Art. 674 Noul Cod de Procedură Civilă Decăderea debitorului din beneficiul termenului de plată Efectuarea actelor de executare silită Efectuarea executării silite

Art. 674

Decăderea debitorului din beneficiul termenului de plată

(1) Debitorul care beneficiază de un termen de plată va fi decăzut, la cererea creditorului, din beneficiul acestui termen, dacă:

1. debitorul se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor care îi revin potrivit legii în scopul realizării executării silite;

2. debitorul risipeşte averea sa;

3. debitorul este în stare de insolvabilitate îndeobşte cunoscută sau, dacă prin fapta sa, săvârşită cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, a micşorat garanţiile date creditorului său ori nu le-a dat pe cele promise sau, după caz, încuviinţate;

4. alţi creditori fac executări asupra averii lui.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), instanţa de executare va hotărî de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor, în termen scurt. În situaţia în care debitorul nu mai are domiciliul sau sediul cunoscut, va fi citat la ultimul său domiciliu ori sediu.

(3) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică atunci când debitor este statul sau o unitate administrativ-teritorială.

Comentarii despre Art. 674 Noul Cod de Procedură Civilă Decăderea debitorului din beneficiul termenului de plată Efectuarea actelor de executare silită Efectuarea executării silite

Mary Hailean 20.07.2014

1. Cazuri de decădere din beneficiul termenului. Articolul 674 reuneşte conţinutul art. 382 şi art. 383 CPC 1865, sub titulatura „decăderea debitorului din beneficiul termenului de plată".

Nu se poate discuta despre decăderea din beneficiul termenului de plată în cazul prestaţiilor care, prin natura lor, sunt periodice. în acest caz, părţile vor putea conveni schimbarea obiectului obligaţiei conţinute în titlul executoriu, transformând prestaţiile periodice într-o prestaţie unică sau acceptând alt mod de plată a obligaţiei.

Trebuie observat că sancţiunea decăderii reglementată de articolul

Citește mai mult

analizat nu intervine ca urmare a nerespectării unor termene procedurale în sensul art. 185 alin. (1) NCPC sau a unor termene de decădere de drept substanţial reglementate prin art. 2545-2550 Noul Cod Civil.

Articolul are în vedere cazurile obligaţiilor afectate de modalitatea termenului (art. 1411-1420 NCPC). Regimul juridic de drept material aplicabil instituţiei decăderii debitorului din beneficiul termenului de plată este stabilit prin normele Codului civil, care, în art. 1417, prevede următoarele: „(1) Debitorul decade din beneficiul termenului dacă se află în stare de insolvabilitate sau, după caz, de insolvenţă declarată în condiţiile legii, precum şi atunci când, cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, diminuează prin fapta sa garanţiile constituite în favoarea creditorului sau nu constituie garanţiile promise. (2) în sensul prevederilor alin. (1), starea de insolvabilitate rezultă din inferioritatea activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, executării silite, faţă de valoarea totală a datoriilor exigibile. Dacă prin lege nu se prevede altfel, această stare se constată de instanţă, care, în acest scop, poate ţine seama de anumite împrejurări, precum dispariţia intempestivă a debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declanşarea împotriva sa a unei proceduri de executare silită şi altele asemenea. (3) Decăderea din beneficiul termenului poate fi cerută şi atunci când, din culpa sa, debitorul ajunge în situaţia de a nu mai satisface o condiţie considerată esenţială de creditor la data încheierii contractului. în acest caz, este necesar să se fi stipulat expres caracterul esenţial al condiţiei şi posibilitatea sancţiunii decăderii, precum şi să fi existat un interes legitim pentru creditor să considere condiţia respectivă drept esenţială". Logic ar fi fost ca în Codul de procedură să fie reglementate doar mijloacele procesuale prin intermediul cărora se poate solicita instanţei să dispună decăderea.

Comparând cazurile de decădere din beneficiul termenului de plată reglementate atât în Codul civil, cât şi în Codul de procedură civilă, constatăm că, în cea mai mare parte, sunt identice. Este adevărat că în Codul civil nu se regăseşte ipoteza prevăzută în art. 674 alin. (1) pct. 1 NCPC - debitorul se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor care îi revin potrivit legii în scopul realizării executării silite -, dar această ipoteză are o aplicabilitate practică redusă, întrucât presupune ca, înainte de îndeplinirea obligaţiei stabilite în titlul executoriu, dar în scopul realizării acesteia, să fie necesar ca debitorul să îndeplinească alte obligaţii prevăzute în lege.

Risipirea averii, insolvabilitatea, micşorarea garanţiilor şi existenţa altor executări silite asupra averii debitorului sunt cazuri justificate pentru ca debitorul să fie decăzut din beneficiul termenului, dar trebuie precizat din nou că aceasta sancţiune trebuie stabilita de către instanţa anterior sau concomitent cu încuviinţarea executării. Creditorului care va solicita încuviinţarea executării silite a unui titlu executoriu ce cuprinde o obligaţie afectată de un termen îi va fi respinsă cererea de către instanţă în temeiul dispoziţiilor art. 665 alin. (5) pct. 4 teza ultimă (creanţa nu este exigibilă), neputându-se primi o apărare, bazată pe argumente de topografie a textelor, în sensul că ulterior încuviinţării se va solicita decăderea debitorului din beneficiul termenului.

2. Procedura decăderii debitorului din beneficiul termenului se realizează în faţa instanţei de executare, care judecă de urgenţă, în camera de consiliu şi cu citarea părţilor. Intenţia legiuitorului de a accentua celeritatea procedurii a dat naştere unei formulări tautologice, din moment ce sintagmele „de urgenţă" sau „în termen scurt", regăsite în alin. (2) teza I al art. 674, au aceeaşi semnificaţie.

Contractele încheiate de persoanele juridice de drept public dau cel mai adesea naştere unor obligaţii pentru a căror executare este necesar ca, în prealabil, debitorul (persoană juridică de drept privat sau persoană fizică) să îndeplinească alte obligaţii stabilite prin lege.

Dispoziţiile tranzitorii cuprinse în Legea nr. 2/2013 nu afectează această prevedere, dat fiind caracterul special al normei.

întrucât cazurile de decădere presupun situaţii în care realizarea procedurii de citare cu debitorul poate fi dificilă, legiuitorul a prevăzut că, prin excepţie de la dispoziţiile art. 155 pct. 14 şi art. 167 NCPC, debitorul care nu mai are domiciliul sau sediul cunoscut va fi citat la ultimul său domiciliu sau sediu. Prin urmare, debitorii cu domiciliul sau, după caz, sediul necunoscut nu vor trebui citaţi -în această procedură - prin mica publicitate, fiind suficienta citarea prin afişare la ultimul domiciliu, respectiv sediu. Excepţia de la regulile de citare este prevăzută în favoarea creditorului, astfel că, dacă debitorul va fi citat potrivit dreptului comun, nu va putea invoca nulitatea procedurii de citare.

Hotârârea pe care o va pronunţa instanţa de executare va fi supusă numai apelului în termen de 10 zile de la comunicare şi va fi executorie.

Decăderea debitorului din beneficiul termenului se dispune în urma unei proceduri contencioase, chiar dacă se realizează concomitent cu procedura încuviinţării executării silite.

Răspunde