Decizia civilă nr. 1492/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1492/R/2013
Ședința publică din data de 27 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Ț. D. D. împotriva sentinței civile nr. 28 din 11 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și S. R.
PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect contestație decizie de pensionare - revizuire pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 martie 2013, prin fax, s-a depus la dosarul cauzei din partea reclamantului recurent prin reprezentant, cerere de judecare a cauzei și în lipsă, având anexată împuternicire avocațială.
De asemenea, se constată că la data de 14 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate și judecarea cauzei în lipsă.
Se mai constată că la data de 22 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței și pârâta intimată C. de P. Sectorială a Ministerul Administrației și Internelor a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 28 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice B. și, în consecință, s-a respins acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă contestația formulată de către contestatorul Ț. D. D. în contradictoriu cu intimata C. de P. a Ministerului A. și I. Bu- curești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, între contestator și acest intimat neexistând nici un raport juridic care să justifice che- marea lui în judecată.
Lipsa calității procesuale pasive a M. ui F. P. este reținută și în Decizia nr. 10 din_, pronunțată pe recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție care, potrivit dispozițiilor art. 3307alin. 4 Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul a avut calitatea de cadru militar și a beneficiat de pensia de serviciu, acordată conform Legii nr. 164/2001. După intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensia de ser- viciu a devenit pensie în interesul Legii nr. 19/2000, fiind emisă o decizie în acest sens. Ulterior, după intrarea în vigoare a OUG nr. 1/2011, a fost emisă decizia cu nr. 1. /_ de revizuire a pensiei, prin care a fost efectuată recalcularea pensiei, conform prevederilor acestui act normativ, stabilindu-se un cuantum al pensiei de 3.766 lei, începând cu data de_ .
Împotriva deciziei de revizuire, contestatorul a formulat contestație la Co- misia de Contestații a M. ui A. și I., contestație care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Hotărârea nr. 341/_ .
Analizând decizia atacată prin prisma dispozițiilor legale interne, incidente în cauză, instanța a constatat că aceasta a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Decizia de revizuire a avut ca temei juridic dispozițiile OUG nr. 1/2011. Astfel, OUG nr. 1/2011 - actul normativ în baza căruia a fost emisă decizia de re- vizuire contestată, prevede la art. 1 alin. 1 că: "(1) P. le prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pen- siilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari";.
Așadar, pensiile se revizuiesc, iar scopul revizuirii, cuprins în preambulul OUG nr. 1/2011, este acela de a corecta printr-o nouă metodologie de calcul, disfuncționalitățile apărute în procesul de recalculare a pensiilor conform me- todologiei aprobate prin HG nr. 735/2010, pe care o și abrogă.
Cu privire la neretroactivitatea legii și conceptul de drepturi câștigate, in- stanța constată că dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale OUG nr. 1/2011 se aplică pentru viitor, reglemen- tările cuprinse în aceasta neintervenind asupra prestațiilor sociale deja încasate de contestator, prestații care, într-adevăr, se subsumează ideii de "drepturi câștigate";.
Prin urmare, actul normativ prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale contestatorului nu este retroactiv și nu încalcă drepturile câștigate, ci modifi- că pentru viitor o situație juridică născută anterior, reglementările sale fiind a- plicate numai de la data intrării în vigoare și doar pentru viitor.
Cât privește încălcarea dispozițiile art. 1 Protocolul 1 la CEDO, în juris- prudența Curții Europene a Drepturilor Omului se statuează faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și inten- sitatea politicilor sale în acest domeniu.
În speță, nu este vorba de o privare de proprietate, chiar dacă instanța consideră că contestatorul are un "bun"; în sensul Convenției, întrucât prin recal-
cularea pensiei sale nu s-a produs o reducere substanțială a cuantumului aces- teia.
Din această perspectivă, ingerința statului apare ca fiind proporțională în raport cu interesul particular al contestatorului afectat prin măsura de recalcu- lare a drepturilor de pensie. Instanța apreciază că există o legătură de propor- ționalitate între mijloacele utilizate de stat - reducerea pensiei și scopul legitim urmărit - reducerea cheltuielilor bugetare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Muller contra Austriei, a subliniat faptul că, deși art. 1 din Protocolul 1 la Convenție garantează drep- turile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, "acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum";.
În aceeași cauză, Curtea a decis că "o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bă- trânețe";.
În consecință, instanța a apreciat că în cazul contestatorului nu a avut loc o reducere a nivelului pensiei de natură a conduce la concluzia afectării sub- stanței dreptului de proprietate, astfel că acțiunea de contestare a drepturilor de pensie stabilite în temeiul OUG nr. 1/2011 apare ca neîntemeiată și va fi res- pinsă ca atare.
