Constantin Hamangiu
| Comentarii |
|
(Bârlad, 31 decembrie 1863 - Bucureşti, 7 ianuarie 1932)
Constantin Hamangiu a fost o figură marcantă a magistraturii române, un model de profesionalism și dedicare. A intrat în magistratură în 1894 și a avansat constant, ajungând consilier la Curtea de Casație în 1918 și ministru de justiție în aprilie 1931. Contribuțiile sale esențiale s-au manifestat în trei domenii: știința dreptului, unificarea legislativă și îmbunătățirea actului de justiție.
La începutul carierei, s-a dedicat studiului proprietății intelectuale, un domeniu în care a fost un pionier. A elaborat proiectul Legii proprietății intelectuale și artistice din 1923. Într-o perioadă în care presa occidentală acuza România că nu respectă drepturile de autor străine, Hamangiu a demonstrat că legislația națională oferea deja o protecție solidă, adesea superioară altor țări.
A fost un neobosit promotor al cercetării juridice, colaborând la lucrări esențiale de drept roman, drept civil și contencios administrativ. Activitatea sa s-a desfășurat în două perioade cruciale: cea de consolidare a legislației moderne a Vechiului Regat și cea postbelică, marcată de necesitatea unificării legislative a României Mari. În acest context, a reunit juriști valoroși în jurul revistei „Pandectele Române”, pe care a fondat-o.
Lansată în 1921 pe cheltuiala sa, revista a fost un proiect editorial curajos, inspirat de publicații similare din Franța și Italia. Scopul era publicarea jurisprudenței și a legislației, însoțite de comentarii și note de doctrină practică. În editorialul primului număr, Hamangiu a lansat un apel la colaborare către profesori, magistrați și avocați pentru a combate „indiferența științifică” și a consolida cultura juridică a națiunii.
Apelul său a avut succes, atrăgând colaboratori de renume, atât juriști consacrați, cât și tineri care aveau să confirme ulterior, printre care: Dimitrie Alexandresco, Traian Alexandrescu, George Alexianu, Constantin Angelescu, Marco şi Eugen Barasch, Benedict Bernstein, Matei Cantacuzino, Alex. Cerban, Al. Costin, Dem. Cotrutz, Emil Cristoforeanu, Fratea Dârlea, Paul Demetrescu, Radu Dimiu, Constantin Dissescu, Mircea Djuvara, George P. Docan, Vintilă Dongoroz, Vespasian Erbiceanu, I.N. Finţescu, Hugo Friedman, D. Gălăşescu-Pyk, Camille Gali, D.D. Gerota, Nicolae Georgean, Valentin Al. Georgescu, I.L. Georgescu, Max Hacman, Vladimir Hanga, fraţii lonaşcu (Aurelian şi Traian), fraţii lonescu (Constantin şi Take), George luliu, Istrate Micescu, Camil Negrea, I.C. Palada, Mihail Paşcanu, Eugen Petit, George Plastara, Georgiu Plopu, Mircea Possa, Andrei Rădulescu, S. Rosenthal, Ion Rosetti-Bălănescu, Ovid Sachelarie, Barbu Scondăcescu, Ştefan Scriban, Toma Stelian, Mie Stoenescu, Nicolae Titulescu, Alexandru Văllimărescu, Petre Vasilescu, Alexandru Velescu etc.
Unificarea legislativă a României Mari a fost un alt obiectiv major al eforturilor sale. Hamangiu susținea unificarea prin extinderea rapidă a legislației Vechiului Regat, considerând-o o urgență pentru consolidarea statului. El a avertizat că inacțiunea și politicianismul vor submina acest proces, un avertisment care, din nefericire, s-a adeverit. Proiectul unificării codurilor a stagnat timp de decenii, iar fondurile lăsate de el prin testament pentru stimularea culturii juridice au fost, de asemenea, neglijate.
Pentru a îmbunătăți actul de justiție, Hamangiu a creat instrumente practice esențiale. A inițiat colecția „Codul general al României”, care unifica și adnota legislația în vigoare, și a publicat, împreună cu Nicolae Georgean, „Codul civil adnotat”, o lucrare de referință. Ca ministru, a înființat Casa de Credit a Magistraților și a militat pentru reformarea sistemului de promovare a judecătorilor, pentru a reduce interferența politică.
Deși nu a reușit să-și finalizeze toate proiectele, Constantin Hamangiu a lăsat o moștenire durabilă prin lucrările sale, prin revista „Pandectele Române” și prin exemplul său de rigoare și dedicare față de știința dreptului.
Lucrări publicate
„Proprietatea literară şi artistică”, teză licenţă, Bucureşti, 1893, 203 p.
„Codul civil român conform textului oficial pus în legătură cu articolele corespunzătoare din Codul civil francez şi adnotate cu jurisprudenţă Casaţiei române (1886-1897)”, Bucureşti, 1897,504 p.
„Codul de procedură civilă conform textului oficial, pus în legătură cu articolele corespunzătoare din procedura genoveză şi franceză, adnotat cu jurisprudenţă Casaţiei române (1886-1897)”, Bucureşti, 1898,575 p.
„Codul comercial adnotat cu jurisprudenţă înaltei Curţi de Casaţie”, Bucureşti, 1898, 858 p.
„Legea judecătoriilor de pace, legea timbrului şi legea autentificării actelor, adnotate cu jurisprudenţă Casaţiei române (1886-1897)”, Bucureşti, 1898,255 p.
„Codul general al României”, ed. I - 1903, 1323 p.; ed. a ll-a, 1907, continuată după moartea lui Hamangiu de către George ALEXIANU şi Constantin STOICESCU
„Arta şi literatura din punct de vedere juridic”, Bucureşti, 1906, 47 p.
„Proprietatea literară şi artistică în legislaţia românească - Drepturile autorilor români şi străini”, Bucureşti, 1919
„Proprietatea intelectuală - Dreptul de autor”, Ed. Ramuri, Craiova, 1920
„Codul civil adnotat cu textele corespunzătoare francez, italian şi belgian, cu trimiteri la doctrina franceză si română şi jurisprudenţă completă de la 1886 la 1927” (în colaborare cu Nicolae GEORGEAN), Bucureşti, 1925-1934
„Codul de audienţă”, Bucureşti, f.a.
„Procedura penală adnotată”, Bucureşti, f.a.
„Tratat de drept civil român” (în colaborare cu Ion ROSETTI-BĂLĂNESCU si Alexandru BĂICOIANU), 3 voi., Bucureşti, 1928-1929
„Legislaţia proprietăţii literare şi artistice”
„Recursul în casaţie şi în contenciosul administrativ” (în colaborare cu Richard HUTSCHNEKER şi George IULIU), Bucureşti, 1930,1071 p.
„Rechizitorii - pronunţate ca prim-procuror al Trib. Ilfov”, 2 voi., f.a.
„Din opera legislativă a Ministerului Justiţiei”, Bucureşti, 1932, 582 p.
