ACŢIUNE ÎN PRESTAŢIE TABULARĂ. APLICAREA PREVEDERILOR LEGALE ÎN VIGOARE LA DATA ÎNCHEIERII ACTULUI JURIDIC – Art. 22, 24 Decretul-Lege 115/ 1938 - Art. 223 din Legea nr. 71/ 2011
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 603 din data de 15.04.2014
DREPT CIVIL
ACȚIUNE ÎN PRESTAȚIE TABULARĂ. APLICAREA PREVEDERILOR LEGALE ÎN VIGOARE LA DATA ÎNCHEIERII ACTULUI JURIDIC
- Art. 22, 24 Decretul-Lege 115/ 1938
- Art. 223 din Legea nr. 71/ 2011
Conform art. 22 din Decretul-Lege 115/ 1938, cel ce s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil, este dator să-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept.
Art. 24 din Decretul-Lege 115/ 1938 stipulează că dacă cel obligat nu predă înscrisul trebuitor, partea va putea cere instanței judecătorești să dispună înscrierea.
Conform art. 223 din Legea nr.71/ 2011 - procesele și cererile în materie civilă în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează conform dispozițiilor legale materiale și procedurale în vigoare la data când au fost pornite.
Instanța de recurs a constatat că hotărârea instanței de apel a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 22 și 24 din Decretul-Lege 15/ 1938.
Este de necontestat faptul cumpărării de către reclamanți a supraedificatelor din litigiu în anul 1996, fiind achitat în întregime prețul.
În cauză s-a făcut dovada că în anul 1996 între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare, că în patrimoniul vânzătorului exista bunul vândut, chiar dacă regimul juridic nu era reglementat prin Cartea funciară, prin acțiune reclamantul dorind să pună în acord starea de fapt cu evidența funciară, de la data cumpărării construcțiile rămânând în folosința netulburată a reclamanților care au și achitat obligațiile legale, aspect necontestat, astfel că s-a apreciat a fi întrunite condițiile acțiunii în prestație tabulară.
Decizia civilă nr. 603/15 aprilie 2014 -R
(dosar nr. 24931/271/2010)
Prin sentința civilă nr. 7776 din data de 23 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 24931/271/2010 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții Z. V.A. și Z. M. în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL O. - AIO, OFICIUL PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE B., AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE, OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B., s-a constatat că pe terenul înscris în C.F. 3284 E. B. având nr. top. 934 O. există amplasate două corpuri de clădire cu destinația de hală în suprafață de 79 mp. identificat cu C1 și platou betonat în suprafață de 117 mp identificat cu C2 pe schița raportului de expertiză topografică efectuat de expert P.I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, s-a dispus notarea în C.F. a acestui corp de clădire cu destinația hală - C1 în suprafață de 79 mp. și platou betonat - C2 în suprafață de 117 mp, s-a constatat că între SC A. SA, antecesoarea pârâtei OFICIUL PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE B. în calitate de promitent vânzător și reclamanți, în calitate de promitenți cumpărători, s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare la data de 02.10.1996 având ca obiect imobilul reprezentând construcții situate în O., str. R., nr. 1, jud. B. înscris în CF 3284 E. B. având nr. top. 934 O., în natură hală în suprafață de 79 mp. identificată cu C1 și platou betonat în suprafață de 117 mp. identificat cu C2 pe schița raportului de expertiză întocmit de expert P.I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, prezenta hotărâre ține loc de contract autentic de vânzare cumpărare între reclamanți și pârâtă, cu privire la imobilul reprezentând construcții situate în O., str. R., nr. 1, jud. B. înscris în CF 3284 E. B. având nr. top. 934 O. în natură hală în suprafață de 79 mp. identificată cu C1 și platou betonat în suprafață de 117 mp. identificat cu C2 pe schița raportului de expertiză întocmit de expert P.I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru prețul de 25000000 lei vechi, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra construcțiilor menționate, cu titlu de cumpărare, s-a constatat că reclamanții au dobândit un drept de folosință pe durata construcțiilor asupra terenului în suprafață de 79 mp. de sub construcția notată C1 și în suprafață de 117 mp. de sub construcția notată C2, identificat cu nr. top. 934 O. din CF 3284 E. B., s-a dispus notarea dreptului de folosință al reclamanților asupra suprafeței de 196 mp. a nr. top. 934 O., în foaia de sarcini C din CF 3284 E. B., au fost respinse celelalte capete de cerere, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărarea din data de 02.10.1996, înscris sub semnătură privată, încheiat între SC A. SA și reclamanți s-au vândut construcțiile în natură hală de 85,70 mp. și hală de 115,25 mp. pentru prețul de 25000000 lei vechi. Prin același contract s-a transmis dreptul de folosință asupra terenului aferent construcțiilor, proprietatea Statului Român, către reclamanți, iar potrivit raportului de expertiză topografică efectuat de expert P.I., construcțiile identificate cu C1 - hală în suprafață de 79 mp. și cu C2 platou betonat în suprafață de 117 mp. au fost identificate pe nr. top. 934 din CF 3281 E. B.. Conform situației de CF nr. top. 934 este proprietatea Statului Român.
