Pretenții lipsă de folosință teren. Compensare subvenție arendă
| Comentarii |
|
Judecătoria BÂRLAD. Sentința 3029 din 18.12.2013
INSTANȚA
H C, parata in dosarul nr. C/2013, a formulat cerere reconvenționala prin care a solicitat obligarea reclamantei-parate S.C. C S.A. C la plata sumei de 25.000 lei reprezentand lipsa de folosința pentru perioada 2011-2013 a terenului in suprafața de 11,56 ha, situat in comuna C, județul C, dar si compensarea sumei de 25.000 lei reprezentand subvenție, arenda cu suma de 25.432 lei reprezentand preț teren, cerere disjunsa prin incheierea pronunțata in sedința publica din 15 mai 2013 si care constituie obiectul prezentului dosar X inregistrat la 15 mai 2013.
In motivare, reclamanta a susținut ca este proprietara „pro parte” conform certificatului de calitate de mostenitor nr.59 din 16 martie 2006 eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociați C C si C C C asupra terenului in suprafața de 11,56 ha din comuna C, tarlaua 56, parcela 713/1 inscris in titlul de proprietate nr.149500/2010 si pentru ca nu a folosit bunul si nu a cules fructele sau veniturile terenului, deoarece cu rea credința parata S.C. C S.A. C nu i-a lasat in posesie terenul, desi prin sentința civila nr.X din 21 februarie 2011, Judecatoria C a dispus rezoluțiunea antecontractului de vanzare cumparare incheiat la data de 21 iulie 2007, a formulat prezenta cerere.
A mai susținut reclamanta ca parata a deținut si lucrat terenul din anii 2010, 2011, 2012 si a incasat subvenția aferenta celor 11,56 ha, arenda de 600 kg/ha, pe care o apreciaza la suma de 25.000 lei.
In drept s-au invocat disp. art. 119-120 Cod procedura civila, art. 1615, 547 si urm. Cod civil.
S-a solicitat proba cu inscrisuri, expertiza.
Parata S.C. C S.A. a formulat intampinare prin care a susținut ca cererea reclamantei cu privire la obligarea reclamantei-parate S.C. C S.A. C la plata sumei de 25.000 lei reprezentand lipsa de folosința pentru perioada 2011-2013 a terenului in suprafața de 11,56 ha, situat in comuna C, județul C, compensarea sumei de 25.000 lei reprezentand subvenție, arenda cu suma de 25.432 lei reprezentand preț teren, este inadmisibila intrucat reclamanta nu are calitatea de mostenitor, ci deține doar o cota ideala din masa bunurilor de imparțit, or instanța nu poate fi investita cu o astfel de cerere decat dupa soluționarea dosarului de partaj, inadmisibila fiind si solicitarea de compensare a sumei de 25.000 lei reprezentand subvenție, arenda cu suma de 25.432 lei reprezentand preț teren intrucat reclamanta are la indemana o cerere in realizarea dreptului, fie pe calea dreptului comun, fie pe calea contestației la executare, cu precizarea ca ei sunt in posesia unui titlu executoriu pe care il opun paratei prin intermediul Biroului Executorului Judecatoresc X, astfel ca, daca creanțele a caror compensare se solicita provin din titluri executorii, numai in cadrul contestației la executare se poate analiza atingerea unor obligații reciproce.
Prin raspunsul la intampinare, reclamanta a solicitat respingerea excepției inadmisibilitații intrucat reclamanta are calitate de mostenitoare a defunctului H R, impreuna cu fiii sai: H C I, H C L, H R, H A, or potrivit art.643 cod civil fiecare coproprietar poate sta singur in justiție, indiferent de calitatea procesuala, in orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv in acțiunea avand ca obiect lipsa de folosința a terenului in suprafața de 11,56 ha, solicitarea privind lipsa de folosința fiind pretenții in legatura cu cererea de executare silita formulata de parata, ce constituie obiectul dosarului nr.221/2012, Birou executor Judecatoresc X, a sentinței civile nr.X/2011 a Judecatoriei C.
La solicitarea instanței, reclamanta a depus precizari in sensul ca valoarea despagubirilor pentru lipsa de folosința in suma de 25.000 lei reprezinta plata uzufructului, respectiv 8333 lei pentru fiecare an, perioada pentru care se solicita fiind 2011 – 2013.
In prezenta cauza s-a incuviințat proba cu inscrisuri, interogatoriul paratei, expertiza tehnica de specialitate, expert X pentru stabilirea lipsei de folosința pentru perioada 2011 – 2013.
