Neîndeplinirea procedurii de citare cu pârâtul la prima instanţă. Casare cu trimitere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 1920din 30 mai 2011
Prin sentinţa civilă nr. 3765 din 08.11.2010 a Tribunalului Cluj 0, a fost admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta R.R. împotriva pârâtelor Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj şi Casa Judeteana de Pensii Cluj şi în consecinţă:
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj, să recalculeze drepturile cuvenite reclamantei cu includerea în indemnizaţia brută lunară a sporului de 50% începând cu data de
01.08.2007 şi până la zi şi să comunice adeverinţele conţinând aceste date Casei Judeţene de Pensii Cluj.
A fost obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea reclamantei, cu luarea în considerare a sporului de 50% .
A fost obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj să achite reclamantei sumele de bani reprezentând diferenţa dintre pensia achitată efectiv şi cea rezultată în urma recalculării de mai sus pentru perioada 01.08.2007 şi până la zi. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, fiind pensionată cu pensie de serviciu.
Prin prezenta acţiune, aceasta a solicitat includerea sporului de 50% reprezentând spor de risc si suprasolicitare neuropsihică, în calculul pensiei cuvenite, având în vedere că Decizia 21/2008 a
I.C.C.J. a statuat că acest spor li se cuvine tuturor magistraţilor aflaţi în activitate, precum şi a sporului de stabilitate de 15% cuvenit procurorilor. Or, ţinând cont de prevederile acestei decizii precum si de prevederile OUG 100/2007 coroborat cu art. 85 al. 1 din Legea 303/2004, pensia cuvenită reclamantei ar trebui reactualizată si prin includerea acestor sporuri.
Prin Legea nr.601/2004 de aprobare, cu modificări, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2004, aplicarea dispoziţiilor art.28 alin.(4), devenit alin.(5), a fost extinsă şi la toţi judecătorii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi la toţi procurorii Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără a se face vreo distincţie între categoria de magistraţi care participă la soluţionarea cauzelor privind faptele de corupţie şi magistraţii cu atribuţii specifice îndeplinirii funcţiei de procurori sau judecători în toate celelalte cauze.
Fiind sesizat cu examinarea acestui caz inadmisibil de diferenţiere a indemnizaţiilor stabilite pentru magistraţi, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005, a constatat existenţa unei discriminări directe prin aplicarea prevederilor textelor de lege menţionate şi a propus Ministerului Justiţiei iniţierea unui proiect de act normativ de modificare a acelor prevederi, în vederea eliminării diferenţei de tratament salarial, care a creat o inegalitate evidentă între cele două categorii de magistraţi cu pregătire şi responsabilităţi identice.
Ca urmare a demersului legislativ, iniţiat pe baza constatării acestei discriminări a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.27 din 29 martie 2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de magistraţi şi de personal din sistemul justiţiei, pentru eliminarea inegalităţii ce s-a creat, fiind reglementate unitar salarizarea şi celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi şi ale personalului asimilat acestora.
Până la adoptarea şi intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, însă, aplicarea textelor de lege constatate discriminatorii prin hotărârea la care s-a făcut referire a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizaţiilor acordate magistraţilor, în contradicţie cu principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţia României, republicată, cu cel al egalităţii de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin art.23 alin.2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art.2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De altfel, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată fiind cu recurs în interesul legii, prin Decizia nr.VI din 15 ian.2007 a statuat că în aplicarea nediscriminatorie a dispoziţiilor art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 177/2002 şi a dispoziţiilor art.28 alin.4 din O.U.G. nr.43/2002, modificată prin O.U.G. nr.24/2004, modificată şi aprobată prin Legea nr.601/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraţilor.
Aşadar, din tot ceea ce mai sus s-a arătat, trebuie concluzionat faptul că sporul de 50% prevăzut, este un drept salarial cuvenit tuturor magistraţilor şi ca atare trebuie inclus în indemnizaţia de încadrare brută lunară, prevăzută de dispoziţiile art.85 alin.2 din Legea 303/2004 atât în forma iniţială cât şi în cea modificată, astfel cum indemnizaţia brută lunară este definită de dispoziţiile art. 19 din Ordinul nr.680/1 aug.2007.
