ARTICOLUL 92 Prescripţia acţiunii privind expediţiile de călători şi bagaje Răspunderea căii ferate
| Comentarii |
|
Răspunderea căii ferate
ARTICOLUL 92
Prescripţia acţiunii privind expediţiile de călători şi bagaje
92.1. Acţiunile pentru daune-interese, întemeiate pe răspunderea căii ferate în caz de moarte şi de rănire a călătorilor, se prescriu:
92.1.1. pentru călători, în 3 ani socotiţi din ziua următoare celei în care s-a produs accidentul;
92.1.2. pentru ceilalţi îndreptăţiţi, în 3 ani socotiţi din ziua următoare celei în care s-a produs decesul călătorului.
92.2. Celelalte acţiuni care izvorăsc din contractul de transport sunt prescrise după trecerea unui an.
92.3. Cu toate acestea, prescripţia este de 2 ani, dacă acţiunea este întemeiată pe o pagubă rezultată dintr-un act sau dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune comisă fie cu intenţia de a provoca o astfel de pagubă, fie având cunoştinţă că ar putea rezulta o astfel de pagubă şi acceptând producerea ei.
92.4. Prescripţia prevăzută la art. 92.2. curge pentru acţiunea:
92.4.1. în daune, pentru pierderea totală din a 14-a zi care urmează după expirarea termenului prevăzut la art. 28.3.;
92.4.2. în daune, pentru pierderea parţială, avarierea sau eliberarea cu întârziere din ziua în care a avut loc eliberarea;
92.4.3. privind plata sau restituirea tarifului de transport, a tarifelor accesorii sau a tarifelor suplimentare ori privind rectificarea în caz de aplicare incorectă a unui tarif sau de greşeală de calcul sau de încasare, din ziua plăţii sau, dacă nu s-a făcut plata, din ziua în care plata ar trebui să fie făcută;
92.4.4. privind plata unui supliment de tarif reclamat de organele vamale sau de alte autorităţi administrative, din ziua cererilor acestor autorităţi.
92.5. În toate celelalte cazuri privind transportul călătorilor, din ziua expirării valabilităţii legitimaţiei de călătorie.
92.5.1. Ziua indicată ca punct de începere a prescripţiei nu este niciodată cuprinsă în termen.
92.6. În caz de reclamaţie adresată căii ferate în conformitate cu art. 87, însoţită de documentele justificative necesare, prescripţia se suspendă până la rezolvarea reclamaţiei, însă cel mai târziu până la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamaţiei.
92.6.1. În ziua în care calea ferată respinge în scris reclamaţia restituie documentele. În caz de acceptare parţială a reclamaţiei, prescripţia reîncepe să curgă pentru partea de reclamaţie care rămâne în litigiu.
92.6.2. Dovada primirii reclamaţiei sau a răspunsului, precum şi a restituirii documentelor, revine în sarcina părţii care invocă acest fapt.
92.6.3. După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul curs înainte de suspendare.
92.6.4. Prescripţia nu se va împlini totuşi înainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la încetarea cauzei de suspendare.
92.7. Reclamaţiile ulterioare având acelaşi obiect nu suspendă prescripţia.
92.8. Acţiunea prescrisă nu poate fi exercitată, nici chiar pe cale de cerere reconvenţională sau de excepţie.
92.9. Pentru calculul termenelor, ziua acceptării mărfii de cel îndreptăţit nu se socoteşte.
92.10. Dacă un termen trebuie să ia sfârşit într-o sâmbătă ori duminică sau o zi de sărbătoare legală, expirarea lui se prelungeşte până la prima zi lucrătoare care urmează.
| ← ARTICOLUL 91 Stingerea dreptului la acţiune împotriva căii... | ARTICOLUL 93 Prescripţia acţiunii privind expediţiile de... → |
|---|