In sedința publica din 29 mai 2013, s-a invocat de catre parata si excepția autoritații de lucru judecat, cu dosarul nr.X/189/2012, excepție respinsa, asa cum s-a reținut prin incheierea pronunțata in sedința publica din 12 iunie 2013, intrucat in respectivul dosar s-a pronunțat sentința civila nr. X din 16 octombrie 2012, cu un alt obiect fața de cel ce constituie obiectul prezentei cauze.
Excepția inadmisibilitații cererii a fost unita cu fondul cauzei, asa cum s-a reținut prin incheierea pronunțata in sedința publica din 29 mai 2013.
Solicitarea de suspendare a cauzei, formulata de parata, pana la soluționarea cauzei ce constituie obiectul dosarului nr.C/2013, avand ca obiect partaj judiciar, a fost respinsa, asa cum s-a reținut prin incheierea din 12 iunie 2013.
Raportat probatoriului administrat in cauza, instanța reține ca la data de 21 iulie 2008, intre reclamanta si parata s-a incheiat un antecontract de vanzare cumparare prin care reclamanta s-a obligat sa vanda paratei contra sumei de 25.432 lei, suprafața de 11 ha si 5600 m.p. pentru care a fost emis ulterior la data de 15 februarie 2010, titlu de proprietate nr.149500 pe numele defunctului sau soț H R.
Prin sentința civila nr.X pronunțata la data de 21 februarie 2011 de Judecatoria C, filele 30-34, dosar, ramasa definitiva prin Decizia civila nr. 7 din 18 mai 2011 pronunțata de Tribunalul C, urmare a respingerii recursului s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vanzare cumparare, iar H C, reclamanta din prezenta cauza a fost obligata sa restituie S.C. C S.A., prețul vanzarii in suma de 25.432 lei.
Reclamanta nu a restituit paratei, prețul vanzarii, respectiva sentința civila constituind obiectul dosarului de executare silita, asa cum rezulta din cererea adresata Biroului Executorului Judecatoresc si aflata la fila 40, dosar, iar parata a continuat sa lucreze terenul, astfel ca, prin sentința civila nr. X din 16 octombrie 2012, (filele 22-29, dosar), ramasa definitiva si irevocabila la data de 4 decembrie 2012, prin nerecurare a fost admisa acțiunea formulata de reclamanta H C, iar parata S.C. C S.A. obligata sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie suprafața de 11 ha si 5600 m.p. teren.
La data de 5 martie 2013, reclamanta H C se adreseaza executorului judecatoresc, pentru punerea in posesie cu respectiva suprafața de teren, asa cum rezulta din cererea aflata la fila 35, dosar.
Prin cererea inițiala, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 25.000 lei reprezentand lipsa de folosința pentru perioada 2011-2013, pentru ca ulterior sa-si majoreze pretențiile la suma de 40.575 lei, conform concluziilor raportului de expertiza, suma pentru care a achitat taxa de timbru corespunzatoare.
In ce priveste excepția inadmisibilitații acestui capat de cerere, cu argumentul din partea paratei ca reclamanta nu are calitatea de mostenitoare, ci deține doar o cota ideala din masa bunurilor de imparțit, excepția urmeaza a fi respinsa intrucat reclamanta este mostenitoare a defunctului H R si a acceptat mostenirea acestuia in calitate de soție supraviețuitoare, asa cum rezulta din certificatul de calitate de mostenitor nr. 59 din 16 martie 2006, aflat la fila 41, dosar, or in aceasta calitate poate sta singura in justiție in orice acțiune privitoare la coproprietate, asa cum prevad disp. art. 643 alin.1 Cod civil.
In ce priveste contravaloarea lipsei de folosința, expertul a reținut in concluziile sale, ca valoarea lipsei de folosința pentru cei trei ani, este de 40.575 lei, respectiv cate 13.525 lei, pentru fiecare an, valoare cu care parata nu a fost de acord, pretinzand ca ea a efectuat lucrari agricole si cheltuieli de care ar fi trebuit sa țina cont expertul, ca, calculul nu a fost efectuat pe ani agricoli, ca nu s-a avut in vedere la stabilirea valorii totale, ca anul agricol 2012 a fost un an mai puțin favorabil, asa cum expertul a susținut, ca, daca terenul ar fi fost cultivat cu grau, trei ani consecutiv asa cum a solicitat reclamanta, ar fi intervenit si o reducere a producției, de care expertul nu a ținut cont.