întrucât aceste drepturi salariale au fost recunoscute şi acordate magistraţilor în activitate şi pentru perioadele anterioare O.U.G. nr.27/2006, pentru aplicarea corectă şi uniformă a legii, respectând întru-totul dispoziţiile art.85 alin.2 a Legii 303/2004, se cuvine ca şi pentru magistraţii pensionari, aceste drepturi recunoscute şi acordate să-şi producă efectul în sensul ca pentru perioadele de timp neprescrise, să se emită şi să se comunice Casei Judeţene de Pensii veniturile pe care un magistrat în activitate le-a obţinut sau trebuia să le obţină, incluzând şi sporul de 50%, cu atât mai mult că în acea
perioadă, în mod discriminatoriu, o parte dintre magistraţi au beneficiat de acest spor, iar majoritatea celorlalţi şi-au câştigat acest drept prin hotărâri judecătoreşti.
Aşadar, venitul brut avut în vedere de legiuitor la stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu a magistraţilor, este cel care include toate sporurile, indiferent de caracterul lor permanent sau ocazional şi indiferent dacă acesta a fost acordat în mod corect o dată cu salariul sau dacă în mod discriminatoriu nu a fost acordat, dar s-a dispus acordarea acestuia prin hotărâre judecătorească.
De fapt, aşa cum mai sus s-a menţionat chiar înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul legii nr.XXI/2008 a stabilit că drepturile salariale, concretizate în aceste sporuri de 50% se cuvin tuturor magistraţilor, ştiut fiind că potrivit art. 329 alin.3 C.proc.civ.,dezlegarea dată problemelor de drept judecate printr-o decizie în interesul legii este obligatorie pentru instanţă.
Aşadar, nu este cu nimic justificat nerecunoaşterea efectelor sporului de mai sus în privinţa stabilirii drepturilor de pensie prevăzute de art.85 alin.2 din Legea 303/2004, deoarece s-ar ajunge la o nouă discriminare prin înlăturarea fără temei legal a beneficiilor care rezultă din plata acelui spor, cum este în speţă dreptul de a beneficia de o pensie raportată la indemnizaţia brută lunară în care potrivit dispoziţiilor art. 19 din Ordinul nr.680/2007 este inclus şi acest spor.
Aşadar, chiar dacă reclamanta şi-a încetat activitatea chiar anterior acordării sporului de 50% a indemnizaţiei de încadrare brută lunară a magistraţilor specializaţi în urmărirea şi judecarea infracţiunilor de corupţie, trebuie reţinut că dispoziţiile art.85 alin.2 chiar în forma iniţială din Legea 303/2004, se aplică unitar tuturor magistraţilor pensionari, legea nu prevede situaţii de aplicare diferite, în raport de data pensionării, astfel că de la data de 08 august 2007 şi până la zi reclamanta este îndreptăţită la recalcularea pensiei în raport de sporul de 50% şi la plata diferenţelor de pensie neacordate pentru această perioadă, instituţia de la care s-au pensionat reclamanta având obligaţia comunicării către Casa Judeţeană de Pensii a veniturilor brute lunare pe care le-a realizat un magistrat în activitate la aceeaşi instituţie pe aceeaşi funcţie şi acelaşi grad cuprinzând şi sporul de 50% şi de stabilitate de 15%de care magistratul trebuia să beneficieze.
Faţă de cele ce preced, instanţa deliberând a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâţilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi Casa Judeţeana De Pensii Cluj, obligându-i pe aceştia să recalculeze drepturile cuvenite reclamantei cu includerea acestui spor de 50% şi să comunice adeverinţele conţinând aceste date celuilalt pârât, respectiv să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamantă cu luarea în calcul a sporului de 50% menţionat în adeverinţele emise de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Totodată, instanţa a mai obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj să achite reclamantei sumele de bani cuvenite reprezentând diferenţa dintre pensia achitată efectiv şi cea rezultată în urma recalculării de mai sus pentru perioada 01.08.2007 şi până la zi.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta R.R. şi de pârâţii Casa Judeteana de Pensii Cluj şi Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj.
Prin recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii CluJ s-a solicitat modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii.
în motivare, pârâta a arătat că până la apariţia O.U.G. nr.100/2007, pe anii 2006-2007 actualizarea pensiilor magistraţilor nu a mai avut în vedere sporurile intrate în baza de calcul la acordarea pensiei.
