Art. 125 Noul Cod Penal Internarea într-un centru de detenţie Regimul măsurilor educative privative de libertate
| Comentarii |
|
Regimul măsurilor educative privative de libertate
Art. 125
Internarea într-un centru de detenţie
(1) Măsura educativă a internării într-un centru de detenţie constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.
(3) Dacă în perioada internării minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa prelungeşte măsura internării, fără a depăşi maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.
(4) În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puţin jumătate din durata internării, instanţa poate dispune:
a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detenţie, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
(5) Odată cu înlocuirea sau liberarea, instanţa impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute în art. 121, până la împlinirea duratei măsurii internării.
(6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra înlocuirii sau liberării şi dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detenţie.
(7) În cazul săvârşirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracţiuni de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi faţă de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru de detenţie cu măsura asistării zilnice, instanţa revine asupra înlocuirii şi dispune:
a) executarea restului rămas din durata măsurii internării într-un centru de detenţie;
b) prelungirea duratei acestei internări în condiţiile prevăzute în alin. (3).
| ← Art. 124 Noul Cod Penal Internarea într-un centru educativ... | Art. 126 Noul Cod Penal Schimbarea regimului de executare... → |
|---|
Citește mai mult
infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare, conform art. 114 alin. (2) NCP.Internarea într-un centru de detenţie va fi dispusă pe o durată determinată, între 2 şi 5 ani, pentru infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mică de 20 de ani, respectiv între 5-15 ani, pentru infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 20 de ani sau mai mare sau detenţiunea pe viaţă.
Din prevederile art. 134 NCP rezultă că măsura educativă poate fi dispusă pentru faptele săvârşite în timpul minorităţii chiar dacă inculpatul a împlinit 18 ani la data pronunţării hotărârii. Totodată, executarea măsurii educative va continua şi după împlinirea vârstei de 18 ani, instanţa având posibilitatea ca după majoratul minorului să dispună continuarea executării măsurii într-un penitenciar, în condiţiile art. 126 NCP (persoana internată are un comportament prin care influenţează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate).
Când minorul săvârşeşte în timpul minorităţii două sau mai multe fapte concurente, judecate împreună, pentru care instanţa consideră că este necesară aplicarea acestei măsuri educative, va dispune internarea într-un centru de detenţie pentru toate faptele săvârşite, conform art. 129 alin. (1) NCP.
Dacă în perioada internării minorul săvârşeşte, înainte de a împlini 18 ani, o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă, instanţa va prelungi durata măsurii, fără însă a depăşi maximul prevăzut de art. 125 alin. (2) NCP. Maximul până la care se poate prelungi măsura internării se va determina în raport cu infracţiunea pentru care legea prevede pedeapsa cea mai grea (spre exemplu, atunci când minorului i-a fost aplicată măsura internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233 NCP [2-7 ani], iar în executarea acestei măsuri, dar înainte de vârsta majoratului, minorul săvârşeşte infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) NCP [10-20 ani], instanţa va prelungi durata măsurii internării, fără a depăşi maximul de 15 ani, întrucât pentru infracţiunea de omor legea prevede pedeapsa de 20 de ani, fiind incident art. 125 alin. (2) teza a ll-a]. Din durata astfel stabilită se va scădea perioada executată până la data pronunţării.
Dacă minorul a executat jumătate din măsura educativă privativă de libertate şi sunt îndeplinite celelalte condiţii prevăzute de alin. (4), instanţa: (i) dacă minorul nu a împlinit 18 ani până la acel moment, are posibilitatea să înlocuiască măsura internării cu măsura neprivativă de libertate a asistării zilnice, pe o durată egală cu restul neexecutat, dar nu mai mult de 6 luni; (ii) dacă minorul a împlinit 18 ani până la acel moment, va putea dispune liberarea din centrul de detenţie. în ambele situaţii, instanţa poate impune una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute de art. 121, până la împlinirea duratei măsurii internării neexecutate.
Când minorul nu respectă executarea măsurii asistării zilnice sau a obligaţiilor impuse, instanţa revine asupra înlocuirii sau eliberării şi dispune executarea restului neexecutat.
