Invocarea de către reclamant pe cale de excepţie a nulităţii titlului exhibat de către pârât. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1243 din 27 mai 2010
Prin sentinţa civilă nr. 3479/03.07.2009 a Judecătoriei Turda, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanţii B.I. şi B.P. în contradictoriu cu pârâta S.C. A.M. S.A. şi, în consecinţă, a fost obligată societatea pârâtă să desfiinţeze pe cheltuiala ei construcţiile provizorii, constând în magazie (baracă) şi gard, existente pe terenul înscris în CF 2060 Frata, top 1170/2/2/2 şi top 1170/1/2 în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii sau în caz contrar a autorizat pe reclamanţi să desfiinţeze construcţiile mai sus amintite, pe cheltuiala pârâtei, fiind respins petitul pentru acordare daune cominatorii, compensate onorariile avocaţiale şi obligată pârâta să plătească în favoarea reclamanţilor suma de 1416,30 lei cheltuieli parţiale de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că, potrivit extrasului de carte funciară, asupra imobilului înscris în CF 2060 Frata, top 1170/2/2/2 si top 1170/1/2 arător de
3700 mp si de 2100 mp, sunt proprietari tabulari reclamanţii B.I. si soţia B.P. în întregime cu titlu de cumpărare.
Conform concluziilor expertizei judiciare efectuată în cauză, imobilul teren în discuţie a fost dobândit de reclamanţi prin cumpărare de la numitul D.V., căruia prin titlul de proprietate nr. 3182/1735/2004 i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra parcelei 60, tarla 59 de 3700 mp şi asupra parcelei 60/1, tarla 59 de 2100 mp, prima parcelă identificându-se parţial cu nr. top 1170/2/2 şi cea de a doua parcelă identificându-se parţial cu nr. top 1170/1, rezultând astfel dezmembrările existente în prezent şi imobilele astfel cum sunt identificate actual din punct de vedere topografic.
Aceeaşi lucrare de specialitate relevă că “baraca” la care se face referire în acţiune este o construcţie cu destinaţia de magazie aparţinând SC A.M., fiind edificată pe terenul cu nr. top actual 1170/1/2; despre gardul din litigiu expertul judiciar a concluzionat că are o lungime de 138,20 ml si o lăţime de 15,20 ml aparţinând societăţii pârâte, de asemenea edificat pe terenul cu nr, top 1170/1/2 .
Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 17174 din 15 noiembrie 1996, eliberat de Ministerul Agriculturii si Alimentaţiei în baza HG 834/1991, s-a recunoscut în favoarea societăţii pârâte o suprafaţă de teren în proprietatea sa exclusivă în întindere de 71306 mp identificată în anexa 2 si planurile topografice din anexele 4 si 5 din documentaţia de stabilire si evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. 1202 din 14 iulie 1994 la Oficiul de cadastru si Organizarea teritoriului al judeţului Cluj.
Verificând în teren menţiunile din documentaţia tehnică întocmită de SC G. T. SRL în baza HG 834/1991, expertul judiciar a constatat că magazia şi gardul din discuţie existau şi la data întocmirii acestei documentaţii, fiind cuprinse în incinta SC A.M. SA şi că, ulterior, pentru o parte din acest amplasament, s-a întocmit proces verbal de punere în posesie şi s-a eliberat titlul de proprietate pe seama lui D.V., vânzătorul imobilului pe seama reclamanţilor.
În cauză, au fost audiaţi martori propuşi de reclamanţi. Martorul C.S. a arătat că imobilul din litigiu constituie proprietatea reclamanţilor, că este situat în zona “ Strengari” din localitatea Frata, că, pe acest teren, există magazie aparţinând fostului SMT care nu o mai foloseşte din 1991, când s-a desfiinţat, precum şi un gard care a aparţinut aceleiaşi entităţi juridice; s-a mai susţinut că se ştie de împrejurarea că reclamanţii au solicitat desfiinţarea acestor construcţii, dar că până în prezent nu s-a realizat acest lucru. Martora P.M. a susţinut că, pe imobilul teren al reclamanţilor, există o clădire în stare de prăbuşire, lăsată în părăsire de fostul SMA din Mociu şi că a înţeles “ din sat” ca reclamanţii au solicitat ridicarea acestei construcţii, fără rezultat.
