).2. Interdicţia judecătorească este o măsură de ocrotire care se ia de către instanţă faţă de persoana fizică lipsită de discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale datorită alienaţiei sau debilităţii mintale, constând în lipsirea de capacitate de exerciţiu şi instituirea tutelei. Nu poate fi primită susţinerea recurentei, potrivit căreia interesul promovării este legat de perspectiva devoluţiunii succesorale, scopul măsurii fiind protejarea persoanei a cărei interdicţie se solicită, pe parcursul vieţii acesteia, şi nu protejarea moştenitorilor. Aceasta, întrucât punerea sub interdicţie nu are drept consecinţă transferarea de drepturi şi în niciun caz nu vizează un drept sau o obligaţie patrimonială ce se poate transmite succesorilor, ci, dimpotrivă, este o măsură de ocrotire a persoanei fizice aflate în dificultate ca urmare a deteriorării stării sale de sănătate şi se instituie numai în folosul acelei persoane (C.A. Craiova, s. min. şi fam., dec. nr. 43/2006, în D. Tiţian, A. Constantin, M. Cîrstea p. 413).
3. în conformitate cu dispoziţiile art. 2, art. 14, art. 15 şi art. 30 din Legea nr. 272/2004, prioritară este creşterea copilului în familie şi în familia extinsă. Astfel, copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi, aceştia purtând întreaga responsabilitate pentru creşterea lui. în cauză, s-a apreciat că mama minoră a copilului a cărui măsură de protecţie specială a fost solicitată în condiţiile Legii nr. 272/2004 este îndreptăţită să ceară reintegrarea copilului său în familie, chiar dacă la naştere, având vârsta de doar 17 ani, l-a abandonat în spital. Câtă vreme din datele cauzei rezultă că va fi ajutată de bunica maternă a copilului, care doreşte reintegrarea copilului în familie, opţiunea pentru măsura de plasament se impune a fi înlăturată. Deşi soluţia reintegrării copilului în familie nu reprezintă dorinţa mamei minore şi a familiei acesteia, care a declarat că o susţine doar material, interesul superior al copilului este mai bine satisfăcut prin reintegrare în familia extinsă decât prin luarea unei măsuri de plasament (C.A. Timişoara, s. civ., compl. mirt. şi fam., dec. nr. 2101/2006, în D. Tiţian, A. Constantin, M. Cîrstea p. 436).