Instanța de fond a constatat că raportat la prevederile art. 223 din Legea 71/2011, fiind vorba despre un proces început înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, sunt aplicabile prevederile legii în vigoare la data încheierii actului juridic, respectiv ale Codului civil și ale Legii 247/2005.
Instanța de fond a constatat astfel că primul capăt de cerere formulat de către reclamanți este întemeiat, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă că pe terenul în suprafață de 196 mp înscris în C.F. 3281 E. B. având nr. top. 934 O. există amplasat un corp de clădire cu destinația de hală, notat cu C1 pe schița raportului de expertiză în suprafață de 79 mp, această construcție nefiind notată în cartea funciară și de asemenea un corp notat cu C2 - platou betonat - în suprafață de 117 mp., de asemenea nefiind notat în CF.
Dat fiind faptul că din probele administrate în cauză rezultă că aceste corpuri de clădire au fost edificate anterior intrării în vigoare a Legii 50/1991, în temeiul art. 20 din Legea 7/1996, instanța de fond a dispus notarea în C.F. a construcțiilor cu destinația de hală și platou betonat.
Referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând construcții situate în O., str. R., nr. 1, identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța de fond a constatat că prin Legile 58 și 59/1974 înstrăinarea terenurilor se putea face doar prin înscris autentic, astfel încât contractul de vânzare cumpărare încheiat între SC A. SA, în calitate de vânzător, pe de o parte, și reclamanți, în calitate de cumpărători, pe de altă parte, sunt lovite de nulitate absolută ca și contracte de vânzare cumpărare pentru nerespectarea cerinței formei înscrisului autentic însă, în baza principiului conversiunii actelor juridice, sunt valabile ca și antecontracte de vânzare cumpărare cu privire la terenul menționat.
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1073 cod civil pentru pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic.
Imobilul, construcții identificate cu C1 și C2 pe schița raportului de expertiză sunt proprietatea SC A. SA, succesoarea acesteia fiind pârâta OFICIUL PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNE B.
Instanța de fond a constatat că între SC A. SA, în calitate de promitent vânzător și reclamanți, în calitate de promitenți cumpărători, s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare la data de 02.10.1992 având ca obiect imobilul reprezentând construcții și identificat potrivit raportului de expertiză întocmit de expert P.I. cu C1 și C2, raport ce face parte integrantă din hotărâre.
Dat fiind faptul că proprietarul tabular, nu s-a prezentat la notar în vederea încheierii unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică cu reclamanții, instanța de fond a admis acțiunea urmând ca prezenta hotărâre să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare între reclamanți și SC A. SA, cu privire la construcțiile identificate de raportul de expertiză, pentru prețul de 25000000 lei vechi.
În baza art.22 din Legea nr. 7/1996, aplicabil în speță în temeiul art. 223 din Legea 71/2011, instanța de fond a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamanților asupra construcțiilor menționate, având destinația hală și platou betonat notate cu C1 și C2, cu titlu de cumpărare, potrivit expertizei întocmită de expert P.I. ce face parte integrantă din hotărâre.
În ceea ce privește cererea reclamanților de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului de 322 mp. din nr. top. 933 și 934 instanța de fond a respins cererea având în vedere că contractul sub semnătură privată vizează doar construcțiile nu și terenul asupra căruia se transmite doar folosința.
Pentru a putea uzucapa asupra acestei suprafețe de teren s-a constatat că potrivit Deciziei nr. 86/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 și împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-Lege nr. 115/1938.
