Anularea apelului ca netimbrat. Citarea apelantului cu menţiunea să achite taxa judiciară de timbru, fără a preciza cuantumul exact al sumei datorate. Nelegalitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia civilă nr.. 1014/R din 28 aprilie 2010
Prin sentinţa civilă nr.14024 din 6 noiembrie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă intentată de reclamantul M.M.S., în contradictoriu cu pârâţii M.D.A., L.M.S.R., M.G.E., S.A.V. şi S.N.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamantul M.M.S. şi pârâtele M.D.A., L.M.S.R. şi M.G.E., sunt fiicele defunctului M.G. decedat la data de 18.10.2008 (în realitate 1999). Soţia defunctului, numita M.M., a decedat la data de 29.05.2002.
Pârâtele sunt surori rezultate din căsătoria defuncţilor M.G. şi M.M., în timp ce reclamantul este fiul defunctului M.G. dintr-o căsătorie anterioară.
Din masa succesorală rămasă după defunctul M.G., face parte imobilul situat în Cluj-Napoca, loc de casă în suprafaţă de 282 mp şi casă din cărămidă pe fundaţie din beton, acoperită cu ţiglă, compusă din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, antreu şi pivniţă.
Pârâtele au solicitat la data de 23.03.2006 dezbaterea succesiunii după defuncţii M.G. şi M.M., declarând că nu există alţi moştenitori, sens în care s-a eliberat certificatul de moştenitor nr. 28 din 23.03.2006.
Ulterior, cele trei pârâte moştenitoare, au vândut imobilul dobândit prin succesiune, pârâţilor S.N. şi S.A.V., prin contractul autentificat sub nr.627/30.03.2006, de acelaşi notar public.
În ceea ce îl priveşte pe reclamantul M.M.S., acesta nu a dovedit că a acceptat expres sau tacit în termenul legal succesiunea după tatăl său, defunctul M.G..
Prin decizia civilă nr.94/A din 16 februarie 2010 a Tribunalului Cluj, s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul M.M.S. împotriva sentinţei civile nr. 14024 din 6.11.2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 20 alin.(1) din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. (3) din acelaşi articol neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.
Este lipsit de relevanţă faptul că ulterior închiderii dezbaterilor, reprezentantul apelantului a depus un înscris intitulat „cerere-concluzii scrise” prin care a indicat valoarea imobilului, întrucât avea această obligaţie astfel cum a fost stabilită prin încheierea din 5 ianuarie 2010.
Situaţia apelantului nu a putut fi încadrată în categoria forţei majore ce ar fi dus la imposibilitatea obiectivă de îndeplinire a obligaţiei de menţionare a valorii de circulaţie a imobilului, în condiţiile în care obligaţia de indicare a valorii imobilului i-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţia din 7 ianuarie 2010, iar dezbaterile şedinţei publice din data de 16 februarie 2010 au început la ora 8,30.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul M.M.S., solicitând casarea ei cu trimitere la acelaşi tribunal şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că prin anularea apelului ca netimbrat, tribunalul i-a încălcat grav drepturile, deoarece prin citaţie nu i-a fost comunicat cuantumul taxei judiciare de timbru datorată în apel, ci doar i-a pus în vedere să precizeze valoarea de circulaţie a imobilului în litigiu la data introducerii acţiunii.
Niciun text de lege nu prevede sancţiunea anulării apelului ca netimbrat pentru neindicarea valorii obiectului cererii până la ora 10.00 a zilei în care a fost fixat termenul de judecată.
Din contră, potrivit art. 20 alin.(2) din Legea nr.146/1997, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă în
cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Însă instanţa de apel nu i-a pus în vedere să plătească taxa judiciară de timbru, ci doar să indice valoarea obiectului cauzei, pentru ca pe baza ei să poată fi calculată taxa judiciară datorată în apel, ceea ce înseamnă că data de 16 februarie 2010 nu a fost fixată pentru plata taxelor judiciare de timbru.
O altă critică de nelegalitate adusă de recurent deciziei tribunalului, este aceea că în dispozitivul ei se prevede în mod greşit că este irevocabilă, când în realitate ea este supusă recursului.
Intimaţii S.A.V. şi S.N. prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatele M.D.A., L.M.S.D. şi M.G.E. prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este fondat.
În speţă, tribunalul a fost învestit cu soluţionarea unui apel împotriva sentinţei judecătoriei, prin care a fost soluţionată o acţiune evaluabilă în bani.
Întrucât apelantul nu a plătit taxele de timbru datorate în calea ordinară de atac, tribunalul trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) teza I-a din Legea nr.146/1997, conform cărora dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În alin. (3) al aceluiaşi articol, se prevede că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Pentru a putea trece legal la aplicarea sancţiunii anulării apelului ca netimbrat, instanţa avea obligaţia ca în prealabil să îi pună în vedere apelantului, sau dacă acesta a lipsit la primul termen de judecată, să îl citeze cu menţiunea achitării „sumei datorate”, sub sancţiunea anulării apelului ca netimbrat.
Sintagma „suma datorată” cuprinsă în textul art. 20 alin. (2) din Legea nr.146/1997, înseamnă specificarea cuantumului exact al acesteia, ca de exemplu 100 lei taxă judiciară de timbru şi 1 leu timbru judiciar.
Or din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu apelantul f.29 dos. apel, rezultă că acesta a fost citat cu menţiunea de a „preciza valoarea de circulaţie a imobilului din litigiu, la momentul introducerii acţiunii - 12 iulie 2007, sub sancţiunea anulării”.
Această menţiune nu este suficientă pentru a se putea aplica sancţiunea anulării apelului ca netimbrat, câtă vreme instanţa care avea suficiente elemente la dosar, nu l-a citat pe apelant cu menţiunea achitării cuantumului exact al sumei datorate cu titlu de taxă_ judiciară de timbru.
Corespunde realităţii că decizia tribunalului fiind pronunţată în apel nu este irevocabilă, ci este supusă recursului, iar curtea de apel a primit şi a soluţionat această cale extraordinară de atac exercitată de reclamant, întrucât căile de atac sunt date de lege, iar nu de judecător.
Având în vedere că tribunalul nu şi-a exercitat rolul activ prevăzut de art.129 C.pr.civ., coroborat cu art. 20 alin. (2) teza I-a din Legea nr.146/1997 şi în consecinţă a aplicat greşit dispoziţiile art. 20 alin. (3) din aceeaşi lege, referitoare la sancţionarea cu anularea apelului, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) şi alin. (5) coroborat cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ., se va admite
recursul reclamantului împotriva deciziei tribunalului, care va fi casată şi se va trimite cauza la acelaşi tribunal pentru rejudecarea apelului.
Cheltuielile de judecată la care era îndreptăţit reclamantul-apelant în prezentul recurs, vor fi avute în vedere la soluţionarea apelului. (Judecător Traian Dârjan)
| ← Recunoaşterea hotărârii străine pronunţate într-un stat... | Compensaţii financiare acordate victimelor unor infracţiuni.... → |
|---|
