Decizia civilă nr. 1183/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1183/R/2013
Ședința publică din 18 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTORI: L. D.
: C. M.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatorul B.
V. împotriva deciziei civile nr. 906/R din 28 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, privind și pe intimata C. J. DE
P. S., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Contestația în anulare a fost comunicată intimatei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele contestației în anulare contestatorul a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 15 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, intimata C. J. de P. S. a depus la dosar
întâmpinare prin care invocă excepția tardivității contestației în anulare în raport de dispozițiile art. 319 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că contestația în anulare a fost formulată în termenul legal, având în vedere că din documentația existentă la dosar nu rezultă data la care contestatorul a luat cunoștință de decizia contestată.
Curtea constată contestația în anulare în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 906/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de pârâta C. J. DE P.
S. împotriva sentinței civile nr. 5453 din_ a Tribunalului S. pronunțate în dosar nr._, pe care a modificat-o în parte în sensul că s-a respins în totalitate acțiunea formulată de reclamantul B. V. în contradictoriu cu C. J. de P. S., ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul B.
V.
, solicitând în temeiul art. 318 Cod procedură civilă în anularea deciziei civile nr. 906/R/_ a Curții de Apel Cluj.
În motivarea cererii s-a invocat Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. l lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art.196 lit. j) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în
Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art.l lit.h) din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art.196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în măsura în care se aplică și consilierilor de conturi.
Apreciază contestatorul că această decizie îi profită, întrucât consilierii de conturi au același statut ca și auditorii publici externi (foști controlori de conturi) calitate pe care acesta a avut-o anterior pensionării.
Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, funcția ocupată de contestator purta denumirea de controlor financiar. Statutul controlorilor financiari era stabilit prin Legea nr. 94/1992, aceștia fiind supuși unor incompatibilități și interdicții. Controlorii financiari aveau, potrivit legii, un statut similar cu consilierii de conturi, judecătorii și procurorii financiari.
Făcând trimitere la art. 111, art. 11 lit. e și art. 107 din Legea nr. 94/1992, art. 17, art. 18, art. 25 din Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi, art. 41, art. 43, art. 10 din Statutul auditorului public extern, contestatorul învederează că auditorii publici externi( anterior, controlori financiari) și consilierii de conturi reprezintă un singur grup profesional, ce concură în mod obligatoriu la realizarea activității de audit public extern a Curții de Conturi a României, aceștia fiind supuși unor incompatibilități și interdicții similare.
Pe lângă interdicțiile și incompatibilitățile menționate, auditorii publici externi sunt supuși și mobilității în cadrul aceleiași categorii profesionale, prin schimbarea raportului de muncă, fapt care afectează stabilitatea și siguranța familială.
Precizează că pensia de serviciu a fost acordată prin Legea nr. 217/2008 de modificare și completare a Legii nr. 94/1992 pentru membrii Curții de Conturi - consilieri de conturi și controlori financiari( auditori publici externi), pentru a compensa responsabilitățile, interdicțiile, riscurile și incompatibilitățile, care se păstrează și în prezent, dar cu toate acestea pensia de serviciu a fost transformată în pensie din sistemul public, reglementat de legea nr. 19/2000, iar ulterior de Legea nr. 263/2010.
În fine, în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 72 din 18 februarie 2000, consideră contestatorul că în condițiile în care atât judecătorii și procurorii, cât și consilierii de conturi au rămas cu pensia de serviciu, nefiind afectați de reforma pensiilor, controlorii financiari (în prezent auditori publici externi) care au avut același statut, incompatibilități și interdicții severe, similare consilierilor de conturi și magistraților, sunt discriminați în mod nejustificat.
În drept, contestatorul invocă prevederile art. 318 Cod de procedură civilă.
Intimata C. J. de P. S.
a solicitat prin întâmpinare (fila 11)
respingerea contestației ca nefondată, arătând că nu sunt întrunite condițiile art.317-318 Cod procedura civilă.
Nu au fost administrate probe noi.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de apel reține următoarele:
Prin "eroare materială";, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art.
318 Cod procedură civilă se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi de exemplu, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele
asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Drept urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate.
Or, din lecturarea memoriul depus la dosar, Curtea constată că prin contestația formulată în cauză nu se are în vedere teza I a art. 318 Cod de procedură civilă privitoare la "greșeala materială";, în condițiile în care acesta face trimiteri punctuale la Decizia Curții Constituționale nr.297/_ (prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată și s-a constatat că dispozițiile art.
1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt neconstituționale în măsura în care se aplică și consilierilor de conturi), care este ulterioară deciziei pronunțate de către instanța de recurs.
Întregul raționament a cărui aplicabilitate o susține contestatorul privește extinderea efectelor deciziei Curții Constituționale menționate și cu privire la auditorii publici externi (anterior controlori financiari), susținând existența unei discriminări în raport de statutul, incompatibilitățile și interdicțiile similare cu cele ale consilierilor de conturi și magistraților.
Argumentele invocate sunt însă chestiuni privitoare la fondul cauzei, care pot fi antamate doar într-un cadru procesual ce implică o asemenea cercetare. Cu alte cuvinte, contestatorul dorește o analiză a fondului cauzei, calea de atac promovată în prezenta cauză echivalând cu un recurs la alt recurs, ceea ce contravine dispozițiilor legale.
Drept urmare, motivele invocate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior și reiterează motivele expuse în întâmpinarea din recurs, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra Republicii Moldova, nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
De asemenea, în Cauza Mitrea contra României (Hotărârea din 29 iulie 2008) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de Articolul 6 alineatul
1 trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la Convenție, care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al Statelor Contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării";.
Nici incidența tezei a II a din art. 318 din codul de procedură civilă nu poate fi reținută, câtă vreme contestatorul nu face nici o referire la omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate, ci expune doar motivația pentru care apreciază că Decizia Curții Constituționale anterior arătată ar trebui aplicată prin similitudine și auditorilor publici externi.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prezentul demers este nefondat, astfel că în baza art. 320 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul B.
V. împotriva deciziei civile nr. 906/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | C. M. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.recurs: I.T. /D.C.G. /G.L.T.
| ← Decizia civilă nr. 1097/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 1345/2013. Contestație decizie... → |
|---|