Având în vedere că imobilul asupra căruia reclamanții pretind că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune este situat într-o localitate pentru care au fost aplicabile dispozițiile Decretului-Lege nr. 115/1938 și că reclamanții pretind că posesia lor utilă asupra acestui imobil a început în anul 1996, reclamanții puteau dobândi dreptul de proprietate asupra acestui imobil numai în condițiile Decretului-Lege nr. 115/1938 care reglementa două feluri de uzucapiuni, respectiv tabulară și extratabulară, în funcție de cum cel care pretinde dobândirea dreptului real asupra imobilului era înscris în CF sau nu.
Dat fiind faptul că, în speță, proprietarul terenului asupra căruia se solicită înscrierea unui drept de superficie, respectiv Statul Român, este în ființă, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii tabulare.
În ceea ce privește dreptul de superficie solicitat a fi constatat de către reclamanți, în doctrina de specialitate anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil s-a arătat că dreptul de superficie este un drept real care îi conferă proprietarului unei construcții sau plantații situate pe terenul altei persoane dreptul de folosință asupra terenului pe durata existenței construcției.
Fiind vorba despre un dezmembrământ al dreptului de proprietate, acesta se putea constitui doar prin act juridic (convenție, testament, act de concesiune) sau prin uzucapiune.
În privința modului de constituire a dreptului de superficie, noul Cod civil păstrează aceleași reguli, statuând la art. 693 alin. 2 că dreptul de superficie se dobândește în temeiul unui act juridic precum și prin uzucapiune sau în alt mod prevăzut de lege.
Această dispoziție legală precum și practica judiciară anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil cu privire la modalitățile de dobândire a dreptului de superficie sunt în concordanță cu dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D.O. și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cum prin convenția părților s-a stipulat expres că asupra terenului aferent construcțiilor reclamanții dobândesc drept de folosință, instanța de fond a constatat în temeiul art. 969 Cod civil că reclamanții au dobândit un drept de folosință pe durata construcțiilor asupra terenului în suprafață de 79 mp. de sub construcția notată C1 și în suprafață de 117 mp. de sub construcția notată C2, identificat cu nr. top. 934 O. din CF 3284 E. B., potrivit raportului de expertiză întocmit de expert P.I., care face parte integrantă din hotărâre.
În ceea ce privește diferența de teren aflată în folosința faptică a reclamanților până la ieșirea în str. R., instanța de fond a respins cererea constatând că nu face parte din convenția părților, eventual pe acesta suprafață reclamanții putând cere constituirea unui drept de servitute de trecere până la calea publică, astfel a respins cererea reclamanților cu privire la această suprafață.
Respingând cererea de constatare a dreptului de proprietate reclamanții nu au devenit coproprietari asupra imobilelor astfel că a respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind anularea nr. cad. 17103 , a respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind radierea din CF 105 E. B. a mențiunii de sub C1 și a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind sistarea de indiviziune, reclamanții neavând calitatea de coproprietari ai imobilelor supuse indiviziunii.
Prin decizia civilă nr. 269 din 10 septembrie 2013 Tribunalul B. a admis ca fondate apelurile civile formulate de apelanții Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului O. - Administrația Imobiliară O. și Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie "Prof. Dr. G.K.C."; în contradictoriu cu intimații Z. V.A., Z. M., Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie B. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B., împotriva sentinței civile nr. 7776 din 23 mai 2012 pronunțată de Judecătoria O. pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins capetele de cerere privind dobândirea unui drept de proprietate de către reclamanți asupra construcțiilor situate pe nr. top. 934 O. înscris în CF 3284 E. B., a unui drept de folosință asupra terenului de sub construcții și notarea dreptului de proprietate și folosință în CF, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că ambii apelanți au criticat sentința apelată sub aspectul interpretării eronate de prima instanță a prevederilor legale incidente în cauza și a aprecierii eronate a probatoriului administrat, respectiv faptul că la data încheierii actului sub semnătură privată promitentul vânzător nu era titular al dreptului de proprietate care a făcut obiectul antecontractului și că aceste imobile aparțin domeniului public al statului.
Prin actul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 02.10.1996 promitenta vânzătoare SC A. SA s-a obligat sa înstrăineze reclamanților intimați promitenți compărători imobilul situat în E. B. str. R. nr. 1 constând în hală de producție în suprafața construita de 85,70 mp, o alta hala de producție în suprafața de 113,25 mp și o magazie scule în suprafață construită de 29,73 mp înscrise în CF105 E. B. cu nr.top.934 cu mențiunea că terenul pe care sunt amplasate construcțiile în suprafața de 332 mp/1004 mp sunt proprietatea Statului Român, aflat în folosința promitentului vânzător. Prețul vânzării a fost stabilit de părți la suma de 23.000.000 lei rol, menționându-se ca prețul se achita de promitenții cumpărători la data semnării prezentului act.
