Contestaţie împotriva deciziei de încadrare a unei minore în grad de handicap. Competenţa completurilor specializate pentru cauze cu minori şi familie, nu a instanţelor de
| Comentarii |
|
Contestaţie împotriva deciziei de încadrare a unei minore îngrad de handicap. Competenţa completurilor specializate pentrucauze cu minori şi familie, nu a instanţelor de contenciosadministrativ.Art. 36, 37 din Legea nr. 304/2004;Art. 104 şi 124 alin. 1 din Legea nr. 272/2004;Art. 2 şi 10 din H.G. nr. 1437/2004
Din economia dispoziţiilor art. 36, 37 din Legea deorganizare judecătorească, ale art. 104 şi 124 alin. 1 din Legea nr.272/2004, cât şi ale art. 2 şi 10 din H.G. nr. 1437/2004, rezultă călegiuitorul român a înţeles să stabilească o competenţă specială înfavoarea tribunalului de la domiciliul minorului, astfel că printr-olege specială s-a derogat de la competenţa instanţei de contenciosadministrativ în privinţa contestaţiilor îndreptate împotriva uneidecizii de încadrare a unui minor în grad de handicap şi cumaceste norme sunt de strictă interpretare, judecata trebuie făcutăpotrivit lor, de magistraţi specializaţi în această materie ( minori şifamilie ).
(Decizia nr. 847/30 septembrie 2009)
Prin acţiunea înregistrată la 2 septembrie 2008, reclamantulP.E.a formulat, în contradictoriu cu Comisia de Protecţia Copilului de pelângă Consiliul Judeţean Argeş, contestaţie împotriva hotărârii nr.1354din 8 august 2008 şi a certificatului de expertiză şi orientareşcolară/profesională nr.189 din 8 august 2008.
În motivare s-a arătat că, în mod greşit fiica sa, P.I.O., a fostîncadrată în gradul mediu de handicap, deşi se impunea să se reţinăgradul accentuat, întrucât este diagnosticată cu hipoacuzieneurosenzorială bilaterală profundă.
Prin sentinţa civilă nr.72/CA/2009, Tribunalul Argeş - încompletul specializat de contencios administrativ şi fiscal - a admisacţiunea, a anulat certificatul nr.1294/8.08.2008 şi a obligat pe pârâtă săelibereze un certificat de încadrare în grad de handicap accentuat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, potrivit actelormedicale, hipoacuzia bilaterală a minorei este ireversibilă, aceasta aredificultăţi de comunicare, ceea ce nu este specific unui handicap mediu şitemporar.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru motive încadrabile în dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.3041 Codpr.civilă, susţinând, în esenţă, următoarele:
- încadrarea ca deficienţei funcţională a hipoacuziei se face înfuncţie de restul auditiv", iar în conformitate cu Ordinulnr.725/12/2002 afecţiunile de care suferă minora impun acordareagradului mediu de handicap, iar valabilitatea actelor prin care se contestăaceasta este de 6 sau 12 luni;
- instanţa nu are competenţa să anuleze sau să refuzeaplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-sediscriminatorii, decât cu încălcarea separaţiei puterilor în stat.
Soluţionarea criticilor formulate depinde de punctul devedere pe care îl va exprima instanţa asupra unei excepţii de ordinepublică, care a fost pusă în discuţie din oficiu, în conformitate cudispoziţiile art.306 alin.2 Cod pr.civilă.
Competenţa materială este de ordine publică şi ea a foststabilită de legiuitor pentru raţiuni de administrare a justiţiei, dar şi deprotecţie a anumitor categorii sociale.
O astfel de categorie este cea reprezentată de minori pentrucare, prin Legea de organizare judecătorească s-a stabilit înfiinţarea decompleturi specializate, atât la nivelul curţilor de apel, cât şi altribunalelor, şi aceasta până la înfiinţarea unor tribunale în aceste domenii(art.36 şi 37).
În acelaşi spirit, prin Legea nr.272/2004 s-au stabilitorganisme şi proceduri speciale de protecţie a minorilor, inclusiv subaspect procesual.
Astfel, potrivit art.104 În subordinea consiliului judeţean şi,respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureştifuncţionează comisia pentru protecţia copilului, ca organ de specialitateal acestora, fără personalitate juridică, având următoarele atribuţiiprincipale: a) stabilirea încadrării în grad de handicap şi orientarea şcolarăa copilului;...", iar potrivit art.124 - (1) Cauzele prevăzute de prezentalege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţatribunalului de la domiciliul copilului".
Aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în Normele de aplicare alelegii, aprobate prin H.G. nr.1437/2004, potrivit cărora Comisia areurmătoarele atribuţii principale: a) stabileşte încadrarea copiilor cudizabilităţi într-un grad de handicap şi, după caz, orientarea şcolară aacestora;..." (art.2), iar hotărârile acestei comisii pot fi atacate latribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiindsoluţionate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legeanr. 272/2004" (art.10).
Din economia acestor dispoziţii legale rezultă că, printr-o legespecială, legiuitorul român a înţeles să stabilească o competenţă specialăîn favoarea tribunalului de la domiciliul minorului şi se impunesublinierea că, atunci când această trimitere nu cuprinde precizarea căeste instanţa de contencios administrativ regula este aceea că actulnormativ se referă la tribunalul de drept comun, cu atât mai mult cu câtla nivelul acestuia există complet specializat pentru cauze de minori şifamilie.
În concluzie, se apreciază că printr-o lege specială s-a derogatde la competenţa instanţei de contencios administrativ, că aceste normesunt de strictă interpretare, iar judecata trebuie făcută potrivit lor, demagistraţi specializaţi în această materie.
Cum în cauză aceste dispoziţii legale nu au fost respectate, seapreciază că - deşi pricina s-a judecat la Tribunalul Argeş, însă încompletul de contencios administrativ - au fost astfel încălcatedispoziţiile art.304 pct.1 din Codul de procedură civilă, aşa încât Curtea aadmis recursul şi, în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, acasat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare fără a mai fi verificatecriticile din calea de atac.
| ← Partaj bunuri comune. Evaluarea apartamentului. Includerea în... | Partaj. Datorii comune ale soţilor faţă de alte persoane.... → |
|---|
