Art. 1 Noul Cod de Procedură Penală Normele de procedură penală şi scopul acestora
| Comentarii |
|
Art. 1
Normele de procedură penală şi scopul acestora
(1) Normele de procedură penală reglementează desfăşurarea procesului penal şi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală.
(2) Normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părţilor şi ale celorlalţi participanţi în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituţiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum şi ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
Noul Cod de Procedură Penală actualizat prin:Lege nr. 255/2013 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial 515/2013;
| Art. 2 Noul Cod de Procedură Penală Legalitatea procesului penal → |
|---|
Eu Sant Doina Tatarusanu din jud Neamt si vin sa intreb cum e posibil ca tribunalul minorului sa vrea si dupa 20 ani de la sentinta, sa mi ia copilul?
Acea femeie care vrea asta e o haimana si o dezmatata, a umblat prin Italia dupA barbati si a lasat in internet o multime de poze cu ea si negrii cu care facea sex.
Rusinos.
Mai ales ca eu am AVUT dreptate la prima si a doua instanta judecatoreasca.
Tot DNA ul mi a facut dosare mincinoase cu acuse fara temei.
DNA mi a furat prin Mircea Badea bani in valore de 20 milione, cu care Apoi a dus in voiaj in jurul lumii, toate aceste cucoana pe
Citește mai mult
rand.Toate fetele de la DNA a facut un voiaj in America, Asia.
Acum ca dau Cateva nume de fete, sora mea a murit in vara, Apoi a fost soacra Acesti Mircea, Antoneta, Cecilia, si alte nume care nu mi vin in minte Acum.
Modificarea Codului de Procedură Penală
Art. 16
(1)
b)
”fapta nu este prevăzută de legea penală;”
b1)
”fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege”
c)
”nu există probe că o anumită persoană a săvârșit fapta;”
d)
”există o cauză justificativă;”
d1)
”există o cauză de neimputabilitate;”
Art. 28
(1)
”Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la:
a) existența faptei;
b) persoana care a săvârșit fapta.”
(11)
”În ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului
Citește mai mult
faptei ilicite, instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă a instanței penale.”(2)
”Hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale.”
Art. 99
(2)
”Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să contribuie la aflarea adevărului în cauză, și are dreptul de a nu coopera în cadrul procedurilor penale”
Art. 184
(1)
”Efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice se dispune dacă din informații medicale concludente rezultă îndoială asupra discernământului suspectului sau inculpatului, precum și dacă făptuitorul are vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani.”
(11)
”Afară de cazurile prevăzute la alineatul (1), expertiza medico-legală psihiatrică nu se poate efectua decât la cererea suspectului sau inculpatului. Dispozițiile art. 100 alin. (3) - (4) se aplică în mod corespunzător.”
(2)
”Expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează într-o instituție medico-legală sau într-o instituție de sănătate mintală, autorizată și acreditată conform legii.”
(21)
”Expertiza constă în examinarea suspectului sau a inculpatului de către o comisie constituită potrivit legii.”
(22)
”Obiectivul expertizei este stabilirea discernământului suspectului sau inculpatului în momentul comiterii infracțiunii ce face obiectul acuzației și, după caz, stabilirea gradului de periculozitate al suspectului sau inculpatului care este bolnav psihic ori dependent de substanțe psihoactive.”
(4)
”În cazul în care suspectul sau inculpatul refuză în cursul urmăririi penale efectuarea expertizei ori nu se prezintă în vederea examinării la comisia medico-legală psihiatrică, organul de cercetare penală sesizează procurorul sau judecătorul de drepturi și libertăți în vederea emiterii unui mandat de aducere în scopul prezentării la comisia medico-legală psihiatrică. Dispozițiile art. 265 alin. (4) - (10) se aplică în mod corespunzător.”
(5)
”Dacă pentru realizarea obiectivului expertizei este necesară o examinare complexă, ce necesită internarea medicală a suspectului sau a inculpatului într-o instituție sanitară de specialitate, iar acesta refuză internarea, comisia medico-legală sesizează organul de urmărire penală sau instanța cu privire la necesitatea luării măsurii internării nevoluntare.”
(7)
”Propunerea procurorului de luare a măsurii internării nevoluntare trebuie să cuprindă, după caz, menţiuni cu privire la: fapta pentru care se efectuează cercetarea penală, încadrarea juridică, denumirea infracţiunii; sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea necesităţii luării măsurii internării şi a proporţionalităţii acesteia cu scopul urmărit. Propunerea împreună cu dosarul cauzei se prezintă judecătorului de drepturi şi libertăţi.”
(11)
c)
”abrogat;”
(28)
”În condițiile art. 72 din Codul Penal, perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o instituție de specialitate în vederea efectuării expertizei se deduce din durata pedepsei. Dispoziția se aplică și în cazul în care suspectul sau inculpatul nu a refuzat internarea”
Art. 221
(2)
”Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul este obligat să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată, ori de câte ori este chemat.”
(21)
” Pe durata arestului la domiciliu, inculpatului îi este interzis să comunice cu:
a) persoana vătămată și membrii de familie ai acesteia;
b) alți inculpați în aceiași cauză;
c) martorii;
d) experții.”
Art. 246
(2)
”Propunerea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însoțită de expertiza medico-legală din care să rezulte necesitatea aplicării măsurii obligării la tratament medical.”
(8)
”Dacă admite propunerea, judecătorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului.”
(11)
”În cursul judecăţii în primă instanţă şi în apel, la propunerea procurorului, inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, care solicită acte medicale concludente sau raportul unei expertize medico-legale. Dispoziţiile alin. (4)-(9) se aplică în mod corespunzător.”
(12)
”Dacă suspectul sau inculpatul încalcă cu rea-credinţă măsura obligării provizorii la tratament medical, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa care a luat măsura ori în faţa căreia se află cauza poate dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate, internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului. Dispozițiile art. 248 se aplică în mod corespunzător”
Art. 247
(1)
”Judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, pe durata procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului care este persoană cu tulburări psihice, dacă luarea măsurii este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret şi actual pentru siguranţa publică.”
Art. 248
(2)
”Propunerea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însoţită de acte medicale concludente sau de expertiza medico-legală psihiatrică.”
(5)
”Dacă propunerea prevăzută la alin. (1) este însoţită de acte medicale concludente, instanţa sesizată dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Dispozițiile art. 184 se aplică în mod corespunzător.”
(9)
”Dacă admite propunerea, judecătorul dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului.”
(13)
”În cursul judecăţii în primă instanţă şi în apel, la propunerea procurorului, instanța în faţa căreia se află cauza poate dispune internarea medicală provizorie a inculpatului, pe baza expertizei medico-legale psihiatrice. Dispoziţiile alin. (4)-(11) se aplică în mod corespunzător.”
Art. 305
(3)
”Când din datele şi probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze faţă de această persoană, care dobândeşte calitatea de suspect.”
Art. 306
(6)
”După începerea urmăririi penale, secretul bancar şi cel profesional, inclusiv cel medical, nu sunt opozabile procurorului, cu excepţia secretului profesional al avocatului.”
Art. 315
(2)
a)
”ridicarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile, în termen de 20 de zile de la comunicarea soluţiei;”
e)
”sesizarea instanţei competente potrivit dispoziţiilor legii speciale în materia sănătăţii mintale, în vederea dispunerii internării nevoluntare; această sesizare nu se face decât dacă în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică;”
Art. 319
(1)
”În caz de clasare ca urmare a constatării că a intervenit amnistia, prescripţia, retragerea plângerii prealabile sau a existenţei unei cauze de nepedepsire, precum şi în cazul renunţării procurorului la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere, în termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe ordonanţa de soluţionare a cauzei, continuarea urmăririi penale.”