Concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului de pe postul pe care a fost mutat printr-o decizie a angajatorului anulată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă Consecinţe
| Comentarii |
|
C.A. Ploieşti, nr. 458 din 22.05.2007
Decizia prin care angajatorul dispune concedierea pe motivul desfiinţării locului de muncă ca urmare a restrângerii activităţii este lovită de nulitate absolută în condiţiile în care, în urma anulării deciziei de mutare pe alt post a salariatului, acesta trebuie reintegrat per postul avut anterior şi nu pe postul desfiinţat.
Contestatorul P.C. a chemat în judecată civilă pe intimata D.S.T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispunăanularea deciziei de concedierenr. 255/2006 emisă de intimată, reintegrarea sa în funcţia avută anterior, cu plata corelativă a drepturilor salariale de care a fost lipsit.În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că până la data de 11 februarie 2005 a îndeplinit funcţia de director al unităţii intimate, după care fără o motivaţie obiectivă a fost trecut în funcţia de inginer principal fond forestier şi la scurt timp în urma unui control a fost mutat în altă funcţie, cu intenţia vădită de a fi îndepărtat din unitate.Ca urmare a acestei situaţii s-a adresat justiţiei şi prin sentinţa civilă nr. 1137/2005 a Tribunalului Dâmboviţa a fost anulată decizia de numire în funcţia de inginer principal la O.S.T., însă intimata a refuzat punerea în executare a hotărârii şi a emis decizia a cărei anulare se solicită în cauza de faţă.În conformitate cu art. 115 C.proc.civ. intimata a depus la dosar o întâmpinare prin care a arătat că înţelege să solicite respingerea contestaţiei, deoarece prin aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005 fondul forestier aflat în administrarea R.N.P. R. s-a diminuat cu peste 2 milioane hectare, situaţie care a determinat reducerea activităţii şi ca urmare reducerea bugetului de venituri şi cheltuieli în concordanţă cu suprafaţa rămasă în administrare. Din acest motiv la nivelul D.S.T. s-a procedat într-o primă etapă la concedierea unui număr de 196 de salariaţi care au beneficiat de măsurile de protecţie socială prevăzute de Legea nr. 174/2006.În aceste condiţii decizia a cărei anulare o solicită contestatorul a fost emisă ca urmare a restrângerii activităţii unităţii intimate şi desfiinţării postului şi nu ca urmare a intenţiei de al îndepărta pe contestator cu rea-credinţă din unitate.După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa sus-menţionată a admis contestaţia, a anulat decizia de concediere, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul de inginer principal şi a obligat unitatea la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă în funcţie.Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că P.C. a ocupat funcţia de inginer principal în cadrul D.S.T. şi prin decizia nr. 573/2005 emisă de intimată a fost schimbat din funcţie.Această decizie a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 1137/2005 a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă şi rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului.Sentinţa nu a fost pusă în executare de către intimată, care a emis o nouă decizie prin care l-a concediat pe contestator din funcţia de inginer la O.S.T., ca urmare a reducerii postului determinată de desfiinţarea locului de muncă.O astfel de deciziei, reţine tribunalul nu poate fi producătoare de efecte, deoarece contestatorul ar fi trebuit reintegrat conform hotărârii judecătoreşti în funcţia de inginer principal la D.S.T. şi nu la O.S.T.Pentru ca decizia contestată să fi fost producătoare de efecte era necesară întâi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti urmată de un acord al părţilor privind schimbarea unor elemente esenţiale ale contractului individual de muncă, ori în cauză nu există nici o dovadă a unui astfel de acord.Împotriva acestei sentinţe intimata în contestaţie a declarat recurs criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală în sensul că în realitate după executarea primei hotărârii judecătoreşti între părţi a existat un acord potrivit căruia contestatorul ar fi urmat să îşi desfăşoare activitatea la O.S.T., numai că acest acord nu s-a încheiat în formă scrisă şi contestatorul nu şi-a manifestat nemulţumirea decât atunci când s-a pus problema desfiinţării postului ca urmare a reducerii activităţii intimatei.Instanţa de fond a greşit şi pentru faptul că sarcina acesteia era să examineze în ce măsură în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 65 şi urm. C.muncii şi nu să extindă analiza şi asupra altor aspecte legate de o hotărâre judecătorească anterioară.Pe această linie de idei s-ar fi putut constata fără nici un fel de dificultate că restrângerea de activitate este reală şi serioasă şi că aceasta vizează activitatea la nivel naţional fiind un efect al aplicării Legii nr. 247/2005, aceasta fiind şi explicaţia pentru care legiuitorul a simţit nevoia ca prin Legea nr. 174/2006 să ia măsuri speciale de protecţie a salariaţilor din silvicultură.Examinând soluţia prin prisma probatoriilor administrate în cauză şi criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că aceasta este temeinică şi legală aşa după cum se va arăta în continuare:Pretinde recurenta că ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 1137/2005 a Tribunalului Prahova prin care s-a anulat decizia de trecere a contestatorului pe postul de inginer principal la O.S.T. între părţi ar fi intervenit un acord potrivit căruia contestatorul urma să-şi desfăşoare în continuare activitatea la acelaşi Ocol, numai că, ţinând seama de art. 41 C.muncii, acest acord al contestatorului trebuia şi dovedit, lucru pe care recurenta nu l-a făcut în cauză. În aceste condiţii critica referitoare la sarcina instanţei care s-ar fi rezumat numai la examinarea respectării art. 65 C.muncii este un non sens, recurenta având în primul rând obligaţia să respecte prin punerea în executare hotărârea irevocabilă pronunţată anterior şi numai după aceea să vadă în ce măsură reducerea de activitate vizează şi postul pe care contestatorul a fost reintegrat. Dispunând concedierea de pe un post pe care contestatorul nu-l mai putea ocupa conform hotărâri judecătoreşti, chiar dacă reducerea acestui post este pe deplin justificată astfel cum se arată în mod amplu în motivele de recurs, recurenta a luat o măsură lovită de nulitate absolută, deoarece contestatorul ocupa de drept un alt post ca efect al aceleiaşi hotărâri judecătoreşti.Aşa fiind, recursul s-a privit ca nefondat şi a fost respins ca atare.
| ← Existenţa consimţământului Lipsa semnăturii împrumutatului... | Acceptare tacită a succesiunii Condiţii → |
|---|
