CONTESTAŢIE LA EXECUTARE (CU O TERŢĂ PERSOANĂ). CĂI DE ATAC DIFERITE. DISJUNGEREA CONTESTAŢIILOR.
| Comentarii |
|
CONTESTAŢIE LA executare (CU O TERŢĂPERSOANĂ). CĂI DE ATAC DIFERITE. DISJUNGEREACONTESTAŢIILOR.Art.402 alin.(2), art.4001 şi art.401 alin.(2) Cod procedură civilă.
Potrivit art.402 alin.(2) Cod procedură civilă, hotărâreapronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, cuexcepţia hotărârii pronunţate în temeiul art.4001 şi a art.401 alin.2Cod procedură civilă (care vizează o terţă persoană ce pretinde căare un drept de proprietate asupra bunului urmărit).
Decizia civilă nr.378/R/14 iunie 2007, pronunţată de Curteade Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şiAsigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin acţiunea înregistrată la data de 22.02.2006, contestatoriiG.S.M. şi G.S.I. au formulat contestaţie la executare în contradictoriu cuintimatul G.M.V., solicitând ca instanţa să dispună suspendarea executăriisilite începută de B.E.J. N.A. în dosarul nr.129/2006, anularea formelorde executare silită întreprinse în cadrul acestui dosar, precum şi cheltuielide judecată.
În motivarea contestaţiei se arată că intimatul a formulatîmpotriva contestatorilor o acţiune în evacuare în care a renunţat lajudecată faţă de contestator, iar faţă de contestatoare acţiunea a fostrespinsă prin sentinţa civilă nr.3494/2004.
Se mai arată că s-a procedat la vânzarea apartamentului fărăca soţia contestatorului să fie parte în procedura executării silite, deşi eracoproprietară.
La o dată ulterioară, printr-o cerere completatoare, s-asolicitat constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare încheiat ladata de 26.09.2003, în dosarul de executare nr.2334/2001 (f.38).
În motivarea acestei cereri se susţine că vânzarea silită s-aefectuat fără citarea contestatoarei, în calitate de coproprietar, dobândireaapartamentului fiind făcută în timpul căsătoriei, impunându-se oeventuală partajare a bunului, ceea ce face ca vânzarea apartamentului săfie nulă.
Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Piteşti la data de24 mai 2006, s-a dispus disjungerea capătului de cerere privindconstatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare şi formareadosarului cu nr.6319/2006 (f.53).
Prin sentinţa civilă nr.2490 din 31 mai 2006, JudecătoriaPiteşti a respins contestaţia formulată de contestatorii G.S.M. şi G.S.I.,precum şi cererea intimatului G.M.V. privind restituirea cheltuielilor dejudecată ocazionate cu acest proces.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că dinînscrisurile aflate la dosar rezultă că intimatul a început executarea silitănumai împotriva contestatorului, nu şi împotriva contestatoarei.
Astfel, contestaţia la executare formulată de aceasta a fostprivită ca neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
S-a mai reţinut că actul de adjudecare este legal, nu a fostdesfiinţat până în prezent şi face dovada că reclamantul şi-a pierdutdreptul de proprietate asupra apartamentului prin vânzare silită.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel contestatorii,criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru aceleaşi motivearătate în contestaţia la executare.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a susţinut că actul deadjudecare de care se prevalează intimatul-creditor, în sensul că esteproprietarul imobilului litigios, este nelegal.
Prin punerea în posesie a intimatului G. s-a creat o situaţieinedită, în sensul că a fost evacuat din apartament G.S.I., soţulcontestatoarei, în condiţiile în care executarea silită nu o privea pe aceastaşi nu îi era opozabilă.
Tribunalul Argeş, prin decizia civilă nr.34 din 08 februarie2007, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa, în sensul admiteriicontestaţiei la executare completată şi a anulat formele de executare silităîntocmite în dosarul nr.129/2006 al Biroului Executorului JudecătorescN.A., precum şi actul de adjudecare cu nr.2334/2001 întocmit în data de26.09.2003, în dosarul cu acelaşi număr, de către executorul judecătorescF.E., cu consecinţa obligării intimatului la plata sumei de 298 lei cheltuielide judecată către contestatori.
În adoptarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că, prin actulde adjudecare, creditorul a dobândit dreptul de proprietate al imobiluluidebitorului său G.S.I., în sensul prevăzut de art.518 alin.(1) Codprocedură civilă şi ar fi în drept să obţină evacuarea fostului proprietar înraport de dispoziţiile art.480 Cod civil.
Potrivit art.518 alin.(1) Cod procedură civilă, prin actul deadjudecare, proprietatea imobilului sau, după caz, un alt drept real care afăcut obiectul urmăririi silite, se transmite de la debitor la adjudecatar.
Drept urmare, actul de adjudecare fiind un mod de dobândirea proprietăţii, el ar trebui să definitiveze executarea silită ce constă învânzarea prin licitaţie publică a bunurilor unei persoane.
În speţă, s-a făcut dovada că prin actul de adjudecarenr.2334/2001, anexat la dosarul cauzei, intimatul-creditor a devenitproprietarul unui imobil care a aparţinut în coproprietate contestatorilorG.S.M. şi G.S.I.
S-a reţinut că debitor era doar contestatorul G.S.I., aceastădatorie fiind una personală a acestuia, în sensul art.33, 34 din Codulfamiliei.
În consecinţă, s-a reţinut că actul de adjudecare a fostîntocmit fără respectarea exigenţelor acestor texte de lege.
În acest context, tribunalul a constatat că s-a procedat lavânzarea la licitaţie a apartamentului în litigiu, bun comun alcontestatorilor, fără ca soţia să fie parte în procedura execuţională, astfelîncât actul de adjudecare nu-i poate fi opozabil acesteia din urmă.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art.33 din CodulFamiliei, bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali aiunuia dintre soţi, astfel încât creditorii personali sunt obligaţi săurmărească bunurile proprii ale soţului debitor, iar în lipsă de bunuriproprii sau când acestea nu sunt îndestulătoare, ei vor putea cereîmpărţirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară realizăriicreanţei.
S-a mai reţinut că actul de adjudecare nr.2334/2001, întocmitîn data de 26.09.2003, precum şi toate formele de executare prealabile, aufost emise cu nesocotirea regimului juridic al datoriilor soţilor, cârmuit deart.33, 34 din Codul familiei, creditorul nu poate face dovada calităţii salede proprietar, el neavând un titlu de proprietate valid.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă şirespectarea termenului statuat de art.301 din acelaşi cod, împotrivadeciziei a formulat recurs intimatul G.M.V., criticând-o pentrunelegalitate, invocând următoarele motive:
1. Instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv aacordat ceea ce nu s-a cerut (art.304 pct.6 Cod procedură civilă).Contestatorii au solicitat să fie anulate actele de executare silită dindosarul de executare silită nr.129/2006, iar în instanţa de apel, în plus, a dispus şi anularea actului de adjudecare nr.2334 din 26 septembrie 2003.
Instanţa, în pronunţarea soluţiei atacate, a trecut cu vedereapeste faptul că cererea prin care s-a cerut să se constate nulitatea actuluide adjudecare a fost disjunsă şi se judecă separat la Judecătoria Piteşti.Instanţa de apel a fost investită astfel doar cu contestaţia la executare încare se cerea anularea formelor de executare din dosarul nr.129/2006,anularea actului de adjudecare s-a dispus fără citarea creditoarei A. S.A.Piteşti.
2. Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii(art.304 pct.7 Cod procedură civilă). Obiectul contestaţiei îl reprezintăactele de executare silită, de punere în posesie a recurentului şi deevacuare a debitorului G.S.I., iar instanţa îşi întemeiază soluţia pe actul deadjudecare.
Recurentul susţine că sunt două etape ale executării silite, iarîn această cauză instanţa trebuia să se preocupe doar de cea de-a douaformă a executării - o executare directă a actului de adjudecare - punereaîn posesie a adjudecatarului şi evacuarea debitorului.
3. Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii (art.304 pct.9 Codprocedură civilă) şi a art.401 alin.2 din acelaşi cod, care statuează că ocontestaţie împotriva actelor de executare silită poate fi formulată întermen de 15 zile de la data efectuării vânzării şi în consecinţă nu se maipune în discuţie problema actului de adjudecare, întrucât, în modirevocabil, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de G.S.M.Astfel, hotărârea instanţei de apel încalcă autoritatea de lucru judecat asentinţei civile nr.537 din 03 februarie 2004, hotărâre rămasă irevocabilă.
