OUG 10/2013. Prematuritatea cererii de plata a compensatiilor stabilite in baza Legii 9/1998
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă civilă nr. 1 din data de 15.05.2013
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. ....../3/2012, la data de 18.07.2012, reclamantele BV, IML și PIC au solicitat, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, obligarea acesteia la plata compensațiilor acordate prin Hotărârea nr. ../20.03.2006, validată prin Decizia nr. ......./24.04.2009, actualizate în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, începând cu data de 20.03.2006 și până la data plății.
În motivarea cererii, reclamantele au arătate că prin Hotărârea nr. ../20.03.2006, validată prin Decizia nr. ......./24.04.2009, pârâta a dispus plata compensațiilor în cuantum de 315.246,35 de lei, în favoarea reclamantelor. Deși acestea s-au adresat pârâtei pentru efectuarea plății, aceasta nu le-a soluționat cererea, iar lipsa unui răspuns din partea acesteia, după trecerea termenului prevăzut de lege duce la deprecierea reală a compensațiilor stabilite, ca urmare a devalorizării monedei naționale.
În drept, acțiunea se întemeiază pe Legea nr. 9/1998, Legea nr. 554/2004 și art. 112 C.pr.civ.
A depus la dosar în copie xerox, hotărârea nr. ../20.03.2006, decizia nr. ......./24.04.2009 emisă de pârâtă, certificat de calitate de moștenitor nr. .../10.07.2012, certificat de des, confirmare de primire a cererii pentru efectuarea plății, declarație în nume propriu a defunctului BM și a numitei BD.
Din oficiu, la termenul de judecată din data de 12.10.2012, Tribunalul a invocat excepția necompetenței teritoriale, în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 9/1998, care atribuie secției de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază solicitantul competența de soluționare a cauzei, ca atare competența teritorială în soluționarea cauzei fiind reglementată expres de norma specială și are caracter exclusiv, nefiind supusă dispozițiilor cadru în materia contenciosului administrativ - Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. 3.
Astfel, prin sentința civilă nr. .../12.10.2012 Tribunalul București - Secția CAF a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal sub nr. ........./3/2012, cu termen de judecată la data de 06 februarie 2013.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că, în temeiul art. 6 alin. 7 din O.U.G, nr. 25/2007, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr. ......./24.04.2009, prin care s-a validat Hotărârea nr. 1/2006 emisă de Instituția Prefectului Jud. Dolj, acordându-se compensații bănești în cuantum de 63.415,21 de lei.
Așa cum este precizat și în Comunicarea care însoțește Decizia Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, suma acordată cu titlu de compensație urmează să fie eșalonată în conformitate cu art. 38 alin. 5 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1277/2007. Având în vedere dispozițiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 potrivit cărora "compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat" (...), rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Potrivit art. 38 alin. (5) și (6) din H.G. 753/1998 astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1277/2007, compensațiile bănești se achită astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților BV, PIC și IML de actualizare a cuantumului compensațiilor acordate, invocă prevederile art. 5 din H.G. nr. 286/2004 potrivit cărora "compensațiile se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. Cota de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998."
Astfel, suma va fi actualizată conform dispozițiilor art. 5 din H.G. 286/2004 coroborate cu prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 în raport cu indicele de creștere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de Statistică, față de luna decembrie a anului anterior. A extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală. Arată că Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații, cetățenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, astfel cum arată și titlu ei, este o lege de reparație specială, ale cărei dispoziții sunt de strictă interpretare.
În cu pretențiile reclamantei privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata cheltuielior de judecată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Există două raporturi conexe: raportul juridic civil dintre părțile contractului de asistență juridică (client/avocat) și raportul juridic de drept procesual civil dintre părți. Art. 274, alin.(3) din C. proc. civ. reglementează posibilitatea diminuării cheltuielilor, ori de câte ori judecătorul constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Cu toate acestea, raportul juridic dintre avocat și clientul său nu este stânjenit în nici un fel, deoarece activitatea instanței se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată și nu a onorariul propriu-zis. Contractul de asistență juridică se menține în integralitate, clientul plătind avocatului onorariul convenit. Însă cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanță.
Este incontestabil faptul că o asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli, urmează a fi suportat de partea adversă, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil
În realizarea funcțiilor sale, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților gestionează, coordonează și controlează procesul de restituire a proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru proprietățile preluate în mod abuziv de către regimul comunist.
în reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă, corectă și responsabilă a banului public, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său și implicit al Statului Român.
Având în vedere practica constantă de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este blocarea conturilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar sumele de bani stabilite prin titluri executorii.
Din acest motiv, până la această dată, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost în imposibilitatea de a pune în executare Sentința civilă nr. ......... din 05.12.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. ........../3/2012.
Din acest motiv, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților se află în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa.
Referitor la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă măsuri de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
La data de 03 aprilie 2013 instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ., pentru lipsa nejustificată a părților, cauza fiind repusă pe rol la cererea reclamantelor, stabilindu-se termen de judecată la data de 15 mai 2013.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția prematurității acțiunii.
Analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că prin Hotărârea nr. ../20.03.2006, emisă de către Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului Dolj, s-a propus acordarea compensațiilor bănești domnilor BM și BD, moștenitori ai defunctului B D. I, valoarea totală a compensațiilor stabilită în Raportul comisiei tehnice de evaluare și consemnată în procesul-verbal al ședinței Comisiei Județene fiind de 63.415,21 de lei.
Prin decizia nr. ......./24.04.2009, emisă de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, s-a dispus validarea Hotărârii nr. ../20.03.2006, dispunându-se plata compensațiilor, eșalonate conform dispozițiilor art. 38 alin. 5 lit. h) din HG nr. 753/1998.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/1998, reclamantele BV, IML și PIC, în calitate de moștenitoare ale defunctului BM, au formulat cerere pentru efectuarea plății la data de 09.06.2009.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu disp. art. 137 alin 1 Cod de procedură civilă, excepția prematurității cererii de chemare în judecată, instanța urmează să o admită, pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 alin. 1 din OUG nr. 10/2013, publicată în M. OF. nr. 114 din 28.02.2013, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 2 din același act normativ, prevederile alin. 1 se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata tranșelor urmând a se face începând cu 1 ianuarie 2014.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj reclamantele au solicitat să fie obligată pârâta să efectueze plata compensațiilor bănești ce li se cuvin în baza Legii 9/1998, conform prevederilor art. 38 alin. 5 din HG 753/1998 care prevede că plata compensațiilor se face eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor.
Or, prin art. V lit. c) din OUG nr. 10/2013 au fost abrogate disp. art. 38 alin. (5) și (6) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, aprobate prin HG nr. 753/1998, astfel încât, în prezent, plata despăgubirilor solicitate de către reclamante se face eșalonat, potrivit disp. art. 1 alin. 2 din OUG nr. 10/2013, începând cu data de 1 ianuarie 2014.
Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale anterior menționate, instanța urmează să admită excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare și, în consecință, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele BV, IML și PIC, ca prematură.
| ← Decizie civila | Cereri. Jurisprudență Cereri → |
|---|
