DREPT PROCESUAL CIVIL. EXECUTARE SILITĂ ÎNCEPUTĂ DUPĂ INTRAREA ÎN VIGOARE A NOULUI COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ. CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. CĂI DE ATAC.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 69 din data de 26.02.2015
DREPT PROCESUAL CIVIL. executare SILITĂ ÎNCEPUTĂ DUPĂ INTRAREA ÎN VIGOARE A NOULUI COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ. CONTESTAȚIE LA EXECUTARE. CĂI DE ATAC.
Executarea silită fiind începută după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, este evident că și căile de atac exercitabile împotriva hotărârii pronunțate cu privire la contestația la executare sunt cele reglementate de disp art. 717 alin. 1 din noul Cod, text care prevede că astfel de hotărâri pot fi atacate numai cu apel, excepție făcând hotărârile pronunțate în temeiul art. 711 alin. 4 și art. 714, în sfera cărora nu se înscrie însă hotărârea din speță.
Prin urmare, din perspectiva disp. art. 483 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțe de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, recursul exercitat în cauză apare ca fiind inadmisibil.
- art.3 alin. 1 din Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/ 2010
- art. 483 alin. 2 noul Cod de procedură civilă
- art. 711 alin. 4 noul Cod de procedură civilă
- art. 714 alin. 4 noul Cod de procedură civilă
- art. 717 alin. 1 noul Cod de procedură civilă
DECIZIA CIVILĂ NR. 69/2015-R din 26.02.2015 (dosar nr. 122/218/2014)
Prin sentința civilă nr.1088/07.04.2014 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr.122/218/2014, s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la executare conform art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, invocată de contestatoarea SC G. S. S.R.L. prin administrator M. G.C., cu sediul în Satu Mare, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA-DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IASI, cu sediul în Iași și s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata și prin urmare s-a dispus reducerea cheltuielilor de executare silită din Dosarul nr. 160/2013 al BEJ P. I.V. , cu suma de 200 lei reprezentând consultații în legătură cu executarea; fiind compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în dosarul execuțional 160/2013 al BEJ P. I.V. s-a demarat procedura de executare silită contra contestatoarei-debitoare pentru recuperarea sumei de 1.210 EURO (în lei la cursul de schimb comunicat de BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară achitării tarifului) debit reprezentând tarif de despăgubire conform art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, obligație de plată cuprinsă în titlu executoriu-proces verbal de constatare a contravenției nr. 4751136 din 18.01.2011 încheiat de agentul constatator din cadrul intimatei creditoare.
Procesul verbal a fost comunicat contestatoarei-contraveniente la 25.01.2014, așa cum rezultă din scriptele înaintate de intimată odată cu întâmpinarea, neexistând dovezi că acest act a fost atacat cu plângere, așadar criticile cu privire la nulitatea procesului verbal nu pot fi primite în cadrul contestației la executare în condițiile în care exista o cale de atac împotriva titlului executor.
În cauză nu sunt aplicabile disp. art.14 alin.1 din OG 2/2001 care prevăd prescripția executării sancțiunilor contravenționale și nu a tarifului de despăgubire (chiar și așa procesul verbal a fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii), astfel că aplicabile cu privire la prescripția dreptului de a cerere executarea silită a tarifului de despăgubire, sunt disp.art.6 din Decretul Lege 165/1958, respectiv termenul de 3 ani, executarea silită fiind declanșată anterior împlinirii acestui termen.
Tariful de despăgubire este inclus în procesul verbal, fiind astfel titlu executoriu și pentru această sumă alături de amendă, înștiințarea de plată detaliind cuantumul tarifului, modul de convertire a acestuia din euro în lei precum și modalitatea de plată.
În același sens sunt și dispozițiile art. 23 și 42 din OG 2/2001 cu privire la stabilirea și executarea despăgubirii stabilite pe bază de tarif.
În somația mobiliară emisă la 6.01.2014 (contestație formulată la 14.01.2014 în termenul de 15 zile prev. de art.714 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă) se mai solicită și suma de 956,67 lei cheltuieli de executare silită în care se include și suma de 200 lei ,,consultație în legătură cu executarea"; (conform încheierii executorului judecătoresc din 6.01.2014), sumă pretinsă în mod nejustificat, în opinia instanței (cu toate că nu se regăsește în lista cu cheltuieli de executare silită cuprinsă în anexa nr. 1 din Statutul executorilor judecătorești, eliminată prin Decizia nr. 58 din 18.10.2012 a Plenului Consiliului Concurenței), din perspectiva faptului că recuperarea acestei sume nu presupune consultarea unor specialiști din afara domeniului dreptului.
În consecință instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la executare conform art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, invocată de contestatoarea SC G. S. S.R.L. prin administrator M. G.C., cu sediul în Satu Mare, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA-DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IASI, cu sediul în Iași.
În baza art. 711 și urm. Cod procedură civilă a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata, s-a dispus reducerea cheltuielilor de executare silită din Dosarul nr.160/2013 al BEJ P. I.V., cu suma de 200 lei reprezentând consultații în legătură cu executarea.
