Art. 40 Cooperarea administrativă
| Comentarii |
|
Cooperarea administrativă
Art. 40
(1) În cazul în care o autoritate competentă română intenţionează să adopte o măsură în conformitate cu art. 18, procedura stabilită la alin. (2)-(8) se aplică fără a aduce atingere procedurilor judiciare, inclusiv procedurilor preliminare şi actelor înfăptuite în cadrul unei cercetări penale.
(2) Autoritatea competentă română solicită autorităţii competente din statul membru de stabilire să adopte măsuri împotriva prestatorului respectiv, oferind toate informaţiile relevante cu privire la serviciul în cauză şi la circumstanţele cauzei.
(3) În urma primirii răspunsului de la autoritatea competentă din statul membru de stabilire cu privire la măsurile adoptate ori avute în vedere sau, după caz, motivele pentru care nu a luat nicio măsură, autoritatea competentă română poate solicita coordonatorului delegat al SIPI declanşarea procedurii de derogare.
(4) Coordonatorul delegat al SIPI verifică temeiul solicitării şi, în cazul în care aprobă transmiterea solicitării de derogare, transmite coordonatorului naţional al SIPI solicitarea de a notifica Comisiei Europene şi statului membru de stabilire intenţia de a adopta măsuri, indicând următoarele:
a) motivele pentru care consideră că măsurile adoptate sau avute în vedere de statul membru de stabilire sunt inadecvate;
b) motivele pentru care consideră că măsurile pe care intenţionează să le adopte îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 18.
(5) Măsurile nu pot fi adoptate decât după un termen de 15 zile lucrătoare de la data notificării prevăzute la alin. (4).
(6) La solicitarea Comisiei Europene, autoritatea competentă română are obligaţia de a nu adopta măsurile propuse sau de a suspenda de urgenţă măsurile iniţiate, în cazul în care se constată că acestea sunt incompatibile cu legislaţia comunitară.
(7) Coordonatorul naţional al SIPI poate refuza transmiterea unei solicitări de derogare dacă nu au fost respectate procedurile sau dacă aceasta nu îndeplineşte cumulativ criteriile pentru derogare.
(8) În caz de urgenţă, o autoritate competentă care intenţionează să adopte o măsură poate deroga de la prevederile alin. (2)-(5) şi (7). În astfel de cazuri, măsurile se notifică în cel mai scurt termen, prin intermediul şi cu acordul coordonatorului naţional al SIPI, Comisiei Europene şi statului membru de stabilire, fiind indicate motivele care justifică urgenţa.
(9) În cazul în care coordonatorul naţional al SIPI primeşte o comunicare din partea unei autorităţi competente dintr-un alt stat membru cu privire la intenţia acesteia de a lua măsuri împotriva unui prestator stabilit în România care prestează servicii în statul respectiv, coordonatorul naţional al SIPI va transmite imediat comunicarea coordonatorului delegat al SIPI, acesta având obligaţia de a analiza cazul respectiv şi măsurile luate de autoritatea competentă română şi de a transmite coordonatorului naţional al SIPI poziţia sa cu privire la legitimitatea derogării solicitate.
Art. 401
Autorităţile publice competente române au obligaţia de a analiza rapoartele celorlalte state membre, realizate în vederea evaluării reciproce şi transmise de către Comisia Europeană. Observaţiile rezultate în urma analizei vor fi transmise Departamentului pentru Afaceri Europene, în termenul stabilit de acesta.
OUG 49 2009 actualizată prin:Legea 68/2010 - pentru aprobarea OUG 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România din 16 aprilie 2010, Monitorul Oficial 256/2010;
| ← Art. 39 Cooperarea administrativă | Art. 41 Dispoziţii finale → |
|---|