Potrivit art.10 din O.U.G. nr.100/2007 (art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004) „Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art.84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţiile identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetelor, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime”.
Potrivit art.85 alin.2 în vigoare înaintea acestei date - 08.10.2007 - Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art.84 se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor şi procurorilor în activitate.
Or, cum cele din activitate aceste sporuri nu le-au fost recunoscute, înseamnă că nici la pensie, chiar dacă ar fi să se câştige sporurile în relaţia cu angajatorul, nu vor putea fi luate în calcul.
Prin recursul declarat de pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj s-a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca pârâtul să-şi formuleze apărările în fond în faţa instanţei legal investită, după îndeplinirea procedurilor legale, respectiv după comunicarea acţiunii şi a înscrisurilor anexă la aceasta.
în motivarea recursului pârâtul a arătat că nu a fost citat pentru nici un termen de judecată, iar sentinţa civilă 3765/2010 i-a fost comunicată în data de 14.02.2011.
Necitarea pârâtului, precum şi judecarea pricinii cu nesocotirea principiilor contradictorialităţii şi a dreptului la apărare atrag incidenţa prevederilor art.105 alin.2 C.pr.civ. şi întrunirea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 C.pr.civ.
Prin recursul declarat de reclamanta R.R. s-a solicitat casarea, modificarea în tot a acestei hotărâri şi în consecinţă admiterea contestaţiei cu obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj să calculeze şi să comunice venitul ca bază de calcul a pensiei de serviciu, începând cu data de 1 mai 2005, care să includă şi sporul de stabilitate de 15%, desigur alături de celelalte sporuri avute şi acordate, cu obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj să calculeze pensia de serviciu, cu luarea în considerare a acestor venituri, să plătească diferenţa de pensie de serviciu, cu actualizată cu indicele de inflaţie, la data plăţii.
în motivare reclamanta a arătat că în esenţă acţiunea sa se referă la sporul de stabilitate şi nu la sporul de 50 % de risc şi suprasolicitare neuropshică, la care se referă hotărârea instanţei de fond.
Examinând sentinţa recuratăprin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reţine următoarele:
Referitor la recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, se constată că deşi acesta a fost chemat în judecată în calitate de pârât şi a fost obligat prin sentinţă să emită adeverinţe necesare stabilirii pensiei reclamantei, nu a fost citat pe tot parcursul judecării fondului cauzei (atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului), încălcându-i-se dreptul la apărare.
Referitor la recursul reclamantei R.R. se constată că prin acţiunea dedusă judecăţii aceasta a solicitat luarea în considerare la calcularea pensiei sale a sporului de stabilitate de 15 % şi nu a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50 %, cum greşit s-a pronunţat prima instanţă, care astfel nu a cercetat fondul cauzei cu care a fost investită.
Având în vederea aceste considerente, şi reţinând şi faptul că obligaţiile la care s-a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj sunt subsidiare faţă de cele ale pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi că oricum nu s-a cercetat fondul cauzei, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) şi (5) Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de reclamanta R.R. şi de pârâţii Casa Judeteana de Pensii Cluj şi Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj împotriva sentinţei civile numărul 3765 din
08.11.2010 a Tribunalului Cluj, care va fi casată în întregime şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru îndeplinirea procedurii de citare cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi pentru soluţionarea fondului cauzei. (Judecător Laura Dima)
în acelaşi sens, a se vedea şi Decizia nr. 1697 din 16 mai 2011.