În baza art.453 alin.2 Cod procedură civilă s-au compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal apelanta SC G. S. SRL prin reprezentant M. G.C., solicitând, în principal, admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate, iar în subsidiar suspendarea executării silite ce se derulează în dosarul de executare nr. 160/2013, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare, în conformitate cu prev. de art.718 alin. 2 pct. a9, Cod de procedură civilă; admiterea prezentei contestații la executare așa cum aceasta a fost formulată, si pe cale de consecință anularea formelor de executare silită, a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 160/2013, în privința realizării sumei totale de 1.210 euro (la cursul BNR valabil pt. ultima zi din luna anterioară datei achitării), și a sumei de 956,67 lei reprezentând cheltuieli de executare; cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 308/Ap din data de 23.09.2014, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. 122/218/2014, s-a admis apelul apelantei SC G. S. SRL, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Satu Mare, prin reprezentant M. G.C., cu sediul în Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 1088/ 07.04.2014 pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr.122/218/2014, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași.
S-a modificat în tot sentința apelată.
S-a admis contestația la executare.
S-au anulat actele de executare silită din dos.exe.nr.160/2013 al BEJ P. I.V.
A fost obligată intimata să plătească apelantei 593 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Tariful de despăgubire reglementat de art.8 alin.3 și următoarele din OG.nr.15/2002 este o despăgubire, neavând natura juridică a unei sancțiuni contravenționale, prin urmare, dispozițiile art.37 din O.G. nr.2/2001, articol care se află în capitolul intitulat "executarea sancțiunilor contravenționale"; nu conferă procesului-verbal constatator a contravenției, natura juridică de titlu executoriu în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Prin urmare, având în vedere că, potrivit art.632 alin.1 din Cod de procedură civilă, executarea silită se desfășoară numai în baza unui titlu executoriu, instanța a admis apelul, a modificat în tot sentința apelată, a admis contestația la executare, și a anulat actele de executare silită din dosar de executare nr. 160/2013 al BEJ P. I.V.
În temeiul art.453 alin.1 din Cod de procedură civilă, instanța a obligat intimata să plătească apelantei 593 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate în sensul respingerii contestației la executare.
Prin motivele de recurs au fost invocate următoarele:
-în cuprinsul procesului verbal nr. 4751136/18.01.2011 în baza căruia s-a solicitat executarea silită, este menționată obligația debitorului de a achita, în afară de amenda contravențională, și tariful de despăgubiri;
-tariful fiind inclus în procesul verbal, acesta este titlu executoriu și pentru suma respectivă, alături de amendă, înștiințarea de plată făcând corp comun cu procesul verbal:
-în același sens dispun și dispozițiile art. 23 și 42 din OG nr. 2/2001;
-art. 25 alin. 3 din OG nr. 2/2001, deși face referire la înștiințarea de plată, nu distinge în privința caracterului de titlu executoriu, având în vedere că înștiințarea de plată face parte integrantă din procesul verbal de contravenție, rezultă că acesta are aceeași forță probatorie, dar și același caracter care și procesul verbal, respectiv de titlu executoriu;
-spre deosebire de amenda contravențională, care este pusă în executare în condițiile Codului de procedură civilă, sancțiunea privind plata despăgubirii se supune, din punct de vedere al executării, dreptului comun, guvernat de procedura civilă.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat, în principal, respingerea recursului, cu motivarea că recurenta pin motivele de recurs nu aduce nici un element nou față de cele invocate în fața instanței de apel, intimata precizând că "înștiințarea de plată"; prin care se stabilește obligația de plată a tarifului de despăgubire a persoanelor care nu dețin o rovinetă valabilă, chiar dacă este încheiată odată cu încheierea procesului-verbal respectiv, este un act administrativ distinct, față de cea stabilită cu titlu de sancțiune principală, în procesul verbal de contravenție întocmit conform art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, intimata considerând că în atare situație creditorul nu deține un titlu executoriu care să poată fi executat silit.
În subsidiar, intimata solicită admiterea contestației la executare, anularea formelor de executare silită, a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 160/2014 în privința realizării sumei totale de 1210 Euro și a sumei de 956,67 lei reprezentând cheltuieli de executare.
La termenul de judecată din 26.02.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Examinând hotărârea recurată prin prisma excepției de inadmisibilitate a recursului invocată din oficiu, instanța a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 134/2010, dispozițiile noului Cod de procedură civilă se aplică proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
În speță, executarea silită a fost declanșată la cererea creditoarei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, fiind încuviințată de Judecătoria Carei prin încheierea nr. 2544 dată în camera de consiliu din 7 noiembrie 2013, în temeiul dispozițiilor art. 632 alin. 1 coroborat cu art. 665 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă.
Executarea civilă fiind începută după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, este evident că și căile de atac exercitabile împotriva hotărârii pronunțate cu privire la contestația la executare sunt cele reglementate de dispozițiile art. 717 alin. 1 din Noul Cod, text care prevede că astfel de hotărâri pot fi atacate numai cu apel, excepție făcând hotărârile pronunțate în temeiul art. 711 alin. 4 și art. 714 alin. 4, în sfera cărora însă nu se înscrie hotărârea pronunțată în litigiul de față.
În contextul sus-arătat, prezintă relevanță dispozițiile art. 483 alin. 2, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, perspectivă din care recursul exercitat în prezenta cauză apare ca fiind inadmisibil.
Față de considerentele ce preced, instanța a respins ca inadmisibil recursul, devenind de prisos cercetarea motivelor de recurs.
| ← PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii... | PROCEDURA INSOLVENTEI. Deschiderea procedurii fata de o... → |
|---|