In ce priveste lipsa de folosința, instanța urmeaza sa rețina ca valoarea lipsei de folosința de 13.525 lei, pe an agricol, a fost stabilita in mod corect de expert intrucat acesta a avut in vedere o producție medie, cu cheltuieli medii pentru realizarea producției de grau, astfel ca, asa cum susține expertul in raspunsul la obiecțiuni, lucrarile de fertilizare sau ameliorare a solului in cazul aplicarii de ingrasaminte, cresc si cheltuielile dar si producția, deci susținerile paratei in sensul ca, cheltuielile efectuate de ea nu au fost luate in considerare de expert nu au raționament logic intrucat prin lucrarile efectuate si producția medie pe ha, pe care a obținut-o a crescut, or instanța va avea in vedere o producție medie de 3600 kg/ha, la prețul de 0,80 lei/kg, in total suma de 2880 lei, din care se scad cheltuielile de 1710 lei, reprezentand arat, pregatirea patului germinativ, semanat, samanța, ierbicid, ierbicidat, asa cum a precizat expertul, in total suma de 13.525 lei, pe an agricol.
Avand in vedere ca, sentința civila nr. X privind rezoluțiunea antecontractului de vanzare cumparare a ramas definitiva la data de 18 mai 2011, instanța apreciaza ca reclamanta este indreptațita pentru a solicita de la parata, lipsa de folosința pentru anul agricol 2011 – 2012, ce incepe la 15 septembrie 2011 pentru cultura de grau si se incheie in jurul datei de 15 iulie 2012, intrucat anul agricol 2012 – 2013, ar fi trebuit sa inceapa la 15 septembrie 2012 si sa se incheie la 15 iulie 2013, or reclamanta in toamna anului 2012, deținea sentința civila nr. X/2012 prin care terenul i-a fost restituit, astfel ca avea posibilitatea de a cultiva si lucra terenul pentru a obține producție in anul 2013, cu atat mai mult cu cat lipsa de folosința pentru anul 2012 – 2013, o solicita prin cererea adresata instanței si inregistrata la data de 20 martie 2013, anterior incheierii anului agricol, iar cererea privind punerea in posesie a suprafeței de 11 ha si 5600 m.p. o adreseaza executorului judecatoresc la data de 5 martie 2013, atunci cand cultura de cereale aflata pe respectiva suprafața de teren aparținea paratei intrucat de ea fusese inființata in toamna anului 2012.
Pentru aceste considerente, apreciind ca in cauza sunt aplicabile disp. art. 492 Cod civil din 1865, intrucat pretențiile reclamantei sunt in legatura situații juridice nascute anterior intrarii in vigoare a Codului civil, Legea nr. 287/2009, capatul de cerere in daune formulat de reclamanta reprezentand lipsa de folosința pentru 2011 - 2013, va fi admis in parte, numai pentru anul agricol 2011 – 2012, cu obligarea paratei la plata sumei de 13. 525 lei, corespunzatoare producției medii de grau ce ar fi obținuta in acest an agricol.
In ce priveste capatul de cerere privind compensarea sumei de 25.000 lei reprezentand subvenție, arenda cu suma de 25.432 lei – teren, instanța apreciaza ca acest capat de cerere nu este inadmisibil intrucat reclamantei nu-i poate fi incalcat accesul la justiție, astfel ca si excepția inadmisibilitații acestui capat de cerere urmeaza a fi respinsa, asa cum va fi respins capatul de cerere si pe fond intrucat pe de o parte reclamanta nu deține o hotarare definitiva si irevocabila prin care parata sa fi fost obligata la plata sumei de 25.000 lei reprezentand subvenție, arenda, iar prin prezenta cerere reclamanta nu a cerut obligarea paratei la plata unor astfel de sume, doar compensarea cu prețul terenului la care a fost obligata reclamanta prin sentința civila nr. X din 21 februarie 2011, ramasa definitiva si irevocabila la 18 mai 2011, iar pe de alta parte in situația in care ar fi deținut o asemenea hotarare, compensarea se putea solicita, asa cum in mod corect a menționat parata, pe calea contestației la executare, cand se putea analiza stingerea obligațiilor reciproce si nu prin prezenta cerere formulata in cadrul cererii de partaj judiciar inițiata ca urmare a refuzului reclamantei de achitare a sumei de 25.432 lei la care a fost obligata printr-o hotarare ramasa definitiva.
Ca o consecința a admiterii in parte a cererii, reclamanta urmeaza a fi obligata in baza art.453 alin.2 Cod procedura civila la jumatate din cheltuielile de judecata efectuate in cauza de parata reprezentand onorariu de avocat, indemnizație de expertiza precum si la taxa de timbru corespunzatoare pretențiilor admise.
Cererea a fost legal timbrata.
| ← Evacuare din locuință. Fiică adoptivă | Constatarea dreptului de proprietate imobiliara. Constatarea... → |
|---|
