Despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. Aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 şi persoanele faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic
| Comentarii |
|
Din economia generală a legii, din interpretarea logică şi teleologică a dispoziţiilor legii rezultă cu evidenţă că atât persoanele care au suferit condamnări penale cu caracter politic, cât şi cele faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic, în perioada de referinţă beneficiază de despăgubiri morale şi materiale în temeiul art. 5 din lege, întrucât atât condamnările penale cât şi măsurile administrativ cu caracter politic reprezintă măsuri abuzive ale regimului totalitar fără vreo diferenţiere sub caracterul abuziv al acestora.
Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 131 din 28 aprilie 2010
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr. 7705/101/2009, reclamanta I.M. a chemat în judecată Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la acordarea sumei de 500.000 euro, în echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând prejudiciul moral suferit de reclamantă ca urmare a strămutării şi stabilirii domiciliului forţat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada 18.06.1951 - 24.02.1956 împreună cu restul familiei a fost deportată de către organele de securitate Craiova, în comuna Zagna Vădeni, judeţul Brăila, unde i s-a stabilit domiciliul forţat.
A considerat reclamanta că, prin această măsură a deportării timp de 4 ani, 8 luni şi 6 zile i s-a adus o gravă atingere drepturilor sale, fiindu-i ştirbită demnitatea umană.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.
Prin întâmpinare, intimatul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât reclamanta solicită despăgubiri reprezentând prejudiciul moral, ca urmare a luării unei măsuri administrative, ipoteză ce nu este prevăzut de dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, textul având în vedere doar persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic.
Mai mult, pentru repararea prejudiciilor cauzate de deportare, reclamanta a beneficiat de prevederile O.U.G. nr. 214/1999 şi Decretul-lege nr. 118/1990 al căror scop a fost repararea unor asemenea prejudicii.
Prin sentinţa civilă nr. 20/12.01.2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 7705/101/2009, s-a respins acţiunea.
Prima instanţă a reţinut că la data de 18.06.1951, prin decizia MA nr. 200/1951 reclamanta şi familia sa a fost strămutată din localitatea de domiciliu, Salcia jud. Mehedinţi în localitatea Zagna Vădeni unde li s-a stabilit domiciliu forţat, ulterior, prin decizia MAI nr. 6200/1955, fiindu-i ridicate restricţiile domiciliare la 24.02.1956.
A mai constatat că la data de 22.08.1990 Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 a hotărât acordarea unei indemnizaţii lunare de 936 lei reclamantei şi a drepturilor prevăzute de art. 3 alin. (2) şi art. 4 din lege pentru perioada de deportare.
Cu privire la cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral, întemeiată pe dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009 instanţa a motivat că aceste dispoziţii nu-i sunt aplicabile reclamantei pentru că legea conferă dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral doar persoanelor care au suferit condamnare nu şi celor faţă de care s-a luat o măsură administrativă cum este cazul reclamantei.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta susţinând în esenţă că prima instanţă a reţinut greşit că dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/20099 nu se aplică în cazul persoanelor faţă de care s-au dispus măsuri administrative cu caracter politic deoarece alin. (1) al art. 5 se referă expres şi la persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.
Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
A susţinut că apelanta nu face dovada că măsura administrativă a fost dispusă prin unul din actele normative enumerate de art. 3 din Legea nr. 221/2009 şi că art. 5 alin. (1) din lege, privitor la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral are în vedere doar persoanele care au suferit condamnări politice, nu şi pe cele faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic.
A mai susţinut că reclamanta trebuie să facă dovada calităţii procesual active având în vedere că i s-au acordat despăgubiri în baza Decretului-lege nr. 118/1990 şi că acordarea despăgubirilor pentru măsurile abuzive cu caracter politic se poate solicita o singură dată.
Examinând motivele de apel şi susţinerile intimatului din întâmpinare se constată că apelul este fondat iar apărările pârâtului neîntemeiate.
Art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 prevede că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acesteia,soţul sau descendenţii până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanţei de judecată în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Textul se referă expres şi la persoanele faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic iar nu doar la persoanele care au suferit condamnări penale cu caracter politic.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă a fost întemeiată pe unul din actele normative enumerate la lit. a)-f).
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a susţinut că a fost strămutată cu familia într-o altă localitate şi a dovedit că această măsură administrativă cu caracter politic s-a dispus în baza deciziei Ministerului Afacerilor Interne nr. 200/129521, act normativ enumerat la lit. e) a art. 3.
Prin urmare, reclamanta a dovedit că împotriva sa a fost luată o măsură administrativă al cărei caracter politic este prevăzut de lege şi prima instanţă trebuia să treacă la soluţionarea pe fond a cererii, reţinând greşit inaplicabilitatea art. 5 din Legea nr. 221/2009 în cazul reclamantei.
