ANEXA Nr. 1 DEFINIREA TERMENILOR
Comentarii |
|
ANEXA Nr. 1
DEFINIREA TERMENILOR
- Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - autoritate de reglementare şi control în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea primuluiministru;
- activitate sanitar-veterinară - activitatea desfăşurată pe teritoriul României de un medic veterinar în limitele de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare prevăzute de prezenta ordonanţă;
- activitate sanitar-veterinară publică - activităţi sanitar-veterinare strategice, de interes naţional, efectuate în limitele de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare, pentru aplicarea strategiilor şi politicilor guvernamentale de apărare şi îmbunătăţire a statusului de sănătate a animalelor, pentru protecţia sănătăţii publice, a animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
- activitate sanitar-veterinară de liberă practică - activităţi sanitar-veterinare, altele decât cele publice, efectuate de medicii veterinari de liberă practică potrivit legii;
- autoritate sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor - autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, ce are atribuţii în domeniile de competenţă ale serviciilor sanitar-veterinare sau orice altă autoritate din domeniul sanitar-veterinar, căreia i s-au delegat aceste puteri şi competenţe;
- autoritate centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor - serviciul sanitar-veterinar central al României, ce are responsabilitatea elaborării şi implementării strategiilor guvernamentale în domeniul sanitar-veterinar, a definirii competenţelor şi atribuţiilor serviciilor sanitar-veterinare, a stabilirii, gestionării, realizării şi controlului activităţilor sanitar-veterinare publice;
- autoritate sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană - serviciile publice sanitar-veterinare descentralizate, subordonate tehnic şi administrativ autorităţii centrale, sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, având autoritatea şi responsabilitatea aplicării strategiilor guvernamentale în domeniul sanitar-veterinar pe teritoriul judeţului respectiv, a gestionării, realizării şi controlului activităţilor sanitar-veterinare publice la acest nivel, precum şi alte competenţe delegate de autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor; este reprezentată de direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti;
- autoritate locală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor - autoritatea de la nivelul circumscripţiilor sanitar-veterinare teritoriale, subordonată tehnic şi administrativ autorităţii judeţene sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, respectiv a municipiului Bucureşti, care are responsabilitatea realizării, gestionării şi notificării activităţilor sanitar-veterinare publice; este reprezentată de medicul veterinar oficial;
- medic veterinar oficial - medicul veterinar angajat şi retribuit de stat, desemnat pentru a realiza activităţile sanitar-veterinare stabilite de autoritatea sanitar-veterinară la care îşi desfăşoară activitatea;
- medic veterinar de liberă practică - medicul veterinar care efectuează activităţi sanitar-veterinare de liberă practică în condiţiile legii;
- medic veterinar de liberă practică împuternicit - medicul veterinar de liberă practică împuternicit de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, pe bază de contract, să efectueze unele activităţi sanitar-veterinare publice în condiţiile legii;
- state membre - statele membre ale Uniunii Europene;
- ţări terţe - orice alt stat decât statele cu care România a încheiat acorduri, convenţii sau alte înţelegeri internaţionale privind domeniul sanitar-veterinar;
- animal - mamifere, păsări domestice şi sălbatice, peşti, albine, viermi de mătase, batracieni, moluşte, gasteropode, crustacee şi tunicate;
- punerea sub sechestru veterinar - procedură ce constituie o atribuţie a autorităţilor sanitar-veterinare şi care constă în interzicerea punerii pe piaţă, comercializării şi mişcării unor animale vii, produse germinative de origine animală şi a altor produse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, precum şi în cazarea sau depozitarea acestora în spaţiile desemnate de autoritatea sanitar-veterinară, în vederea stabilirii destinaţiei finale sau distrugerii ori procesării adecvate a acestora;
- confiscare - scoaterea din consumul uman, punerea sub restricţii sanitar-veterinare şi dirijarea pentru prelucrare tehnică sau, după caz, pentru distrugere a produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar, care la controlul sanitar-veterinar sunt declarate necorespunzătoare pentru consumul uman;
- distrugere - neutralizarea deşeurilor de origine animală prin incinerare, coincinerare sau îngropare;
- ucidere - aplicarea unei metode (utilizarea pistolului cu glonţ liber sau a puştii, electrocutarea, expunerea la dioxid de carbon etc.) care să cauzeze o moarte sigură, precum şi injectarea unei supradoze de medicament cu proprietăţi anestezice sau a unui produs autorizat pentru eutanasie;
- tăiere - provocarea morţii unui animal prin sângerare, pentru a obţine produse destinate consumului uman.
← Art. 62 Dispoziţii tranzitorii şi finale | ANEXA Nr. 2 UNITĂŢI care funcţionează în subordinea... → |
---|