Art. 98 Noul cod civil Starea civilă Actele de stare civilă Identificarea persoanei fizice
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Identificarea persoanei fizice
SECŢIUNEA a 3-a
Actele de stare civilă
Identificarea persoanei fizice
SECŢIUNEA a 3-a
Actele de stare civilă
Art. 98
Starea civilă
Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie şi societate, prin calităţile strict personale care decurg din actele şi faptele de stare civilă.
| ← Art. 97 Noul cod civil Domiciliul ales Domiciliul şi... | Art. 99 Noul cod civil Dovada stării civile Actele de stare... → |
|---|
1. Copilul poate reclama o stare civilă contrară celei care rezultă din certificatul de naştere, dacă folosirea stării civile nu mai este conformă cu aceasta (Trib. Sălaj, s. civ., dec. nr. 279/1980, în L. Irinescu p. 25).
2. Este de principiu că folosirea stării civile de către o persoană trebuie să fie conformă cu actul ei de naştere. Totuşi, este admisibilă o acţiune prin care se contestă identitatea uni persoane, susţinându-se că s-a săvârşit o eroare sau o fraudă prin substituirea copiilor, după ce actul de naştere a fost întocmit. într-o atare situaţie, copilul, deşi are o
Citește mai mult
anumită posesie de stat, aceasta nu este conformă certificatului său de naştere, ci corespunzătoare certificatului de naştere al copilului căruia i-a fost substituit (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 809/1979, în L. Irinescu p. 25).2. Ca sumă a calităţilor personale ale persoanei fizice, starea civilă conţine următoarele elemente: calităţi privind filiaţia persoanei fizice (copil cu filiaţia stabilită/nestabilită, copil din
Citește mai mult
căsătorie/din afara căsătoriei, copil rezultat din reproducerea umană asistată medical cu terţ donator, copil adoptat); calităţi privind starea conjugală a persoanei fizice (persoană căsătorită, necăsătorită); sexul; cetăţenia; vârsta (C.T. Ungureanu, Drept civil. Partea generală. Persoanele - în reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 341).3. Dacă privim starea civilă ca drept subiectiv de individualizare a persoanei fizice, ea cuprinde următoarele prerogative: a) posibilitatea omului de a se individualiza prin starea sa civilă; b) posibilitatea de a pretinde să fie individualizat de către alţii prin starea sa civilă;
c) posibilitatea de a apela, la nevoie, la forţa coercitivă a statului. Ca sumă a unor calităţi personale, starea civilă cuprinde o serie de elemente-pereche: bărbat-femeie; căsătorit-necăsătorit; cu filiaţia stabilită-cu filiaţia nestabilită; din căsătorie-din afara căsătoriei; născut din părinţi cunoscuţi-născut din părinţi necunoscuţi; de o anumită vârstă; divorţată-văduvă; născută într-o anumită localitate (E. Lupan, I. Sabâu-Pop p. 118).
4. Starea civilă a unei persoane poate să rezulte, se poate modifica ori stinge atât ca urmare a unor acte sau fapte juridice, cât şi ca urmare a unor prevederi ale legii ori ca o consecinţă a hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu ocazia soluţionării unor acţiuni în justiţie, denumite acţiuni de stare civilă sau acţiuni de stat. Faptele de stare civilă sunt naşterea persoanei şi moartea acesteia. Acte juridice de stare civilă creatoare sau modificatore de stare civilă sunt, de pildă, actul juridic al căsătoriei şi actul juridic al recunoaşterii de filiaţie. Hotărârile judecătoreşti pronunţate în soluţionarea unor acţiuni de stare civilă, cum sunt cele privind stabilirea sau contestarea filiaţiei, cele privind tăgada paternităţii copilului născut sau conceput în timpul căsătoriei, cele privind anularea căsătoriei şi desfacerea acesteia prin divorţ, cele privind încuviinţarea adopţiei ori desfacerea sau anularea acesteia, cele privind declararea judecătorească a morţii, creează sau modifică o anumită stare civilă (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu p. 170).
5. Starea civilă prezintă caracterele juridice ale drepturilor subiective nepatrimoniale, la care mai adăugăm un caracter juridic specific, anume indivizibilitatea acesteia, în sensul că o persoană fizică are, la un moment dat, una şi aceeaşi stare civilă faţă de toate celelalte subiecte de drept civil, deci starea civilă nu poate fi scindată. Acest caracter juridic specific stării civile prezintă interes practic în înţelegerea efectelor hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materia stării civile, în sensul că efectele substanţiale (de drept material) ale unor asemenea hotărâri pot fi opuse şi terţelor persoane (care nu au avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunţat hotărârea), deci sunt opozabile erga omnes (G. Boroi p. 386).