Art. 223 Noul Cod Penal Hărţuirea sexuală Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale
Comentarii |
|
CAPITOLUL VIII
Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale
Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale
Art. 223
Hărţuirea sexuală
(1) Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
← Art. 222 Noul Cod Penal Racolarea minorilor în scopuri sexuale... | Art. 224 Noul Cod Penal Violarea de domiciliu Infracţiuni ce... → |
---|
Potrivit noului Cod penal, libertatea vieţii sexuale a oricărei persoane este apărată atât prin incriminarea analizată, constând în pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, cât şi prin incriminarea de la art. 299, constând în folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual, situaţie în care făptuitorul are calitatea de funcţionar public. Hărţuirea sexuală este o infracţiune
Citește mai mult
de obicei, realizându-se prin acte repetate, în timp ce folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual este o infracţiune momentană, consumându-se chiar şi prin realizarea unui singur act. Tot astfel, hărţuirea sexuală face parte din categoria infracţiunilor îndreptate împotriva libertăţii şi integrităţii sexuale, în timp ce folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual face parte din categoria infracţiunilor de serviciu, dată fiind calitatea de funcţionar public cerută subiectului activ.în reglementarea noului Cod penal, hărţuirea sexuală poate fi săvârşită de către orice persoană care, în raport cu victima, se află într-o relaţie de muncă sau o altă relaţie similară, spre deosebire de incriminarea din Codul penal din 1969, în cazul căreia infracţiunea putea fi săvârşită numai de către o persoană care abuza de autoritatea sau influenţa pe care i-o conferea funcţia îndeplinită la locul de muncă. Sub acest aspect, apreciem că în noua reglementare este mai cuprinzătoare sfera persoanelor care pot săvârşi infracţiunea de hărţuire sexuală.
Noul Cod penal extinde şi sfera actelor prin care pot fi pretinse favorurile sexuale. în reglementarea anterioară, fapta constituia infracţiunea de hărţuire sexuală numai dacă se realiza prin ameninţare sau constrângere, în timp ce incriminarea din noul Cod penal nu mai prevede o asemenea condiţionare, fapta putând fi săvârşită prin orice mod.
Potrivit incriminării din noul Cod penal, favorurile de natură sexuală sunt pretinse în mod repetat, însă în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare. Pretinderea de favoruri sexuale poate fi explicită sau implicită, prin acte sau gesturi care, fără echivoc, să exprime scopul făptuitorului. Infracţiunea există indiferent dacă favorurile sexuale pretinse sunt obţinute sau nu. Pentru existenţa infracţiunii, este însă necesar ca victima să fi fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare.
Tentativa infracţiunii nu este posibilă, deoarece existenţa acesteia este condiţionată de săvârşirea repetată a actelor de pretindere.
Legea penală mai favorabilă. Sub aspectul regimului sancţionator, incriminarea din noul Cod penal este mai favorabilă, deoarece prevede sancţiunea cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă, spre deosebire de Codul penal din 1969, care prevedea sancţiunea cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Sub aspectul mijloacelor de săvârşire a infracţiunii, este mai favorabilă incriminarea din Codul penal anterior, deoarece hărţuirea sexuală putea fi săvârşită numai prin ameninţare sau constrângere, spre deosebire de noul Cod penal, potrivit căruia fapta poate fi săvârşită prin orice acte de natură să intimideze victima sau să o pună într-o situaţie umilitoare.
Incriminarea din noul Cod penal este mai favorabilă şi prin incidenţa principiului disponibilităţii, în sensul că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, spre deosebire de cea din Codul penal anterior, pentru care acţiunea penală se punea în mişcare din oficiu.