Dacă minorul, înainte de împlinirea duratei internării şi după înlocuirea acesteia cu măsura asistării zilnice, săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va dispune fie executarea restului rămas din măsura internării, fie prelungirea duratei măsurii, fără însă a depăşi maximul prevăzut de art. 125 alin. (2) NCP. Maximul până la care se poate prelungi măsura internării se va determina în raport cu infracţiunea pentru care legea prevede pedeapsa cea mai grea [spre exemplu, minorului de 16 ani îi este aplicată măsura internării într-un centru de detenţie pe o durată de 3 ani. După executarea a 1 an şi 6 luni, instanţa înlocuieşte măsura internării cu măsura educativă a asistării zilnice - minorul are acum vârsta de 17 ani şi 6 luni, prin urmare este incident cazul prevăzut de art. 125 alin. (4) lit. a) - pe o perioadă de 6 luni - durata maximă, conform 125 alin. (4) lit. a). Pe parcursul acestor 6 luni, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, minorul săvârşeşte infracţiunea de omor, pentru care instanţa revine asupra înlocuirii şi va dispune prelungirea internării până la maximul de 15 ani [pentru infracţiunea de omor legea prevede pedeapsa de 20 de ani, fiind incident art. 125 alin. (2) teza a ll-a]. Din această durată, instanţa va scădea 1 an şi 6 luni, reprezentând ceea ce minorul deja a executat].
Dacă minorul săvârşeşte o pluralitate de infracţiuni, fie că faptele sunt concurente, fie că sunt săvârşite pe parcursul executării măsurii educative, dintre care cel puţin una este săvârşită după majorat, sunt aplicabile dispoziţiile art. 129 alin. (2) NCP [spre exemplu, atunci când minorului de 17 ani i-a fost aplicată măsura internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani. Dacă la împlinirea vârstei de 18 ani acesta săvârşeşte o nouă infracţiune, pentru care instanţa stabileşte pedeapsa închisorii de 2 ani, inculpatului i se va aplica pedeapsa închisorii de 2 ani, care va fi majorată obligatoriu cu cel puţin 3 luni [o pătrime din restul neexecutat de 1 an], conform art. 129 alin. (2) lit. b) NCP].
Potrivit art. 399 alin. (3) lit. d) NCPP, instanţa va pune de îndată în libertate inculpatul arestat preventiv atunci când pronunţă o măsură educativă.
Sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a centrului educativ sau de detenţie ori prin neprezen-tarea după expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate constituie infracţiunea de neexecutare a sancţiunilor penale prevăzută de art. 288 alin. (2) NCP.
O Aplicare art. 5 NCP - Distingem următoarele ipoteze de aplicare a legii penale mai favorabile:
(i) Dacă după comiterea infracţiunii şi până la pronunţarea hotărârii infractorul a împlinit vârsta de 18 ani, va fi, în principiu, mai favorabil NCP, care prevede posibilitatea aplicării în continuare numai a măsurilor educative, cu excluderea pedepselor;
(ii) în ipoteza în care infractorul este minor şi la momentul pronunţării hotărârii:
a. Între măsurile educative neprivative de libertate din C. pen. 1969 şi internarea într-un centru de detenţie, legea veche va fi considerată mai favorabilă, întrucât nu implică privarea de libertate a minorului;
b. Dacă instanţa consideră că potrivit legii vechi ar trebui aplicată o pedeapsă, fie închisoarea, fie amenda, însă cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 sau sub supraveghere, conform art. 861 C. pen. 1969, iar potrivit legii noi instanţa apreciază că este necesară internarea într-un centru de detenţie, art. 17 LPANCP instituie o prezumţie legală în sensul că legea veche va fi mai favorabilă.
Aplicare art. 6 NCP- cu privire la pedepsele cu închisoarea executabile aplicate definitiv la momentul intrării în vigoare a NCP, art. 21 alin. (1) LPANCP instituie obligativitatea înlocuirii cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, pentru o perioadă egală cu pedeapsa închisorii aplicate prin hotărârea definitivă.
