Art. 215 Noul Cod Penal Folosirea unui minor în scop de cerşetorie Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile

Sunt cerșetori care cerșesc și exploatează copii pentru cerșit din neam in neam. De ce nu sunt sancționați?

Infracţiunea prev. de art. 215 NCP nu se regăseşte în Codul penal din 1969. Cu unele modificări, ea are corespondent în incriminările de la art. 133 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Incriminarea din legea specială putea fi săvârşită de către un subiect activ calificat prin calitatea de părinte sau reprezentant legal, în timp ce, în condiţiile noului Cod penal, infracţiunea poate fi săvârşită de către orice persoană majoră, ceea ce înseamnă o lărgire a sferei de cuprindere a posibililor subiecţi activi.

Infracţiunea constând în folosirea unui minor în

Citește mai mult

scop de cerşetorie are strânse legături şi cu infracţiunea de cerşetorie prevăzută în art. 326 CP 1969. Deosebirea esenţială dintre cele două infracţiuni constă în aceea că prin reglementarea anterioară (art. 326 CP 1969) era incriminată fapta persoanei care, având capacitatea de a munci, apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, în timp ce prin noua reglementare (art. 215 NCP) este incriminată fapta majorului care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, folosindu-se în acest scop de prezenţa unui minor.

Consacrând protecţia penală a minorilor faţă de faptele de folosire a acestora de către cei care apelează în mod repetat la mila publicului, incriminarea analizată este în acord cu prevederile constituţionale referitoare la protecţia minorilor sau a tinerilor, cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Convenţia privind drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală ONU la 20 noiembrie 1989, cu Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă, semnat la New York la 6 septembrie 2000'?l, cu Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transfrontaliere organizate, adoptat la New York la 15 noiembrie 20001*1.

Sub aspectul laturii obiective, fapta constituie infracţiune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe:

-făptuitorul trebuie să apeleze la mila publicului;

- făptuitorul trebuie să fie o persoană majoră care are capacitatea de a munci (în textul corespondent din legea specială nu erau prevăzute aceste cerinţe);

- apelul la public trebuie să aibă ca obiect cererea de ajutor material;

- fapta trebuie săvârşită în mod repetat, astfel încât să aibă caracter de obişnuinţă, de îndeletnicire;

- făptuitorul trebuie să se folosească de prezenţa unui minor pentru obţinerea ajutorului material.

Sancţiunea constă în închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Legea penală mai favorabilă. în condiţiile unei infracţiuni săvârşite de către o persoană care nu are calitatea de părinte sau reprezentant legal al minorului, nu se va pune problema aplicării legii penale mai favorabile, deoarece este vorba de o incriminare nouă. Prin raportare la incriminarea din legea specială, prevederile noului Cod penal referitoare la fapta părintelui sau a reprezentantului legal al minorului sunt mai favorabile, deoarece stabilesc limite de pedeapsă mai reduse şi amenda ca alternativă de sancţionare şi nu mai este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.