Art. 613 Noul Cod de Procedură Civilă Judecarea acţiunii în anulare Hotărârea arbitrală

Art. 613

Judecarea acţiunii în anulare

(1) Curtea de apel va judeca acţiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanţă.

(2) Întâmpinarea este obligatorie. Dispoziţiile art. 205-208 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(3) Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi:

a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecată instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii;

b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, dacă cel puţin una dintre părţi solicită expres acest lucru. În caz contrar, dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunţa în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, curtea va pronunţa mai întâi hotărârea de anulare şi, după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă părţile au convenit expres ca litigiul să fie soluţionat de către tribunalul arbitral în echitate, curtea de apel va soluţiona cauza în echitate.

(4) Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului.

Comentarii despre Art. 613 Noul Cod de Procedură Civilă Judecarea acţiunii în anulare Hotărârea arbitrală

Mary Hailean 20.07.2014

După ce iniţial primul alineat al prezentului articol prevedea o regulă diferită de cea existentă în fostul art. 365 alin. (1) CPC 1865, stabilind că judecarea acţiunii în anulare urma să aibă loc în completul prevăzut de lege pentru recurs, prin Legea nr. 76/2012 s-a revenit, astfel că în prezent, la fel ca şi în trecut, curtea de apel va judeca în completul prevăzut pentru judecarea în primă instanţă. Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, completul va fi format dintr-i/r? singur judecător.

Aşa cum se prevede în alineatul secund,

Citește mai mult

nou-introdus, întâmpinarea este obligatorie. Aceasta se justifică mai ales prin faptul că în procedura arbitrală regimul întâmpinării nu are acest caracter, dându-se astfel posibilitatea ca intimatul să facă cunoscute anumite elemente pe care tribunalul arbitral nu le-a avut la dispoziţie.

Soluţiile la care se poate opri curtea de apel sunt fie de admitere, fie de respingere a acţiunii în anulare.

în caz de admitere a acţiunii, instanţa va anula hotărârea arbitrală indiferent de motivul de anulare. După aceasta însă, soluţiile variază în funcţie de motivul de anulare. Astfel, lipsa caracterului arbitrabil al litigiului, a unei convenţii arbitrale, precum şi

pronunţarea hotărârii peste termenul fixat determină trimiterea cauzei spre judecată instanţei competente să o soluţioneze, indiferent de voinţa părţilor.

Pentru celelalte motive, ultima modificare adusă prin Legea nr. 76/2012 este novatoare: pe lângă reţinerea spre judecare, cauza poate fi trimisă tribunalului arbitral, dacă cel puţin una dintre părţi doreşte acest lucru. Soluţia, existentă şi în alte legislaţii, răspunde cu adevărat voinţei părţilor de a soluţiona litigiul pe o altă cale decât cea a dreptului comun. Mai mult, în cazul în care cauza rămâne spre judecare curţii de apel, aceasta se poate manifesta ca un tribunal arbitral, rejudecând în echitate.

în mod corespunzător, ultimul alineat a urmat acelaşi parcurs ca şi primul. Iniţial s-a prevăzut că hotărârile de admitere a acţiunii în anulare sunt definitive. în prezent, calea de atac este recursul, cu posibilitatea exercitării contestaţiei în anulare şi a revizuirii. Astfel, nu s-a mai reţinut limitarea la recurs, prin eliminarea adverbului „numai" existent în art. 366 alin. (2) CPC 1865.

Răspunde