În antecontract s-a mai menționat ca imobilele care se vând sunt proprietatea vânzătoarei promitente dobândite cu titlu de atribuire si uzucapiune si ca pe rolul Judecătoriei O. la data încheierii acestui act exista procesul civil privind constatarea dreptului de proprietate al promitentei vânzătoare asupra construcțiilor și a dreptului de folosință asupra terenului pe toată durata existentei construcțiilor, urmând ca întabularea construcțiilor în favoarea promitenților cumpărători să se realizeze la terminarea litigiului, estimat în anul 1997. S-a mai stipulat ca terenul aferent construcțiilor nu face obiect al vânzării, rămânând în proprietatea statului cu drept de folosință a terenului în favoarea cumpărătorilor.
Conform situației de Carte Funciara 3281 nr. top. 933, 934, 935 E. B. imobilul în litigiu a reprezentat anterior o casa colectivă compusă din 3 apartamente cu o suprafață de teren aferentă de 2025 mp, imobil adus din CF 105 E. B. și asupra căruia s-a întabulat dreptul de proprietate al Statului Român sub B1. Prin decizia nr.490/1958 a Sfatului Popular al Regiunii O. - Comitetul Executiv s-a aprobat transferarea Stațiunii de monta din E. din administrarea Orașului O. în administrarea fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular pentru înființarea Centrului de reproducție și combaterea sterilității la vaci în care s-a menționat că obiectul transferului se compune și din nr. top. 934 cu suprafața de 242 stj. pe care sunt construite grajdul reproducătorilor, șura de fân, magazie de cereale și patul de porumb. În CF 105 E. B. la foaia de sarcini s-a notat în favoarea ORSA (Oficiul de Reproducție și Selecție a Animalelor) B. un drept de administrare în baza deciziei nr. 490/1958 asupra nr. top. 933, 934 de sub A I 9 și 71. Conform O.U.G. 64/2003 Oficiile de Reproducție și Selecția Animalelor își pierd personalitatea juridică și devin Unități pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie aflate în subordinea Direcțiilor pentru Agricultură iar prin Legea nr. 63/ 2008 s-a dispus ca aceste Unități să dobândească personalitate juridică și să poarte denumirea de Oficii pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie și ulterior prin O.U.G. 70/ 2010 aceste oficii au trecut în subordinea recurentei pârâte Agenția Naționala pentru Ameliorare si Reproducție în Zootehnie "Prof. Dr. G.K.C.";.
Atât din înscrisurile depuse la dosar cât și din situația de carte funciară rezultă că dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu aparține statului roman, fiind în domeniul public, astfel cum rezulta din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului fila 103 dosar fond, în favoarea fostului O.R.S.A. B. fiind notat un drept de administrare. Cu privire la promitentul vânzător nu s-a făcut dovada ca la data încheierii antecontractului cu intimații ar fi deținut în proprietate construcțiile obiect al acestuia și nici ulterior. Chiar și în situația în care s-ar fi dovedit că antecesorul în drepturi al Oficiului pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie B. este SC A. SA se retine ca fostul O.R.S.A. B. a deținut asupra acestui imobil doar un drept de administrare si nu un drept de proprietate de care sa poată dispune prin acte de dispoziție. Faptul ca promitentul vânzător nu era titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu rezulta si din mențiunile înserate în cuprinsul antecontractului încheiat la data de 02.10.1996 în care la aliniatul 3 promitentul vânzător a declarat că la data încheierii actului exista pe rolul Judecătoriei O. un litigiu privind constatarea dreptului său de proprietate asupra construcțiilor si a dreptului de folosința asupra terenului pe toata durata existentei construcțiilor, urmând ca intabularea promitenților cumpărători sa se facă la terminarea litigiului. La dosarul cauzei nu a fost depusă hotărârea judecătorească pronunțată în acel litigiu iar la adresa instanței de recurs s-a comunicat de Judecătoria O. ca în urma efectuării cercetărilor în opisul alfabetic a fost înregistrata o acțiune de către SC A. SA sub dosar nr.10046 în anul 1994 având ca obiect pretenții.
Prin urmare întrucât nici la data încheierii antecontractului si nici ulterior promitentul vânzător nu a făcut dovada că este titularul unui drept de proprietate asupra imobilului în litigiu si care se dorea a fi transmis în temeiul promisiunii de vânzare-cumpărare, în speță nu sunt îndeplinite condițiile de validitate pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare întrucât nu este îndeplinită condiția existenței dreptului de proprietate în patrimoniul promitentului vânzător.