Având în vedere cele expuse anterior, anume împrejurarea că ambele părţi litigante deţin titluri scrise cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului din discuţie, titluri ce provin de la autori diferiţi, câtă vreme certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a emis la 15 noiembrie 1996, iar dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 s-a consfinţit prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 72 din 16 septembrie 1991, s-a apreciat că reclamanţii au dobândit bunul de la autorul al cărui drept este mai preferabil.
Ca atare, dovedindu-se că magazia si gardul aparţinând societăţii pârâte sunt edificate pe terenul reclamanţilor pentru a se da posibilitatea acestora de a se bucura de dreptul lor în plenitudinea atributelor lui, în baza art. 1076 si 1077 cod civil societatea pârâta a fost obligată să desfiinţeze pe cheltuiala ei, construcţiile provizorii.
Raportat la sentinţa civila nr. 677 din 26 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel în dosarul nr. 1716/33/2006, prin care s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi pe cale de consecinţă s-a respins excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M 07 nr. 17174 din 15 noiembrie 1996, eliberat de Ministerul Agriculturii si Alimentaţiei prin care s-a atribuit în proprietatea pârâtei suprafaţa de 71.306 mp, s-a apreciat că această instanţă, Curtea de Apel Cluj, a soluţionat irevocabil această excepţie, nemaiputând forma obiectul cenzurii din partea instanţei de fond.
Oricum, s-a apreciat că trăsătura caracteristica a excepţiei de nelegalitate este aceea că, spre deosebire de controlul de legalitate pe cale directă - acţiunea în anulare, prin excepţia de nelegalitate, nu se tinde la anularea actului, ci numai la înlăturarea lui din soluţionarea litigiului.
Prin decizia civilă nr. 32/A/14.01.2010 a Tribunalului Cluj, a fost admis apelul pârâtei, sentinţa judecătoriei fiind schimbată în sensul respingerii acţiunii.
În considerentele acestei decizii, se reţine că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii B.I. şi B.P. l-a constituit obligarea pârâtei SC A.M. SA să desfiinţeze magazia şi gardul existente pe terenul înscris în CF 2060 Frata cu nr. topo. 1170/2/2/2 şi 1170/1/2, asupra căruia au calitatea de proprietari tabulari.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat, rezultă că magazia şi gardul sunt edificate pe terenul cu nr. topo. 1170/1/2.
De asemenea, din certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.1714/1996 şi din documentaţia tehnică întocmită de SC G.T. SRL în baza HG nr. 834/1991, rezultă că magazia şi gardul existau şi la data întocmirii documentaţiei tehnice menţionate, fiind cuprinse în incinta SC S.A.M. SA.
Aşadar, la fel ca şi prima instanţă, tribunalul a reţinut că, asupra terenului pe care se află magazia şi gardul, există titluri de proprietate în favoarea ambelor părţi.
Compararea titlurilor este o operaţiune juridică specifică acţiunii în revendicare, atunci când ambele părţi deţin titluri de proprietate şi se impune acordarea de preferinţă unuia dintre acestea, însă în cauză reclamanţii nu au formulat o astfel de cerere.
Pe de altă parte, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată şi ţinând cont de
faptul că ambele părţi au titluri de proprietate asupra ternului în litigiu, tribunalul a considerat că prima instanţă a procedat la compararea celor doua titluri cu nerespectarea dispoziţiilor art. 129 alin. 6 C. proc. civ., potrivit cărora „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii”.
Totodată, este de observat că, prin cererea formulată la data de 14.05.2007, reclamanţii au invocat excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.1714/1996, iar prima instanţă a dispus sesizarea Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării excepţiei, în temeiul dispoziţiilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, excepţia fiind respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa civilă nr.677/2007 a Curţii de Apel Cluj.