Pe lângă argumentul de text susmenţionat în sensul incidenţei acestor dispoziţii, în speţă sunt şi argumente de interpretare a legii.
Aşa cum rezultă din chiar titlul legii, aceasta are ca obiect de reglementare stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic sau faţă de care au fost luate măsuri administrative asimilate condamnărilor politice în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989.
Acest act normativ cu caracter de complinire, adoptat după aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 şi O.U.G. nr. 214/1999 a completat cadrul legislativ existent referitor la acordarea reparaţiilor morale şi materiale destinate a repara prejudiciile suportate de victimele regimului totalitar.
Scopul legii rezultă şi din expunerea de motive a actului normativ ce a însoţit proiectul legii în procesul de legiferare, care nu distinge între condamnaţii politic şi persoanele faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic, incluzând în noţiunea generică de „condamnaţi” ambele categorii de victime ale totalitarismului.
Legiuitorul a definit cele două categorii de măsuri abuzive ale regimului comunist, respectiv condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative cu caracter politic.
Condamnările cu caracter politic sunt definite prin enumerare şi trimitere expresă la infracţiunile ce au atras condamnarea, pe de o parte în art. 1 al legii, iar pe de altă parte, prin trimiterea la condamnare pentru alte fapte prevăzute de legea penală care pot fi asimilate celor cu caracter politici fiind săvârşite în scopul prevăzut de art. 2 din O.U.G. nr. 214/1999, cu condiţia constatării caracterului politic, cu urmarea procedurii prevăzute de art. 4 din lege.
Măsurile administrative cu caracter politic sunt definite prin art. 3 din lege sus-citat, în care sunt enumerate şi actele normative în baza cărora s-au dispus, iar potrivit art. 4 alin. (2) pot fi asimilate acestora şi alte măsuri administrative decât cele al căror caracter politic este prevăzut expres, cu condiţia de a se constata caracterul politic al acestora de către instanţă.
Prin urmare, când caracterul politici al condamnărilor penale ori al măsurilor administrative abuzive nu este prevăzut expres de lege, când acestea nu sunt cuprinse în cele enumerate de legiuitor, instanţa judecătorească – respectiv tribunalul – cu participarea procurorului, va constata caracterul politic al condamnării penale sau al măsurii administrative.
Din economia generală a legii, din interpretarea logică şi teleologică a dispoziţiilor legii rezultă cu evidenţă că atât persoanele care au suferit condamnări penale cu caracter politic, cât şi cele faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic, în perioada de referinţă beneficiază de despăgubiri morale şi materiale în temeiul art. 5 din lege, întrucât atât condamnările penale cât şi măsurile administrativ cu caracter politic reprezintă măsuri abuzive ale regimului totalitar fără vreo diferenţiere sub caracterul abuziv al acestora.
Asimilarea măsurilor administrative abuzive condamnărilor politice nu trebuie să rămână doar la nivel declarativ, un argument în acest sens fiind consecvenţa legislativă şi reglementările anterioare faţă de care Legea nr. 221/2009 are un caracter complementar.
Art. 5 alin. (1) lit. a) din lege prevede astfel că la dimensionarea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul moral (…) instanţa va ţine seama şi de măsurile reparatorii acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990 şi O.U.G. nr. 214/2000. Or, aceste acte normative prevăd, fără nici o distincţie, acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, deportate ori condamnate politic, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse măsuri administrative abuzive.
Dacă legiuitorul ar fi intenţionat că excludă de la despăgubirile pentru prejudiciul moral persoanele care au făcut obiectul unor măsuri politice administrative,pornind aprioric de la premisa că cele două acte normative anterioare au fost de natură să acopere în totalitate aceste prejudicii ar fi prevăzut-o expres, aşa cum a făcut-o la redactarea art. 5 lit. b) din lege.
Or, evitarea unei duble reparaţii este valabilă atât în privinţa prejudiciului material cât şi a celui moral.
Toate aceste considerente duc la concluzia că dispoziţiile art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009 sunt aplicabile şi persoanelor faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic prevăzut expres de lege ori constatat de instanţă.
Cum prima instanţă a soluţionat cauza fără o cercetare pe fond, pentru a nu prejudicia părţile de un grad de jurisdicţie,în baza art. 297 alin. (1) C.proc.civ., se va admite apelul, se va desfiinţa sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
(Judecător Stela Popa)
| ← Compensaţii financiare acordate victimelor unor infracţiuni.... | Obligarea asociaţiei de proprietari să îşi dea acordul... → |
|---|