Instanța a mai reținut că contestatorul s-a rezumat în contestație la aspecte ce evidențiază încălcarea principiilor constituționale referitoare la neretroactivitatea legii, interzicerea discriminării, încălcarea dreptului de proprietate, punând în dezbatere critică dispozițiile Legii nr. 119/2010 și ale OUG nr. 1/2011, care statuează obligația recalculării drepturilor de asigurări sociale stabilite prin legi speciale și integrarea lor într-un sistem unitar de pensii publice. Or, prin decizia nr. 871 din_, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii nr. 119/2010 sunt constituționale, iar prin decizia nr. 919/ _
s-a statuat că dispozițiile OUG nr. 1/2011 sunt în acord cu Constituția.
Cu referire la criticile privind calculul pensiei, s-a constatat că susținerile contestatorului nu au fost dovedite, iar din analizarea comparativă a buletinului de calcul cu înscrierile din carnetul de muncă și celelalte înscrisuri depuse în probațiune, cu mențiunile din deciziile contestate, nu rezultă nici un fel de ne- concordanțe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Ț. D. D.
, solicitând în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ. modificarea, în totalitate, a sentinței recurate în sensul admiterii contestației formulate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
În mod greșit, a apreciat prima instanță că prevederile Legii nr. 119/2010 și ale OUG nr. 1/2011 nu ar avea un caracter retroactiv și că nu aduc atingere principiului dreptului câștigat, atâta vreme cât, este cât se poate de evident că, măsura privind revizuirea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, a nesocotit grav prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția R. iei care consacră principiul neretroactivității legii, prin faptul că dispune, în mod imperativ că, "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile";.
Prin decizia nr. 830/2008 Curtea Constituțională a statuat "ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a
adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă, de îndată, tuturor situațiilor ce se vor constitui, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi _";.
În același sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 375/2005, nr. 57/2006 și nr. 120/2007, prin care, în părțile relevante, se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legale câștigate anterior.
În avizul consultativ dat de Consiliul legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii se arată că: "În cazul de față, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au un caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după intrarea în vigoare a proiectului, nu și la situațiile deja existente";.
De asemenea, în mod greșit reține prima instanță că, nu se aduce atingere principiului dreptului câștigat, atâta vreme cât, acest principiu a fost consacrat de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene care arată că "dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse";.
Acest principiu este stipulat, în mod expres, în practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului care, în mod constant, a dat câștig de cauză subiecților de drept afectați din punct de vedere al drepturilor bănești prin acte normative adoptate ulterior.
De asemenea, consacrarea lui o găsim și în opinia Curții Constituționale care a stabilit că "în cazurile în care, din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat va fi mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior";.
Greșită este și opinia primei instanțe potrivit căreia nu poate fi vorba despre privarea de un bun, întrucât aceasta s-a limitat a reține, în mod superficial, un singur aspect și anume că "nu s-a produs o reducere substanțială"; a cuantumului pensiei acestuia, însă, a omis să cerceteze și să combată toate argumentele pe care recurentul le-a invocat în susținerea încălcării flagrante a dreptului de proprietate.
Referitor la existența bunului și incidența încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precizează recurentul că din hotărârea pronunțată cauza Muller contra Austriei rezultă că o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe.
Relevantă pentru întărirea acestei idei este și cauza Pravednaya ela R. iei (hotărârea din 18 noiembrie 2004) prin care s-a stabilit că prin privarea de dreptul de a primi o pensie într-o sumă determinată într-o hotărâre definitivă, statul a deranjat echilibrul echitabil existent între interesele aflate în joc. În consecință Curtea a hotărât în unanimitate că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1.
Pe de altă parte nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile prevăzute de lege în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al titularului asupra acelui bun, și anume: privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie; ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică; să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
De asemenea, jurisprudența Convenției a mai adăugat o condiție specifică situației de privare de proprietate și anume necesitatea indemnizării
corespunzătoare a titularului dreptului. Tot ca o situație jurisprudențială s-a impus o condiție comună, atât în privința privării de proprietate, cât și în materia limitărilor acestui drept, prevăzute de paragraful 2 al art. 1 din Protocolul nr. 1, respectiv, orice limitare trebuie să fie proporțională cu scopul avut în vedere la instituirea ei.
În ceea ce privește existența unei ingerințe, reducerea pensiei prin decizia de revizuire atacată și lipsirea recurentului de a mai primi vreodată sumele de bani de care beneficia anterior, reprezintă o ingerință gravă, care a avut ca efect privarea de bunul lui, în sensul avut în vedere de teza a doua din primul paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
În ceea ce privește condiția ca privarea de proprietate să fie prevăzută de lege, această condiție este îndeplinită, întrucât O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în M.of. nr. 81 din 31 ianuarie 2011, este un act normativ precis, accesibil și previzibil în sensul jurisprudenței CEDO.