Teren atribuit în folosinţă pe durata construcţiei, aflat în proprietatea Statului Român. Sistarea indiviziunii şi atribuirea lui în favoarea titularilor dreptului de folosinţă, fără obligarea lor la plata sultei în favoarea statului. Pronunţarea unei hotărâri de obligare a prefectului la eliberarea ordinului de atribuire a terenului, în baza art. 36 alin.(3) din Legea nr. 18/1991
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 1955 din 1 iunie 2011
Prin sentinţa civilă nr.4569/25 martie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost respinsă acţiunea civila precizată şi completată formulată de către reclamanţii V.I. şi B.P. împotriva pârâtei F.B., ca urmare a admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a acestei pârâte şi s-a constatat că reclamanţii V.I. şi B.P. au renunţat la judecarea cererii privind includerea în masa succesorală rămasă după defuncta B.I.E., decedată la data de 27 Decembrie 2002 a bunurilor mobile, respectiv picturi şi bijuterii; s-a constatat că reclamanţii V.I. şi B.P. au renunţat la judecarea cererilor privind constatarea nulităţii absolute a donaţiei intervenite în anul 1985 între defunctele B.I.E. şi fiica sa, pârâta F.B., decedată în cursul judecării cauzei, precum şi a donaţiei intervenite în anul 2002 între aceasta din urmă şi pârâtul F.S. junior, cu privire la imobilul situat în localitatea Siofok-Ungaria; s-a constatat că reclamanţii reconvenţionali F.S. senior şi F.S. junior au renunţat la judecarea cererii reconvenţionale privind includerea în masa succesorală rămasă după defuncta B.I.E. decedată la data de 27 Decembrie 2002 a bunurilor mobile, respectiv tablouri, picturi, gravuri, sculpturi, mobilă, vase, tacâmuri, covoare, haine de blană, bijuterii, aparatele electrocasnice, certificat de acţionar, precum şi dreptul de concesiune asupra a 4 locuri de mormânt în Cimitirul Central si dreptul de autor după poetul B.J. şi manuscrisele acestuia; a fost admisă în parte acţiunea civilă precizată, completată şi extinsă formulată de reclamanţii V.I. şi B.P. împotriva pârâţilor F.S. jr. şi F.S. sen. şi Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca şi a fost admisă în parte acţiunea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională F.B. şi continuată de către F.S. jr. şi F.S. sen. şi s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B.I.E. decedată la data de 27 decembrie 2002 se compune din cota de 7/8 parte din imobilul casă şi cota de 21/32 parte din teren, ambele imobile înscrise în C.F. nr.17.315 Cluj-Napoca, nr.top. 1225/2, imobil situat administrativ în municipiul Cluj-Napoca, strada B. nr. 38, judeţul Cluj, precum şi din imobilul teren în suprafaţă de 8700 mp. evidenţiat în Titlul de proprietate nr.25.880/1002/1995, în tarla 51, parcela 129, teren situat în extravilanul localităţii Coplean, comuna Căşeiu, judeţul Cluj; a fost respinsă cererea reclamanţilor V.I. şi B.P. privind includerea în masa succesorală rămasă după defuncta B.I.E. a imobilului casă şi teren situate în localitatea Sifok-Ungaria; sa constatat că vocaţie succesorală după defuncta B.I.E. au reclamanţii V.I. şi B.P. şi pârâta F.B., în cotă de 1/3 parte fiecare, în calitate de descendenţi direcţi; s-a dispus sistarea indiviziunii în ceea ce priveşte suprafaţa de 8.700 mp. evidenţiat în Titlul de proprietate nr.25.880/1002/1995, în tarla 51, parcela 129, teren situat în extravilanul localităţii Coplean, comuna Căşeiu, judeţul Cluj, prin atribuirea terenului în favoarea reclamantului B.P., cu obligarea acestuia la plata sultei în cuantum de 500 lei, în favoarea pârâţilor reclamanţi reconvenţionali F.S. senior şi F.S. junior; s-a dispus sistarea indiviziunii în ceea ce priveşte cota de 7/8 parte din imobilul casă şi cota de 29/32 parte din teren, ambele imobile înscrise în C.F. nr. 17.315 Cluj-Napoca, nr.top.1225/2, imobil situat administrativ în municipiul Cluj-Napoca, strada B. nr.38, judeţul Cluj, prin atribuirea acestora în întregime în favoarea reclamanţilor V.I. şi B.P.; au fost obligaţi reclamanţii V.I. şi B.P., în solidar, să le plătească pârâţilor Statul Roman prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca sultă în cuantum de 124.200 lei şi pârâţilor reclamanţi reconvenţionali F.S. senior şi F.S. junior, sultă în cuantum de 214.608,33 lei, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a sentinţei; s-a dispus înscrierea în C.F. nr.17.315 Cluj-Napoca a dreptului de proprietate al reclamanţilor V.I. şi B.P., în cotă de Vi parte fiecare asupra 7/8 parte din imobilul casă şi asupra cotei de 29/32 parte din teren, imobile cu nr.top. 1225/2, situate administrativ în municipiul
Cluj-Napoca, strada B. nr.38, judeţul Cluj; au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de reclamanţii V.I. şi B.P. şi de pârâţii F.S. senior şi F.S. junior.
