Respingerea propunerii de arestare preventivă ca netemeinică. Dispunerea unei măsuri alternative.
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Hotărâre nr. * din data de 05.06.2014
Prin încheierea de ședință din data de 5.06.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele:
"În baza art. 227 alin. 1 Cod procedură penală respinge propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași privind luarea măsurii arestului preventiv pe o perioadă de 30 de zile față de inculpatul S., fără antecedente penale, cercetat pentru comiterea infracțiunii de "tâlhărie calificată";, faptă prev. si ped. de art. 233 din Codul penal - art. 234 alin. 1 lit. d din Codul penal.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului reținut S. dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza disp. art. 227 alin. 2 Cod procedură penală dispune aplicarea față de inculpatul S. a măsurii preventive a arestului la domiciliu , prev. de art. 202 alin. 4 lit. d) Cod procedură penală, pe o perioadă de 30 de zile";.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut următoarele:
Potrivit procurorului, la data de 14.04.2014, în jurul orei 21:00, în timp ce se afla în fața barului " Covorașul verde"; din zona Gării Iași, inculpatul S. a observat-o pe persoana vătămată Lungu Andreea care vorbea la telefonul mobil, a luat hotărârea de a o aștepta pe persoana vătămată cu scopul de a-i sustrage telefonul mobil, s-a poziționat în fața ușii de acces în scara blocului, iar după câteva minute, când persoana vătămată Lungu Andreea s-a întors, a așteptat ca aceasta să deschidă ușa, a prins de ușă și i-a spus persoanei vătămate că urcă și el. La intrarea în lift, inculpatul Spătaru Mirel-Marius a deschis ușa pentru a o lăsa pe persoana vătămată Lungu Andreea să intre, apoi a pulverizat către aceasta o substanță iritant-lacrimogenă, a prins cu mâna telefoanele mobile pe care persoana vătămată le avea în mână și a reușit să sustragă doar unul dintre cele două telefoane mobile. Inculpatul Spătaru Mirel-Marius a plecat din zona comiterii faptei, s-a deplasat la Gara Iași și de aici spre domiciliu.
Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, deși legală, nu este și temeinică, luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul S. nerăspunzând exigențelor art.202 din Codul de procedură penală, relativ la scopul măsurilor preventive și la criteriile de individualizare ale acestora, la temeiurile legale, așa cum sunt ele prevăzute în dispozițiile legale menționate anterior, toate analizate prin prisma respectării dispozitiilor art. 23 din Constituția României și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a reținut că, funcție de datele și elementele probatorii ale cauzei, pe baza evaluării gravității faptei și a persoanei inculpatului, infracțiunea pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului este gravă, însă în cauza nu există nicio probă certă că, prin lăsarea în libertate a inculpatului se naște o stare de pericol pentru ordinea publică, ce este necesar a fi înlăturată prin arestarea preventivă a acestuia; astfel, inculpatul este o persoană tânără, locuiește împreună cu părinții , are un loc de muncă stabil( cel puțin până la comiterea faptei) .
Totodată, judecătorul de drepturi și libertăți și-a format convingerea că săvârșirea pretinsei fapte de tâlhărie de către inculpat este un accident în viața acestuia, inculpatul aflându-se la primul contact cu legea penală, și, așa cum rezultă din datele dosarului, rezoluția infracțională a acestuia a fost spontană , a condus organele de poliție la casa de amanet unde a amanetat telefonul mobil sustras , răscumpărându-l , ulterior fiind predat persoanei vătămate.
Inculpatul a conștientizat gravitatea faptei comisă, că a avut o atitudine procesuală sinceră și că privarea acestuia de libertate pe timp de 24 ore (durata reținerii) este suficientă pentru corijarea comportamentului acestuia. Raportat și la dispozițiile art.243 alin.2 din Codul de procedură penală, analizând toate aspectele ce țin de fapta pretins a fi comisă de către inculpat - care este foarte gravă, comisă asupra unei persoane vătămate de sex feminin și prin folosirea unei substanțe iritant lacrimogene , așa cum s-a arătat anterior - și de persoana inculpatului, de situația sa personală , judecătorul de drepturi și libertăți a considerat că privarea de libertate a inculpatului ar avea efecte negative asupra personalității acestuia, fiind contrară scopului urmărit de legiuitor, prin aceea că inculpatul ar fi nevoit să întrerupă/să abandoneze locul de muncă , fapt ce l-ar afecta negativ în viitor.
Inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și cu prilejul soluționării prezentei propuneri de arestare preventiva, inculpatul probând o căință reală în privința faptei comise și contribuind la aflarea adevărului prin declarația sa. Or, toate acestea au constituit, în opinia judecătorului, tot atâtea date pozitive care caracterizează persoana inculpatului.
Atitudinea sinceră a inculpatului, persoana sa și situația sa particulară, motivația infracțională expusă, căința reală a acestuia, probată odată cu audierea sa, faptul că inculpatul este o persoană tânără , comiterea faptei având un caracter accidental , toate aceste aspecte reprezintă un cumul de elemente de care judecătorul nu poate face abstracție, în aprecierea temeiniciei măsurii arestării preventive. Judecătorul a apreciat că măsura arestării preventive, care presupune excluderea inculpatului din mediul în care în mod curent își duce existența, trebuie să aibă un corespondent obiectiv în caracterul reprobabil al faptelor comise și al persoanei acestuia, față de care această măsură trebuie să fie singurul mijloc de asigurare a protecției societății. Dispunerea arestării preventive față de inculpat nu ar avea nicio justificare și ar avea consecințe contrare celor urmărite de legiuitor , justificându-se doar pentru valorificarea exemplarității în cadrul prevențiunii generale și mai puțin pentru reeducarea inculpatului, care ar conștientiza această măsură ca pe o sarcină excesivă. Totodată, în cauza de față judecătorul apreciază că nu există temeiuri clare care să justifice, odată cu trecerea timpului, în ce mod lăsarea în libertate a inculpatului ar produce un impact negativ în societate sau cum ar putea contraveni aceasta bunei desfășurări a anchetei.
Reținerea exclusivă și generică a sintagmei "pericol concret pentru ordinea publică";, întemeiat pe sentimentul de insecuritate social pe care îl generează astfel de fapte în rândul comunității, ca argument pentru solicitarea și justificarea unei măsuri de excepție, cum este aceea a măsurii arestării preventive, fără a ține seama de posibilitatea luării unor măsuri alternative la arestarea preventivă, nu îndeplinește cerințele unei juste judecăți și ale unui proces echitabil. Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 5 § 3 cere autorităților naționale, cărora li se solicită luarea măsurii detenției provizorii, să ia în calcul măsuri alternative prevăzute de lege neprivative de libertate. Din această perspectivă, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că față de persoana inculpatului nu se poate retine caracterul unei amenințări grave pentru ordinea publică: inculpatul nu a probat indiferență în privința consecințelor faptei sale, nici agresivitate persistentă ci , dimpotrivă , a recunoscut și regretat comiterea faptei.
| ← Daune morale şi daune materiale. Jurisprudență Chemare în... | Respingerea propunerii de arestare preventivă ca netemeinică.... → |
|---|
