Art. 579 Noul Cod de Procedură Civilă Verificarea competenţei Judecata
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Judecata
Judecata
Art. 579
Verificarea competenţei
(1) La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, tribunalul arbitral îşi verifică propria sa competenţă de a soluţiona litigiul.
(2) Dacă tribunalul arbitral hotărăşte că este competent, consemnează acest lucru într-o încheiere, care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 608.
(3) Dacă tribunalul arbitral hotărăşte că nu este competent să soluţioneze litigiul cu care a fost sesizat, îşi declină competenţa printr-o hotărâre, împotriva căreia nu se poate formula acţiunea în anulare, prevăzută la art. 608.
| ← Art. 578 Noul Cod de Procedură Civilă Verificarea dosarului... | Art. 580 Noul Cod de Procedură Civilă Termenul de citare... → |
|---|
De aceea, prin dispoziţia art. 579 - nou-introdusă - s-a instituit regula potrivit căreia, la primul termen de judecata cu procedura legal îndeplinita, tribunalul arbitral este dator să procedeze din oficiu la verificarea competenţei. Până la acest moment, părţile au posibilitatea de a ridica, la rândul lor, excepţia necompetenţei tribunalului arbitral, potrivit art. 592, determinând
Citește mai mult
tribunalul arbitral la aceeaşi verificare. Concomitent, competenţa tribunalului arbitral poate fi supusă controlului judiciar, în condiţiile art. 554.Strâns legat de această problemă este şi cea a verificării validitâţii convenţiei arbitrale. Potrivit doctrinei germane, conceptul de „competenţă-competenţă" permite părţilor încheierea unei convenţii distincte de cea arbitrală, prin care să acorde tribunalului arbitral competenţa să se pronunţe asupra eficacităţii convenţiei arbitrale.
în cadrul arbitrajului reglementat de Codul de procedură civilă german, odată cu verificarea propriei competenţe, tribunalul arbitral verifică existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale. De asemenea, ambele părţi pot invoca excepţia necompetenţei, chiar dacă au numit arbitri sau au participat la constituirea tribunalului arbitral. în cazul în care tribunalul arbitral se consideră competent, părţile pot introduce acţiune împotriva hotărârii la instanţa judecătorească, în termen de o lună de la comunicare (art. 1040 ZPO).
în cazul în care tribunalul arbitral constată că este competent, consemnează această concluzie într-o încheiere şi continuă judecata. Această încheiere interlocutorie nu poate fi atacată decât pe calea acţiunii în anulare, potrivit art. 608, astfel încât procesul arbitral nu riscă să fie întrerupt de exercitarea unor căi de atac la instanţele judecătoreşti. în cazul în care acţiunea în anulare este admisă şi se constată faptul că tribunalul arbitral nu era competent, litigiul va fi soluţionat de instanţa judecătorească competentă, fără a lăsa părţilor opţiunea de a recurge din nou la arbitraj (art. 613).
Dacă tribunalul arbitral decide în sens contrar, stabilind că nu este competent să soluţioneze litigiul, îşi declină competenţa printr-o hotărâre împotriva căreia nu se poate formula acţiune în anulare. Pe această cale, convenţia nu mai produce efecte, părţile având însă posibilitatea să încheie o nouă convenţie arbitrală.