În ceea ce privește condiția ca ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică, preambulul O.U.G. nr. 1/2011 nu menționează nicio cauză de utilitate publică.
În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței cu scopul urmărit, consideră că ingerința este proporțională cu scopul urmărit dacă s-a menținut un just echilibru"; între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, or, prin O.U.G. nr. 1/2011 nu s-a conferit posibilitatea recurentului de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză, iar Guvernul României nu a invocat nicio circumstanță extraordinară pentru a proceda în această manieră abuzivă.
Mai mult decât atât, privarea de dreptul de proprietate al recurentului s-a făcut fără ca acesta să fie despăgubit în vreun fel pentru acest lucru.
În mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a S. ui R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice atâta vreme cât prin decizia nr. 29/2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii (n.red. respins, ce-i drept) S. are calitate procesuală pasivă raportat la partea necontributivă a pensiei.
De fapt, acesta este și motivul pentru care a solicitat introducerea acestuia în cauză.
În lumina considerentelor mai sus menționate solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15 ianuarie 2013 (f.10-13) pârâta Casa de pensii sectorială a M. ui A. și I. B.
a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant împotriva sentinței civile atacate și menținerea în întregime a acesteia, ca fiind temeinică și legală.
De asemenea, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. Maramureș,
înregistrată la data de_ (f.14-15), s-a solicitat respingerea recursului cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Contestația dedusă judecății vizează legalitatea Deciziei nr. 1. emisă de
C. de P. Sectorială din cadrul MAI, în temeiul OUG nr. 1/2011, prin care a fost revizuită pensia reclamantului stabilită în temeiul Legii nr. 119/2010 coroborat cu prevederile HG nr. 735/2010.
Prin Decizia civilă nr. 3563/R din_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, a fost admis recursul declarat de reclamant, a fost casată sentința instanței de fond, și, reținând cauza spre rejudecare, Curtea a respins contestația formulată de reclamantul Ț. D. D. împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr. 1. /_ emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Cum contestația împotriva deciziei de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010 și HG nr. 735/2010, prin care pensia de serviciu a reclamantului a fost transformată în pensie stabilită pe principiul contributivității, a fost respinsă în mod irevocabil, Curtea apreciază că decizia de recalculare a pensiei de serviciu a devenit definitivă, nemaiputând fi puse în discuție în prezenta contestație, ce vizează legalitatea deciziei de revizuire a deciziei de recalculare emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, aspecte care țin de legalitatea trecerii de la sistemul pensiilor de serviciu la cel de drept comun, stabilit pe baza principiului contributivității și care tind la revenirea pensiei de serviciu stabilită inițial în temeiul Legii nr. 164/2001.
Cu toate acestea, instanța de fond a analizat contestația reclamantului prin prisma tuturor motivelor invocate de recurentul reclamant în susținerea contestației, arătând argumentat, prin raportare la cadrul legal intern și la Decizia nr. 871/2010 prin care Curtea Constituțională a statuat în sensul că prevederile art. 1-5 din Legea nr. 119/2010 nu încalcă principiul retroactivității, că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate.
În cauza dedusă judecății, Curtea reține că transformarea pensiei de serviciu a reclamantului în pensie de asigurări sociale s-a realizat în temeiul art. 1 lit. b din Legea nr. 119/2010, act normativ în baza căruia s-a emis decizia de recalculare a pensiei, rămasă definitivă.
Prin Decizia nr. 1. /_ , contestată în prezenta cauză, a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011 pensia reclamantului stabilită în temeiul Legii nr. 119/2010 și nu pensia de serviciu pe care acesta a avut-o anterior datei de_ în temeiul Legii nr. 164/2011. Rațiunea emiterii OUG nr. 1/2011, astfel cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ, a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității prin luarea în considerare a veniturilor realizate de asigurat pe parcursul întregii activități profesionale și nu de a transforma pensia de serviciu în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Având în vedere aceste considerente și reținând că motivele de recurs se referă la faptul că prin decizia de revizuire a pensiei contestată în prezenta cauză s-a modificat pensia de serviciu avută anterior de reclamant, Curtea apreciază că nu pot fi primite susținerile recurentului privind greșita apreciere de către instanță a apărărilor formulate privind privarea de dreptul de proprietate și încălcarea principiului neretroactivității.
De altfel, o analiză a legalității deciziei de revizuire în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului trebuie justificată de elemente de fapt diferite de cele ca ar viza decizia de recalculare emisă în baza Legii nr. 119/2010.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ț. D. D. împotriva Sentinței civile nr. 28 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECATORI | ||||
I. -R. M. | C. | M. | S. | -C. | B. |
G.
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: C. V.
| ← Sentința civilă nr. 1746/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 1125/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
