Art. 421 Noul cod civil Acţiunea în contestaţia filiaţiei Stabilirea filiaţiei Filiaţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Filiaţia
SECŢIUNEA 1
Stabilirea filiaţiei
Filiaţia
SECŢIUNEA 1
Stabilirea filiaţiei
Art. 421
Acţiunea în contestaţia filiaţiei
(1) Orice persoană interesată poate contesta oricând, prin acţiune în justiţie, filiaţia stabilită printr-un act de naştere ce nu este conform cu posesia de stat.
(2) În acest caz, filiaţia se dovedeşte prin certificatul medical constatator al naşterii, prin expertiza medico-legală de stabilire a filiaţiei sau, în lipsa certificatului ori în cazul imposibilităţii efectuării expertizei, prin orice mijloc de probă, inclusiv prin posesia de stat.
(3) Cu toate acestea, dovada filiaţiei nu se face prin martori decât în cazul prevăzut la art. 411 alin. (3) sau atunci când există înscrisuri care fac demnă de crezare acţiunea formulată.
| ← Art. 420 Noul cod civil Contestarea recunoaşterii de filiaţie... | Art. 422 Noul cod civil Acţiunea în stabilirea maternităţii... → |
|---|
1. în cazul în care paternitatea a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, acţiunea în contestare nu este admisibilă, întrucât hotărârea poate fi reformată numai prin folosirea căilor ordinare sau extraordinare de atac prevăzute de lege. Atunci când prin hotărâre judecătorească instanţa nu a stabilit, pe bază de probe, paternitatea, ci a constatat doar recunoaşterea paternităţii făcute de pârât în faţa ei, o asemenea constatare poate fi contestată potrivit art. 58 C. fam., dacă nu corespunde realităţii (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1171/1989, în Dreptul nr. 4/1990, p. 72).
Citește mai mult
2. Recunoaşterea copilului din afara căsătoriei, făcută de tată în cadrul acţiunii de stabilire a paternităţii, admisă prin hotărâre judecătorească trecută în puterea lucrului judecat, nu poate fi contestată conform art. 58 alin. (1) C. fam., deoarece, pe de o parte, acest text se referă la recunoaşterea extrajudiciară, ca act autonom de stabilire a paternităţii, nu la constatarea ei prin hotărâre judecătorească, iar, pe de altă parte, pentru că împotriva unei asemenea hotărâri sunt deschise numai căile de atac ordinare şi extraordinare. O contestaţie împotriva recunoaşterii care a constituit numai o probă în cadrul acţiunii de stabilire a paternităţii este inadmisibilă şi pentru faptul că se loveşte de autoritatea lucrului judecat rezultată din hotărârea prin care a fost soluţionată acea acţiune (Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 986/1977, în R.R.D. nr. 5/1978, p. 58).1. Filiaţia care este stabilită printr-un act de naştere, însă care nu coincide cu posesia de stat (cu folosinţa stării civile), poate fi contestată oricând (nefiind supusă unui termen de prescripţie extinctivă), de orice persoană care justifică vreun interes. Intră în această categorie copilul a cărui filiaţie s-a stabilit, părintele
Citește mai mult
înscris în actul de naştere, adevăratul părinte, descendenţii copilului, procurorul.2. Contestarea se realizează pe calea acţiunii în justiţie, de competenţa instanţei de tutelă (judecătoria) în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, pârât în cauză.
3. Poate fi contestată atât filiaţia faţă de mamă, cât şi filiaţia faţă de tată.
4. Contestarea atunci când există neconcordanţă între actul de naştere şi folosinţa stării civile; poate avea loc şi în ipoteza în care filiaţia s-a stabilit prin hotărâre judecâtoreascâ. în această situaţie, contestarea nu poate proveni însă de la persoanele care au fost părţi în cadrul acţiunii în stabilirea filiaţiei. Ca atare, contestaţia poate proveni de la orice altă persoană interesată (un interes direct şi personal, cum ar fi cel de excludere a copilului de la moştenirea mamei prin înlăturarea legăturii de rudenie cu aceasta), care nu a fost parte în acţiunea în stabilirea filiaţiei. Aceasta rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 99 alin. (3) şi
(4) NCC. Conform art. 99 alin. (3) NCC, hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane, cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul, iar potrivit art. 99 alin. (4) NCC, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit o anumită stare civilă a unei persoane, iar printr-o hotărâre judecătorească ulterioară este admisă o acţiune prin care s-a contestat starea civilă astfel stabilită, prima hotărâre îşi pierde efectele la data rămânerii definitive a celei de a doua hotărâri.
5. Pe calea contestării filiaţiei se urmăreşte înlăturarea unei filiaţii care nu corespunde realităţii.
6. Atunci când o persoană nu are nici certificat de naştere şi nici posesie de stat, ea nu poate uza de calea acţiunii în contestarea filiaţiei, ci are la îndemână o acţiune în stabilirea filiaţiei sale.
7. Dovada filiaţiei se face cu certificatul constatator al naşterii, respectiv prin expertiza medico-legală de stabilire o filiaţiei. De la această regulă generală în materie de probă a filiaţiei există o situaţie derogatorie, care permite utilizarea oricărui mijloc de probă. Astfel, în ipoteza în care nu există certificat constatator al naşterii, iar expertiza medico-legală nu poate fi efectuată, dovada se face cu orice mijloc de probă, inclusiv prin posesia de stat.
8. Apreciem că, deşi alin. (2) al textului analizat foloseşte conjuncţia „ori" în sintagma „în lipsa certificatului ori în cazul imposibilităţii efectuării expertizei", posibilitatea utilizării oricărui mijloc de probă există numai atunci când lipseşte certificatul constatator al naşterii, iar expertiza medico-legală nu poate fi efectuată. Aceasta întrucât, dacă lipseşte numai certificatul constatator al naşterii, proba filiaţiei se face, conform regulii enunţate în cuprinsul tezei I a alin. (2), cu expertiza medico-legală de stabilire a filiaţiei. Tot astfel, dacă expertiza medico-legală este imposibil de efectuat, dovada se face cu certificatul constatator al naşterii, potrivit regulii prevăzute de teza I a alin. (2). Ca atare, raportat la teza I a alin. (2), care instituie regula dovedirii filiaţiei cu certificatul medical constatator al naşterii sau prin expertiza medico-legală de stabilire a filiaţiei, posibilitatea utilizării oricărui mijloc de probă apare atunci când lipseşte certificatul medical ce constată naşterea şi expertiza medico-legală nu poate fi efectuată.
9. De la posibilitatea dovedirii filiaţiei cu orice mijloc de probă în situaţia imposibilităţii efectuării expertizei medico-legale şi a lipsei certificatului constatator există o derogare, şi anume proba cu martori, care nu poate fi utilizată decât în următoarele situaţii expres şi limitativ prevăzute de alin. (3) al normei analizate: a) atunci când printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil; b) atunci când printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că s-a înregistrat o altă femeie ca fiind mamă a copilului decât femeia care l-a născut; c) atunci când există înscrisuri care fac demnă de crezare acţiunea formulată.
10. Conform art. 47 din Legea nr. 71/2011, orice acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor noului Cod civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare. Prin urmare, pentru copiii născuţi anterior datei de 1 octombrie 2011, în privinţa acţiunii în contestarea filiaţiei sunt incidente dispoziţiile Codului familiei.