Actul de adjudecare în baza căruia recurentul a devenitproprietarul exclusiv al imobilului nu a fost desfiinţat nici de instanţa dejudecată investită cu contestaţia la executare, nici de o altă instanţă.Acesta susţine că a solicitat pe calea unei acţiuni separate evacuareacontestatoarei G.S.M. din imobilul adjudecat şi că această acţiune a fostrespinsă irevocabil, cu motivarea că nu are un titlu executoriu opozabil şicontestatoarei.
Recurentul, în baza acestui act, a solicitat încuviinţareaexecutării silite directe, în sensul punerii sale în posesie cu acestapartament. Cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă şi s-aformat dosarul de executare silită nr.129/2006.
S-a solicitat ca executarea silită să fie realizată faţă dedebitorul G.S.I., nu şi faţă de G.S.M. De altfel, prin contestaţia laexecutare se recunoaşte faptul că doar G.S.I. a fost somat să respecteactul de adjudecare.
Se susţine că nu era necesară o hotărâre judecătorească deevacuare faţă de G.S.I., câtă vreme împotriva acestuia a fost emis actul deadjudecare. Efectul adjudecării este acela că debitorul executat silit esteobligat să predea adjudecatarului bunul, după ce în favoarea recurentuluia fost emis actul de adjudecare.
S-a solicitat anularea formelor de executare silită efectuate îndosarul nr.129/2006, însă nu se arată care ar fi pretinsele încălcări alelegii care ar impune intervenţia instanţei de judecată, întrucât G.S.M. nuar putea obţine în cadrul acestei contestaţii la executare anularea actuluide adjudecare.
Problemele pe care încearcă să le aducă în discuţiecontestatoarea G.S.M. au fost invocate de aceasta şi în contestaţia laexecutare formulată anterior.
S-a solicitat admiterea recursului şi respingerea apeluluideclarat de contestatori.
Recursul a fost privit ca fondat pentru considerentele ce sevor prezenta:
Instanţa a fost investită cu contestaţie la executare formulatăde contestatorii G.S.M. şi G.S.I. în contradictoriu cu intimatul G.M.V.pentru anularea formelor de executare, obiect al dosarului nr.129/2006.
Este cert că G.S.M. este terţ faţă de titlul executoriu şi invocăun drept propriu de proprietate asupra apartamentului litigios.
În conformitate cu prevederile art.401 alin.2 Cod procedurăcivilă, aceasta are posibilitatea formulării contestaţiei la executare întermen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite abunului, însă hotărârea pronunţată este exceptată de la prevederileart.402 alin.2 Cod procedură civilă.
Potrivit art.402 alin.(2) Cod procedură civilă, hotărâreapronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art.4001 şi a art.401 alin.2 Cod procedurăcivilă (care vizează o terţă persoană ce pretinde că are un drept deproprietate asupra bunului urmărit).
Celuilalt contestator, G.S.I., debitor în cauză, îi sunt aplicabileprevederile legale mai sus menţionate, hotărârea pronunţată cu privire lacontestaţie fiind supusă în cazul său numai recursului.
Fiind supuse unor căi de atac diferite, contestaţiile laexecutare formulate de către cei doi soţi se impunea a fi disjunse de cătreprima instanţă pentru soluţionarea căilor de atac cu respectareadispoziţiilor legale mai sus citate.
Instanţele au procedat la soluţionarea contestaţiilor împreună,privând-o pe intimata-contestatoare de un grad de jurisdicţie (primainstanţă), iar pentru intimatul-contestator acordându-i-se o cale de atac înplus (instanţa de apel), deşi în cazul său calea de atac era doar recursul.
Cum instanţele au făcut o greşită aplicare a prevederilorart.401 alin.2 Cod procedură civilă, sub acest aspect recursul a fost privica fondat şi a fost admis ca atare, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedurăcivilă, cu consecinţa casării atât a deciziei, cât şi a sentinţei şi a trimiteriicauzei spre rejudecare instanţei de fond.Admiţându-se recursul în modalitatea mai sus prezentată, se consideră afi de prisos analizarea celorlalte motive de recurs, care însă vor fi avute învedere de instanţa de trimitere, cu ocazia rejudecării.
| ← IESIRE FORTATA DIN INDIVIZIUNE PE CALEA CONTESTATIE LA EXECUTARE. | Adopţia majorului. Desfacere. Legea aplicabilă. → |
|---|