Prin decizia civilănr. 342/16iunie2010pronunţată de Tribunalul Cluj, au fostadmise apelurile declarate de către reclamanţii B.P. şi V.I. şi de pârâţii F.S. senior şi F.S. junior împotriva sentinţei
civile nr.4569 pronunţată la data de 25 martie 2009 în dosarul nr.6401/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a fost schimbată în parte sentinţa atacată sub aspectul soluţiei privind sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul construcţie şi teren situat în Cluj-Napoca, str. B. nr. 38, jud. Cluj, imobil înscris în CF nr. 17.315 Cluj, top. 1225/2; s-a dispus sistarea indiviziunii succesorale constatată în privinţa imobilului mai sus menţionat, respectiv în privinţa cotei de 7/8 parte din teren şi construcţie; a fost atribuit imobilul în întregime reclamanţilor B.P. şi V.I.; au fost obligaţi reclamanţii la plata în favoarea pârâţilor F.S. senior şi F.S. junior a unei sulte în valoare de 221 666 lei, conform raportului de evaluare efectuat în apel, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a deciziei; s-a dispus intabularea în favoarea reclamanţilor a dreptului de proprietate asupra cotei de 7/8 parte din imobilul construcţie şi teren menţionat anterior, în părţi egale, cu titlul de moştenire şi partaj; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate; au fost respinse apelurile sub celelalte aspecte şi au fost compensate cheltuielile de judecată din apel.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că, apelurile reclamanţilor şi pârâtului sunt fondate în parte, cu privire la aspectele privind stabilirea sultei în favoarea Statului Român.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.36 din Legea nr.18/1991, astfel încât părţile nu datorează sultă Statului Român.
împrejurarea că până acum nu s-a eliberat un ordin al prefectului, nu are importanţă în cauză, instanţa a apreciat că are competenţă să hotărască asupra acestei probleme, având în vedere că are plenitudinea de competenţă în materia fondului funciar.
Părţile implicate şi-au manifestat dorinţa de a beneficia de restituirea terenului în condiţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, inclusiv prin cererea de apel, tribunalul nu are motive să acorde Statului Român o sultă pentru un teren care trebuie oricum transmis în proprietatea părţilor cu titlu gratuit.
Referitor la apelul reclamanţilor, tribunalul a constatat că judecătoria a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.
în baza Legii nr. 105/1992 cu privire la raportul de drept internaţional privat, art. 10, s-a dat eficienţă dispoziţiilor Tratatului încheiat între România şi Ungaria, ratificat prin Decretul nr. 505/1958, potrivit cărora procedura succesorală şi bunurile imobile sunt supuse legii statului pe teritoriul căruia se află bunurile.
în plus faţă de cele menţionate la fond şi Regulamentul nr. 41/2002 UE privind cooperarea judiciară în materie civilă prevede că acesta nu se aplică procedurii succesorale, rămânând ca aceasta să fie reglementată în baza tratatelor bilaterale între state.
Prin urmare, instanţa a reţinut că imobilul din Ungaria este supus legii maghiare în baza Tratatului dintre România şi Ungaria, iar pârâtul F.S. senior are, cu privire la imobilul din România, vocaţie succesorală, deoarece aşa prevede legea română.
Referitor la apelul pârâţilor, tribunalul a constatat că a existat intenţia de a gratifica a antecesoarei pârâţilor, situaţie în care nu mai poate fi invocată cu succes nulitatea contractului de donaţie, datorită lipsei cauzei, respectiv a intenţiei de a dona.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, prin care a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa respingerii apelurilor declarate de reclamanţi şi pârâţi şi menţinerii hotărârii instanţei de fond.