Ulterior soluţionării excepţiei, în şedinţa publică din 07.04.2008, reclamanţii, prin
reprezentant, au arătat că urmează să se adreseze direct instanţei de contencios administrativ pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Faţă de cele ce preced, constatând că, în cauză, reclamanţii nu au formulat petite având ca obiect revendicare sau anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate,
tribunalul a considerat neîntemeiată cererea acestora pentru obligarea pârâtei să desfiinţeze
magazia şi gardul existente pe terenul cu nr.top. 1170/1/2. Pentru a se putea dispune această măsură, este necesar ca în prealabil, fie să se dispună obligarea pârâtei să respecte dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului, titlul acestora fiind mai bine caracterizat, fie să se dispună anularea titlului de proprietate al pârâtei.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanţii, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului pârâtei, cu consecinţa menţinerii sentinţei judecătoriei, cu cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
În motivarea recursului lor, reclamanţii învederează că instanţa de apel a ignorat excepţia de nelegalitate invocată de reclamanţii recurenţi pe calea dreptului comun. Deşi prima instanţă a declinat soluţionarea excepţiei în favoarea Curţii de Apel Cluj, instanţa de contencios administrativ a respins excepţia ca inadmisibilă, astfel că a rămas în competenţa instanţei investită cu soluţionarea fondului şi soluţionarea acestei excepţii.
În realitate, prima instanţă nu a procedat la compararea titlurilor, ci a soluţionat excepţia de nelegalitate invocată pe calea dreptului comun.
Recurenţii nu au susţinut niciodată că înţeleg să se adreseze instanţei de contencios administrativ, aşa cum a reţinut instanţa de apel în considerentele deciziei atacate, fiind vorba de consemnări eronate, greşeli de redactare şi interpretare.
Pârâta intimată, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că este necesară o acţiune în compararea titlurilor, instanţa nefiind investită cu un astfel de capăt de cerere, oricum, titlul pârâtei este anterior şi mai bine caracterizat, provenind de la proprietarul Statul Român, simpla adeverinţă de proprietate, chiar şi în condiţiile în care există o hotărâre a Comisiei judeţene de fond funciar de validare a dreptului de proprietate în favoarea numitului D.V., în absenţa titlului de proprietate, nu conferă un drept de proprietate, nici acestuia, nici reclamanţilor recurenţi.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în esenţă, reclamanţii recurenţi susţin că nu era necesară exercitarea unei acţiuni în compararea titlurilor, câtă vreme au invocat excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei, iar aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă de Curtea de Apel Cluj.
În aceste condiţii, ei susţin că instanţa de fond a rămas investită şi cu soluţionarea acestei excepţii.
În realitate, din considerentele sentinţei civile nr. 677/26.11.2007 a Curţii de Apel Cluj, prin care a fost respinsă excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă, rezultă că instanţa de contencios administrativ a adoptat această soluţie doar pe considerentul că, din încheierea de sesizare a instanţei, nu rezultă legătura dintre acţiunea civilă de fond şi elementele de nelegalitate ale actului administrativ contestat.
În plus, excepţia este un mijloc de apărare aflat la îndemâna pârâtului, prin care tinde la respingerea acţiunii exercitată de reclamant împotriva sa.
Reclamantul îşi poate formula pretenţiile doar pe cale de acţiune, el putând formula excepţii doar în situaţia în care pârâtul ar formula pretenţii proprii împotriva sa, pe calea cererii reconvenţionale, transformându-l în pârât reconvenţional.
Aşadar, reclamanţii nu pot pe cale de excepţie să invoce nulitatea titlului pârâtei, pentru a fi admisă acţiunea lor de desfiinţare a construcţiilor, fiind necesară, fie exercitarea unei acţiuni în revendicare, pentru a putea fi comparate titlurile părţilor asupra aceluiaşi teren, fie o acţiune în contencios administrativ vizând desfiinţarea titlului pârâtei, urmată de o acţiune în revendicare fondată pe titlul reclamanţilor.
În condiţiile în care reclamanţii au solicitat doar obligarea pârâtei la desfiinţarea unor construcţii edificate pe un teren asupra căruia pârâta a invocat existenţa unui titlu de proprietate nedesfiinţat, raportat la acest obiect cu care a fost investită instanţa, în temeiul art. 129 alin. ultim Cod proc.civ., în mod corect a apreciat tribunalul că acţiunea nu este admisibilă.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., din considerentele arătate, curtea va respinge recursul ca nefondat. (Judecător Andrea Annamaria Chiş)
| ← Punere sub interdicţie. Persoană căreia i s-a numit un... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Notarea în... → |
|---|