În contextul considerentelor mai sus expuse instanța de apel a apreciat apelurile formulate ca fiind fondate, le-a admis în temeiul art.296 Cod procedura civilă împotriva sentinței apelate pe care a schimbat-o în parte în sensul ca a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind dobândirea unui drept de proprietate de către reclamanți asupra construcțiilor situate pe nr. top. 934 înscris în CF3284 E. B., a unui drept de folosință asupra terenului de sub construcții și notarea dreptului de proprietate si folosința în CF si a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate, nefiind aduse alte critici prin cererile de apel și a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către apelanți.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs reclamanții Z. V.A. și Z. M. care au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat de pârâți și menținerea sentinței instanței de fond.
În motivarea recursului s-a susținut că decizia instanței de apel prin care s-a modificat în parte sentința instanței de fond este o hotărâre judecătorească echivocă și care nu poate fi pusă în executare.
Astfel, au fost admise capetele de cerere privind notarea în cartea funciară a construcțiilor, dar fără a se stabili un drept de proprietate în favoarea vreunei persoane ceea ce face hotărârea judecătorească inaptă de intabulare.
Cu privire la fondul cauzei s-a susținut că, deși reclamanții dețin un contract de vânzare - cumpărare din anul 1996 asupra supra-edificatelor din litigiu, prețul fiind plătit integral și de la data cumpărării reclamanții au fost în posesia continuă asupra acestor construcții pentru care au si achitat taxele și impozitele aferente, în mod inexplicabil instanța de apel a ignorat aceste aspecte pronunțând o hotărâre nelegală.
Analizând decizia recurată prin prima motivelor invocate și din oficiu în limitele legii, Curtea a constatat că aceasta este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art.22-24 din Decretul - Lege nr. 115/1938, caz de modificare a acesteia în temeiul art. 308 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Starea de fapt a fost corect reținută de ambele instanțe, este necontestat faptul cumpărării de către reclamanți a supra-edificatelor din litigiu, în anul 1996 de la SC A. SA, fiind achitat în întregime prețul stipulat.
Instanța de apel a reținut că în speță nu s-a dovedit că supra-edificatele din litigiu ar fi fost în proprietatea vânzătoarei la data tranzacționării.
Curtea a apreciat, în consonanță cu instanța de fond, că în anul 1996 când s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare, din înscrisurile depuse de reclamanți (filele 39-40 dosar recurs) rezultă că în proprietatea vânzătoarei SC A. SA se găseau magazinele proprii de desfacere enumerate la anexa 11 printre care și supra-edificatele din E. B. str. R. nr. 7 ce fac obiectul prezentului litigiu.
Aceste aspecte rezultă și din cererea de înmatriculare adresată Camerei de Comerț și Industrie B., prin care s-a înființa SC A. SA O. având ca aport social bunuri ce au aparținut anterior Statului Român.
Această societate a fost reorganizată ulterior, în prezent continuatoarea ei fiind Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie.
În concluzie, în speță s-a făcut dovada că în anul 1996 între părți a intervenit contractul de vânzare - cumpărare, în patrimoniul vânzătoareo SC A. SA exista bunul vândut chiar dacă regimul juridic al acesteia nu era încă reglementat prin Cartea funciară, în fapt pin prezenta acțiune reclamanții dorind să pună în acord starea de fapt cu evidența funciară.
De la data cumpărării, construcțiile au fost în folosința netulburată a reclamanților, aceștia au achitat obligațiile legale față de administrația locală, toate aceste aspecte nefiind contestate de pârâți.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat că în speță este vorba despre o acțiune în prestație tabulară, supraedificatele există în materialitatea lor, fiind identificate prin expertizele de specialitate efectuate în cauză, iar prin contractul de vânzare - cumpărare a fost transmis și dreptul de folosință asupra terenului aferent motiv pentru care a admis în parte acțiunea reclamanților și a pronunțat o sentință legală sub toate aspectele.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, a fost admis recursul reclamanților, modificată decizia instanței de apel, în sensul că a fost respins apelul pârâților ca nefondat și a fost menținută în întregime sentința instanței de fond.
| ← ACHIZITIE PUBLICA. PUTERE DE LUCRU JUDECAT. Jurisprudență... | Contestatie la tabelul preliminar de creante. Notificarea... → |
|---|