Art. 21 alin. (2) LPANCP este inaplicabil, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 109 C. pen. 1969, coroborat cu practica judiciară sub imperiul vechiului Cod, pedeapsa rezultantă ce putea fi aplicată minorilor, inclusiv după aplicarea sporului prevăzut de art. 34 C. pen. 1969, era cea de 20 de ani închisoare. Cu toate acestea, credem că dacă pedeapsa definitiv aplicată este închisoarea mai mare de 15 ani (maximul măsurii educative a internării într-un centru de detenţie), instanţa va înlocui pedeapsa cu internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani.
Citește mai mult
internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.în cazul în care în perioada executării acestei pedepse minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa prelungeşte durata măsurii internării într-un centru de detenţie fără să depăşească maximul prevăzut de lege stabilit în funcţie de pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite. Cu această ocazie, din durata măsurii educative se scade perioada deja executată până în momentul pronunţării hotărârii.
Dacă pe durata internării persoana internată a prezentat interes constant pentru perfecţionarea şcolară şi profesională şi dacă a făcut progrese clare în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puţin jumătate din durata măsurii educative, instanţa poate să dispună înlocuirea acestei măsuri cu măsura educativă a asistării zilnice pentru o durată egală cu durata neexecutată din măsura internării, dar nu mai mult de 6 luni; însă, în cazul în care persoana internată se găseşte în situaţia de mai sus şi a împlinit 18 ani, instanţa poate dispune liberarea din centrul de detenţie. în aceste două situaţii de înlocuire sau de liberare, instanţa dispune respectarea unora sau mai multora dintre obligaţiile menţionate la art. 121, până la împlinirea duratei internării. în cazul în care persoana nu respectă cu rea-credinţă aceste obligaţii sau condiţiile de executare a măsurii educative a asistării zilnice, instanţa revine asupra înlocuirii sau liberării şi dispune executarea restului neexecutat din durata internării într-un centru de detenţie. în situaţia în care minorul faţă de care s-a dispus înlocuirea internării într-un centru de detenţie cu măsura asistării zilnice, până la împlinirea duratei internării, săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va reveni asupra înlocuirii şi va dispune fie executarea restului rămas din măsura internării iniţiale, fie prelungirea duratei acestei internări, fără să depăşească maximul prevăzut de lege stabilit în funcţie de pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite. Cu această ocazie, din durata măsurii educative se scade perioada deja executată până în momentul pronunţării hotărârii.
Textul de lege analizat oferă judecătorului multiple posibilităţi de individualizare a acestei măsuri educative privative de libertate, dar şi mijloace eficiente de supraveghere a minorului în situaţiile în care se dispune înlocuirea cu o măsură educativă neprivativă de libertate.
Legea penală mai favorabilă. în comparaţie cu pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, aplicată în temeiul Codului penal din 1969, măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, prevăzută de textul de lege analizat, este mai blândă. Prin urmare, legea penală mai favorabilă este legea nouă.
în schimb, în comparaţie cu o pedeapsă cu suspendarea executării prevăzută de Codul penal din 1969, măsura internării într-un centru de detenţie este considerată mai aspră, conform dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 187/2012. Prin urmare, într-o astfel de situaţie, chiar dacă legea veche prevede o pedeapsă, iar legea nouă o măsură educativă, legea penală mai favorabilă este legea veche.
Ca dispoziţie tranzitorie, art. 21 din Legea nr. 187/2012 prevede că pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii. Dacă pedeapsa închisorii aplicată pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii depăşeşte 20 de ani, se va înlocui cu internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani. în cazul pluralităţii de infracţiuni, înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă. în astfel de situaţii, partea executată din pedeapsa închisorii, precum şi durata reţinerii şi arestării preventive se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenţie.
Art. 21. (1) Pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii. (2) Pedeapsa închisorii care depăşeşte 20 de ani, aplicată pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se va înlocui cu internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani. (3) în cazul pluralităţii de infracţiuni, înlocuirea prevăzută la
Citește mai mult
alin. (1) şi (2) se face cu privire la pedeapsa rezultantă. (4) Partea executată din pedeapsa închisorii, precum şi durata reţinerii şi arestării preventive se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenţie.