Art. 7 Constituirea şi înscrierea asociaţiei Înfiinţarea asociaţiilor şi a fundaţiilor

Art. 7

(1) Oricare dintre membrii asociaţi, pe baza împuternicirii date în condiţiile art. 6 alin. (2) lit. h), poate formula o cerere de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială urmează să-şi aibă sediul.

(2) Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente:

a) actul constitutiv;

b) statutul asociaţiei;

c) actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;

d) dovada disponibilităţii denumirii eliberată de Ministerul Justiţiei sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.

(3) Este interzisă utilizarea în denumirea asociaţiei a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice de interes naţional ori local.

(3¹) Prin sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice de interes naţional sau local se înţelege includerea în denumirea asociaţiei a unor termeni precum: comisariat, inspectorat, gardă, academie, autoritate, consiliu, agenţie sau derivatele acestora.

(3²) Înscrierea unei asociaţii folosind în denumirea sa cuvintele naţional sau român ori derivatele acestora se realizează numai cu acordul prealabil al Secretariatului General al Guvernului.

(4) În cazul nerespectării dispoziţiilor alin. (3), Ministerul Justiţiei va refuza motivat eliberarea dovezii disponibilităţii denumirii.

Legea 34/2010 - pentru completarea art. 7 din OG 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii din 8 martie 2010, Monitorul Oficial 151/2010;

Legea 305/2008 - pentru modificarea OG 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii din 15 decembrie 2008, Monitorul Oficial 855/2008;

Legea 246/2005 - pentru aprobarea OG 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii din 18 iulie 2005, Monitorul Oficial 656/2005;

OG 37/2003 - pentru modificarea şi completarea OG 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii din 30 ianuarie 2003, Monitorul Oficial 62/2003;

OG 37/2003 - pentru modificarea şi completarea OG 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii din 30 ianuarie 2003, Monitorul Oficial 62/2003;

Comentarii despre Art. 7 Constituirea şi înscrierea asociaţiei Înfiinţarea asociaţiilor şi a fundaţiilor

Paco 22.11.2013

APLICAREA REGLEMENTĂRILOR PRIVIND ASOCIAŢIILE ŞI FUNDAŢIILE

Textul legal în materie de asociaţii şi fundaţii este Ordonanţa Guvernului României nr. 26 din 30 ianuarie 2000, în aplicarea căreia a fost aprobat Regulamentul privind organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor, Registrului federaţiilor, precum şi a Registrului naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial, care cuprinde şi prevederi privind accesul la acest registru. Potrivit dispoziţiilor art. 86, pe data intrării în vigoare a Ordonanţei se abrogau Legea nr. 21 din 1924 pentru persoanele juridice (asociaţii şi

Citește mai mult

fundaţii), cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Ne vom referi la câteva probleme care se ivesc în practică în legătură cu textele deja menţionate şi care încă nu au primit o rezolvare.

1. Procedura de îndeplinit în etapa judiciară este stabilită de Ordonanţă prin art. 7-13 (asociaţia), la care se face, parţial, trimitere şi când se reglementează modul în care ia fiinţă fundaţia (sau, de exemplu, când se reglementează modificarea actelor constitutive ale acestora). Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. 1 din Ordonanţă, înscrierea în registrul special se efectuează în ziua rămânerii irevocabile a încheierii de admitere, eliberându-se, la cerere, reprezentantului asociaţiei sau mandatarului acesteia, un certificat de înscriere care va cuprinde: denumirea asociaţiei, sediul acesteia, durata de funcţionare, numărul şi data înscrierii în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor care se ţine la grefa fiecărei judecătorii. Acest certificat este important fiindcă, în relaţiile cu terţii, cu el se face dovada personalităţii juridice.

Dacă încheierea rămâne irevocabilă la judecătorie, prin nerecurare, înscrierea se va face când s-au întors filele de comunicare dacă s-a impus comunicarea şi când s-a scurs termenul de atac sau/şi când s-a renunţat expres la renunţarea căii de atac (inclusiv de către parchetul aferent respectivei instanţe, după caz). Facem precizarea că, în cazul unui recurs declarat peste termen, chiar dacă s-a cerut, procedural, repunerea în termen, este obligatoriu ca încheierea pozitivă a judecătoriei să fie pusă în aplicare în ziua rămânerii ei irevocabile prin înscrierea în registrul special a dispoziţiilor ei, câtă vreme dispoziţiile Ordonanţei sunt imperative în acest sens. în urma soluţionării recursului, instanţa de control va fi chemată să dispună şi asupra acestor înscrieri deja efectuate. Altfel, prejudiciul care se creează va rămâne neînlăturat (pe de o parte, încheierea este irevocabilă înainte ca instanţa de recurs să dispună asupra cererii de repunere în termen, iar pe de altă parte doar această instanţă se va putea pronunţa cu privire la înscrierile efectuate de judecătorie, potrivit Ordonanţei).

Ce se întâmplă în situaţia când încheierea rămâne irevocabilă la instanţa superioară, fie prin rezolvarea cererii iniţiale ca netimbrată sau insuficient timbrată (dacă judecătoria a admis cererea), fie prin soluţionarea ei pe fond, prin admiterea recursului (în cazul în care judecătoria a respins cererea)? Cum se va putea efectua înscrierea în ziua rămânerii irevocabile a hotărârii câtă vreme instanţa de recurs trebuie să redacteze hotărârea pronunţată, pentru care are, totuşi, la dispoziţie un termen de 48 de ore prin aplicarea corespunzătoare a normei de trimitere cuprinse în art. 11 alin. 4 din Ordonanţă? Dacă parchetul nu a fost reprezentat în recurs considerăm că nu mai este necesară şi comunicarea soluţiei acestuia, aflându-ne în prezenţa unei hotărâri irevocabile, iar dispoziţiile de procedură stabilite de Ordonanţă, deşi speciale, trimit la aplicarea corespunzătoare a prevederilor care se referă numai la pronunţarea şi redactarea încheierilor.

Rămâne ca tribunalul să comunice de îndată dosarul instanţei de fond pentru efectuarea înscrierii, dacă s-a hotărât astfel, şi pentru eliberarea certificatului de înscriere, chiar dacă hotărârea încă nu este redactată, urmând ca, după efectuarea formalităţilor de judecătorie, dosarul să se reîntoarcă imediat la tribunal pentru ca acesta să poată redacta hotărârea, în cele 48 de ore.

Cea mai bună rezolvare, însă, este redactarea de îndată a hotărârii în recurs, cum şi stabileşte ca regulă Ordonanţa, astfel încât să nu mai fie nevoie ca dosarul să “călătorească” între instanţe, mai ales că, uneori, acestea nu au sediul în aceeaşi localitate. în sfârşit, la instanţa de recurs, ar fi, poate, necesar ca cererile să fie soluţionate cu participarea procurorului, pentru a se asigura şi prin concluziile acestuia un plus de legalitate, mai cu seamă că hotărârea va fi irevocabilă.

O altă rezolvare ar putea fi o altă interpretare a dispoziţiilor art. 12 alin. 1 din Ordonanţă care s-ar referi doar la înscrierea în registrul special în condiţiile art. 8, respectiv când la fond cererea se soluţionează în termen de 3 zile de la depunere şi deci nu sunt constatate neregularităţi. Nu împărtăşim, însă, această soluţie, fiindcă alte dispoziţii ale Ordonanţei, unele amintite deja, stabilesc, fără echivoc, celeritatea specială în această materie; or, dacă tribunalul nu s-ar conforma lor, ar însemna ca structura non-profit a cărei înfiinţare, modificare etc. s-a dispus să nu ia scriptic fiinţă decât ulterior momentului pe care Ordonanţa l-a prevăzut, respectiv în ziua rămânerii irevocabile a hotărârii adoptate în acest sens, iar certificatul de înscriere să nu poată fi eliberat de îndată.

2. Este de observat şi că referirile din Ordonanţă la “parchetul de pe lângă instanţa sesizată”, deşi clare, au fost, uneori, înţelese greşit de instanţa de recurs, în mod inexplicabil, astfel încât s-au pronunţat hotărâri cu privire la asociaţii şi fundaţii în recurs prin care tribunalul a dispus comunicarea acestora parchetului de pe lângă judecătorie, deşi, din alte hotărâri date de aceeaşi instanţă judecătorească, rezultă că procurorul prezent era, firesc,

reprezentantul parchetului de pe lângă respectivul tribunal, potrivit normelor elementare de organizare judecătorească, şi nu de pe lângă judecătorie.

3. Cu privire la certificatul de înscriere este de observat că, potrivit formularului tip, acesta conţine mai multe rubrici care se referă şi la eventualele modificări ale structurii non-profit pe care o atestă. Atunci când acest certificat de înscriere se emite iniţial, este necesar, sub semnătură şi ştampilă, să se anuleze rubricile nefolosite, fiindcă altfel este foarte uşor să se adauge menţiuni necorespunzătoare realităţii. Când instanţele vor dispune, la cereri întemeiate, înscrierea modificărilor survenite în actele constitutive ale respectivelor persoane juridice non-profit, se vor elibera certificate de înscriere care să le ateste, potrivit hotărârilor adoptate de instanţele judecătoreşti competente.

în sfârşit, cele de mai sus se aplică în mod corespunzător şi cu privire la federaţii care se autorizează de către tribunal, în primă instanţă, cu recurs la curtea de apel.

Reamintim aici că şi potrivit art. 8 din Regulamentul privind organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor, Registrului federaţiilor şi Registrului naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial, care reia şi explicitează dispoziţiile art. 33 din Ordonanţă, modificările aduse actelor constitutive produc efecte de la data înscrierii lor în registrul special de la grefa instanţei competente. Cererea pentru înscrierea modificărilor va cuprinde menţiunile şi înscrisurile prevăzute la art. 5 şi art. 6 din Ordonanţă, dar şi certificatul de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial, în original (care se eliberează la cerere, după înscriere, reprezentantului ori mandatarului asociaţiei, fundaţiei, federaţiei sau filialelor acestora, potrivit art. 12 alin. 1 din Ordonanţă şi art. 7 din Regulament). Cererea se va înregistra la instanţa competentă, formând un dosar separat de cel iniţial, care va fi conexat cu acesta. în cazul admiterii cererii şi după efectuarea înscrierii instanţa va proceda, din oficiu, la completarea în mod corespunzător a certificatului de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial, cu date privind denumirea, sediul sau durata de funcţionare. Fiecare completare a certificatului de înscriere se va face sub semnătura judecătorului şi va purta ştampila instanţei.

4. Nu de puţine ori, în practică, instanţele sunt sesizate cu cereri prin care se solicită autorizarea, înscrierea în registrul special a filialelor diferitelor persoane juridice non-profit, deja constituite.

Se pune întrebarea dacă, bunăoară, “asociaţia-mamă” poate constitui printr-o singură hotărâre mai multe filiale. Credem că se impune un răspuns afirmativ. Nimic nu opreşte pe factorii de decizie să hotărască înfiinţarea printr-o singură hotărâre a mai multor filiale, dacă sunt respectate dispoziţiile Ordonanţei, precum şi cele statutare.

Se pune şi întrebarea dacă instanţele de judecată pot printr-o singură hotărâre, la rândul lor, să dispună înscrierea acestor filiale în registrele speciale. Credem că se impune un răspuns negativ. Este de observat că cererea pentru autorizarea filialei se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială urmează să îşi aibă sediul filiala (atât pentru asociaţii, cât şi pentru fundaţii); or, este posibil ca filialele a căror înfiinţare se cere înscrisă să aibă sedii în circumscripţia unor instanţe judecătoreşti diferite. Dar chiar dacă filialele hotărâte ar avea sediul în circumscripţia aceleiaşi instanţe judecătoreşti, tot se impune soluţionarea separată a cererilor de înscriere, pentru că ulterior orice modificare în actele filialei (de exemplu, cu privire la organele de conducere) trebuie făcută separat, doar cu privire la acea filială, şi nu în cuprinsul unei încheieri “globale”. în plus, cererile adresate instanţei trebuie timbrate şi în această materie şi nu se poate accepta ca prin acest procedeu să se plătească doar taxa de timbru şi timbrul judiciar pentru o cerere, când, în realitate, ele sunt mai multe. Argument avem şi în dispoziţiile cuprinse în Codul nostru de procedură civilă când se referă la obiectul cererilor.

5. Cu privire la filiale o altă problemă care s-a ivit în practică se referă la disponibilitatea de denumire, reglementată de art. 6 alin. 4-6 din Ordonanţă, respectiv dacă este sau nu necesară aceasta şi în cazul filialelor. Considerăm că se impune un răspuns negativ. Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. 4 din Ordonanţă, în vederea înscrierii filialei, reprezentantul asociaţiei va depune la instanţa competentă cererea de înscriere, împreună cu hotărârea de constituire a filialei şi cu actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial, fără să se stabilească obligaţia de a obţine şi disponibilitatea de denumire de la Ministerul Justiţiei, direcţia de specialitate. Şi este firesc să fie aşa de vreme ce denumirea filialei este cea a “asociaţiei-mamă", la care se adaugă cuvântul “filiala” şi denumirea localităţii în care se va afla. Acesta este şi motivul pentru care dispoziţiile de procedură la care face trimitere art. 13 alin. 4 sunt cele din art. 9-12 şi nu şi art. 6 alin. 4 din Ordonanţă. La fel se întâmplă şi când Ordonanţa reglementează procedura de constituire a filialei fundaţiei.

6. La dispoziţiile legale în materie de asociaţii şi fundaţii (dreptul comun) se face referire şi în cuprinsul altor texte de lege, cum ar fi Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/

2000. Prevederile acestei legi, potrivit cărora asociaţiile sportive nu mai au personalitate juridică (aceasta rămânând, însă, valabilă doar pentru o parte din structurile sportive stabilite de Lege), iscă probleme juridice, dar şi judiciare.

Ce se întâmplă, bunăoară, când judecătoria este sesizată cu o cerere de înscriere a modificărilor intervenite în actele constitutive ale unei asociaţii juridice, autorizată deja în lumina Legii nr. 21/1924, având, în consecinţă, personalitate juridică? Va putea soluţiona cererea sau o va declina spre competentă soluţionare în favoarea Ministerului Tineretului şi Sportului?

Considerăm că judecătoria este competentă să soluţioneze o astfel de cerere, pentru următoarele motive. în primul rând, asociaţia sportivă este autorizată deja în temeiul Legii nr. 21/1924 (lege abrogată, e drept, de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000), deci asociaţia respectivă a căpătat deja personalitate juridică şi nici nu poate fi acum “depersonalizată” doar pentru că Legea educaţiei fizice şi sportului a stabilit că această structură nu mai are (de la data intrării ei în vigoare) o astfel de calitate, dispoziţie care, oricum, nu poate retroactiva, iar instanţa, în consecinţă, nu se va putea prevala, pentru a declina soluţionarea cererii, de astfel de considerente. Apoi, principiul simetriei juridice obligă pe cel care a autorizat să şi ia act de modificările care au intervenit în actele constitutive ale respectivei structuri sportive, urmând ca doar asociaţiile sportive care iau fiinţă sub imperiul Legii să suporte regimul juridic iniţiat de aceasta (asupra înfiinţării lor instanţa nu mai este competentă să se pronunţe în baza Ordonanţei). Mai mult, nici un text de lege nu a stabilit că instanţa, într-o astfel de ipoteză, nu ar mai fi competentă să soluţioneze o astfel de cerere.

7. Legea nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor stabileşte că acestea sunt asociaţii fără scop lucrativ, care sunt constituite şi funcţionează “ca persoane juridice, în condiţiile Legii nr. 21/1924”. Cum legea din urmă a fost abrogată de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 care a şi devenit dreptul comun în materie, rezultă că aceasta din urmă va constitui temeiul legal pe care se vor baza casele de ajutor reciproc ale salariaţilor. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 122/1996, în termen de 6 luni de la intrarea ei în vigoare, casele de ajutor reciproc ale salariaţilor care funcţionau în baza Decretului nr. 358/1949 (abrogat de această lege pe data intrării ei în vigoare) erau obligate să îşi pună de acord statutele proprii cu prevederile legale, înregistrându-se la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi aveau sediul.

8. O situaţie specială este reglementată de Legea nr. 146 din 1 aprilie 2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret, care stabileşte regimul juridic al acestor structuri, inclusiv cel al

patrimoniului care a aparţinut fostei Uniuni a Tineretului Comunist UTC. în sensul acestei legi, fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti sunt persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică (aşadar, ope legis, adăugirea noastră - C.-N.P., D.-P.P), autonome, neguvernamentale, nepolitice şi fără scop lucrativ, constituite în baza Decretului-lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, unice la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti. Fundaţia Naţională pentru Tineret este persoana juridică de drept privat şi de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, nepolitică şi fără scop lucrativ, care are ca scop elaborarea, organizarea şi finanţarea de programe specifice la nivel naţional pentru instruirea, educarea şi formarea tineretului în spiritul tradiţiilor umaniste, al valorilor democraţiei şi aspiraţiilor societăţii româneşti.

Legea nr. 146/2002 a fost, însă, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166 din 20 noiembrie 2002. O primă modificare priveşte chiar titlul legii, devenită “Lege privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti”. S-a stabilit că prezenta lege are ca obiect regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, precum şi regimul juridic al patrimoniului care a aparţinut fostei Uniuni a Tineretului Comunist - UTC.

O altă modificare priveşte organele de conducere şi control ale acestor structuri care sunt consiliul de conducere şi comisia de cenzori, eliminându-se adunarea generală din rândul organelor de conducere şi stabilindu-se componenţa şi atribuţiile acestora, în consecinţă.

De asemenea, s-a reglementat că înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile dobândite de către fundaţiile judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti se face în cărţile funciare, cu scutirea de plată a taxelor prevăzute de lege. De altfel, acţiunile în justiţie formulate de aceste structuri pentru aplicarea prevederilor art. 20 din această lege sunt scutite şi ele de taxă de timbru.

Dispoziţiile art. 31 alin. 1 din lege stabilesc condiţiile în care aceste structuri se dizolvă

prin hotărâre judecătorească, păstrându-se, însă, competenţa specială (tribunalul judeţean sau al municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială se află fundaţia respectivă), hotărârile pronunţate în primă instanţă fiind atacabile numai cu recurs.

Se impun două observaţii. în primul rând, este regretabilă menţiunea făcută, în anul

2002, de legiuitor (tribunal judeţean - s.n. - C.-N.P, D.-P.P.) câtă vreme, de atâţia ani, în România există, teritorial, doar judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Curtea Supremă de Justiţie şi nicidecum tribunale judeţene.

în al doilea rând, eliminându-se vechea redactare cu privire la recursul care se putea declara “în termen de 15 zile de la comunicare, de către părţi ori de autorităţile publice prevăzute la art. 29 alin. 1 sau, după caz, de către structurile asociative de tineret, cu personalitate juridică, care justifică un interes public legitim, la curtea de apel”, rezultă că, pe mai departe, în această materie se vor aplica dispoziţiile de procedură de drept comun, după caz. Socotim deficitară noua redactare a art. 32 alin. 3 care se rezumă doar să indice recursul ca singură cale de atac fără a indica termenul de recurs şi momentul de la care acesta începe să curgă, cum era prevăzut anterior. Aşa fiind, în condiţiile în care se stabileşte şi se păstrează o competenţă specială pentru dizolvarea acestor structuri (spre deosebire, de asociaţiile şi fundaţiile reglementate de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 a căror dizolvare,

de exemplu, prin hotărâre judecătorească, după caz, se rezolvă, prin simetrie, în primă instanţă de judecătoria corespunzătoare sediului) şi luând în considerare actuala redactare a textului cu privire la recurs, socotim că această cale extraordinară de atac va fi soluţionată în lumina dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 care este dreptul comun în materie de asociaţii şi fundaţii, aceasta, la rândul ei, completându-se, însă, cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, după caz (inclusiv art. 304).

Fundaţiile judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti, constituite până la data intrării în vigoare a acestui text, în condiţiile Decretului-lege nr. 150/1990, îşi păstrează personalitatea juridică legal dobândită. Pe de altă parte, s-au adus modificări şi Ordonanţei Guvernului nr. 41/2002. De exemplu, termenul în care va fi elaborat regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 146/2002 este de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002, regulamentul urmând să fie elaborat de Ministerul Tineretului şi Sportului împreună cu Ministerul Administraţiei Publice şi aprobat prin hotărâre a Guvernului.

în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor prezentei legi, fundaţiile judeţene pentru tineret sau a municipului Bucureşti se vor organiza sau reorganiza, după caz, potrivit prevederilor legii.

Este de observat că evidenţa acestor fundaţii se ţine de Ministerul Tineretului şi Sportului, potrivit regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 146/2002, prin registrul fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, acestea având obligaţia de a comunica de îndată orice modificări survenite în organizarea, funcţionarea şi activitatea lor (în care sens Ministerul Tineretului şi Sportului poate elabora norme metodologice, care se aprobă prin ordin al ministrului tineretului şi sportului).

Apoi, dispoziţiile care făceau referire expresă la Fundaţia Naţională pentru Tineret au fost abrogate şi au fost modificate cele care privesc patrimoniul, finanţarea, durata de funcţionare şi dizolvarea fundaţiilor judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti.

în sfârşit, s-a stabilit că Legea nr. 146/2002, cu toate modificările ulterioare, se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare, după aprobarea acestei Ordonanţe de urgenţă de către Parlamentul României (art. III), măsură, de altfel, deja necesară.

încă o dată ne îngăduim să observăm că reglementările în materie de asociaţii şi fundaţii se cer, pe mai departe, degrabă regândite şi în lumina opiniilor exprimate deja în doctrină, dar şi cu o eficientă consultare a chiar reprezentanţilor acestor persoane juridice non-profit, iar o nouă reglementare în acest domeniu de (atât de mare) importanţă socială sperăm să poarte, din nou şi încă de la început, haina unei legi, şi nu doar a unei ordonanţe de guvern.

Răspunde