în motivarea recursului, recurentul a arătat că decizia tribunalului este nelegală, deoarece cererea formulată de moştenitorii defunctei B.I.E. prin care s-a solicitat admiterea unui ordin de
atribuire în proprietate în favoarea lui B.I.E. a terenului în suprafaţă de 82/327-a parte din terenul înscris în CF 17315 Cluj-Napoca, are un alt regim juridic, respectiv Legea nr. 18/1991 republicată, care este lege specială. Consideră că instanţa nu poate dispune printr-o acţiune pe dreptul comun restituirea cotei de teren deţinută de Statul Român (2/8 parte), deoarece la data promovării acţiunii reclamanţii nu aveau formulată cerere în baza Legii nr. 18/1991, prin care să fi solicitat restituirea acestui teren. Această cerere a fost formulată de moştenitorii defunctei abia în apel, fără a face dovada că au investit Primăria municipiului Cluj-Napoca cu o cerere în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra cotei de teren deţinută de Statul Român, anterior prezentei acţiuni.
Pârâtul a mai arătat că, trebuie sistată indiviziunea şi achitate sultele ce se cuvin coproprietarilor.
în ceea ce priveşte Decizia nr. XX/2006 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se arată că regimul terenurilor intravilane expropriate este distinct reglementat de dispoziţiile Legii nr.10/2001, în condiţiile în care celelalte legi ale proprietăţii au ca obiect terenurile aflate în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie şi terenurile din intravilan atribuite în folosinţă veşnică sau pe durata existenţei construcţiei şi terenurile forestiere, după caz, astfel că regimul juridic al imobilului în litigiu este Legea nr. 18/1991, republicată.
Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 pot formula cerere de atribuire în proprietate a terenurilor intravilane persoanele care au primit în folosinţă veşnică sau în folosinţa pe durata construcţiei astfel de terenuri.
în speţă, persoana îndreptăţită nu poate primi în proprietate numai suprafaţa de teren care i-a fost acordată pin decizia administrativă prin care s-a constituit dreptul de folosinţă.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanţii B.P. şi V.I. au solicitat respingerea recursului formulat de pârât, cu cheltuieli de judecată.
Analizând decizia pronunţată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că
recursul este ne fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Moştenitorii defunctei B.I.E. au solicitat Prefectului, prin cererea înregistrată sub nr. 106484/22.05.2009, emiterea unui ordin pentru terenul aferent cotei de 82/327 parte din terenul înscris în C.F. 17315 Cluj. Deşi cererea a fost adresată Primăriei Cluj-Napoca urmând ca aceasta să solicite Prefectului emiterea unui ordin de atribuire a terenului, cu toate acestea recurentul a promovat prezentul recurs susţinând că în mod nelegal nu s-a stabilit sultă în favoarea sa pentru cota de 82/327 parte din terenul înscris în C.F. 17315 Cluj.
Prin sentinţa civilă 1698/03.02.2011 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă acţiunea intimaţilor şi obligat recurentul să înainteze Prefectului Judeţului Cluj documentaţia pentru eliberarea ordinului de restituire în favoarea intimaţilor din prezentul recurs
B.P. şi V.I., F.S. senior şi F.S. junior.
Din cele mai sus reţinute rezultă că recurentul a ignorat dispoziţiile în materie privind terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor respectiv dispoziţiile art. 36 al. 3 din Legea nr. 18/1991 invocând situaţia de carte funciară. Este real că recurentul este proprietar tabular al cotei de 82/327 parte din terenul înscris în C.F. 17315 Cluj, însă în această calitate trebuie să-şi asume şi obligaţiile legale stabilite în sarcina sa, prin legile reparatorii adoptate după instaurarea statului democratic.
Faptul că intimaţii nu posedă o decizie administrativă prin care să i se constituie dreptul de proprietate nu le este imputabilă acestora ci recurentului care nu a înaintat cererea organului abilitat de lege pentru eliberarea titlului.
Curtea constată că în mod legal tribunalul a aplicat dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 şi a constatat că intimaţii nu datorează sultă Statului Român, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.Pr.Civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 342/A/
16.06.2010 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr. 6401/211/2007, pe care o va menţine.
În temeiul art. 274 C.Pr.Civ. curtea va obliga recurentul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca să plătească intimatului F.S. suma de 4.216 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial. (Judecător Tania Antoaneta Nistor)
| ← Indemnizaţie de trei salarii de bază, raportat la salariul de... | Calea de atac împotriva sentinţei. Acţiune în rezoluţiunea... → |
|---|
