Curgerea dobânzilor de la data punerii în întârziere conform art.1586 C.Civ. În situaţia în care părţile contractante nu au stabilit o dată.
| Comentarii |
|
MATERIE CIVILĂ
Sentinţa civilă nr. 653 / 28.03.2008
Curgerea dobânzilor de la data punerii în întârziere conform art.1586C.civ. în situaţia în care părţile contractante nu au stabilit o dată.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. X la Judecătoria Tecuci,reclamantul MD a chemat în judecată pe pârâţii FF ş.a. pentru a fi obligaţi laplata sumei de 6000 lei cu titlu de împrumut, cu dobânda aferentă calculată dela data acordării împrumutului şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor dejudecată.
A susţinut că pârâţii sunt finii săi de cununie iar la data de21.04.2005 le-a dat suma de 6000 lei cu titlu de împrumut, pe care cei doipârâţi s-au angajat să o restituie în luna septembrie 2005. Obligaţia derestituire nu a fost respectată, motiv pentru care a notificat pe aceştia prinintermediul executorului judecătoresc la data de 14.12.2007, dar până în prezentaceştia nu şi-au respectat obligaţia asumată la data încheierii contractului deîmprumut.
A solicitat probele în dovedirea acţiunii: acte, interogatoriulpârâţilor şi proba testimonială.
Pârâţii au solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că aspecteleinvocate de reclamant nu corespund realităţii. S-au opus probei testimoniale cumotivarea că aceasta încalcă prevederile art.1191 C.civ.
Judecătoria Tecuci prin sentinţa civilă nr.653/28.03.2008 a admisacţiunea, a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 6000 lei cu titlude împrumut nerestituit, dobânda aferentă acestei sume cu începere de la datade 31.11.2005 şi până în prezent, a obligat pârâţii să achite reclamantului sumade 546,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că pârâţii sunt finii de cununie ai reclamantuluişi între aceştia există strânse relaţii de încredere reciprocă aşa cum implică oastfel de relaţie şi cum s-a dovedit cu declaraţia martorei LV. La data de21.04.2005 pârâţii au împrumutat de la reclamant suma de 6000 lei cu obligaţiade a-i restitui în toamna aceluiaşi an, fără ca între părţi să se fi încheiat un acttocmai datorită imposibilităţii morale de a preconstitui înscrisul datorită relaţiilorapropiate care exista între părţi. Suma a fost predată pârâtei FF la reclamant înapartamentul acestuia unde se mai aflau în vizită martorii LV, LC. Cu acelprilej s-au purtat discuţii între reclamant şi cei doi martori cu privire la scopulpentru care avenit în vizită pârâta FF, la calitatea acesteia de fină de cununie areclamantului, la cuantumul sumei împrumutate, precum şi la scopul pentrucare s-a împrumutat această sumă de bani ( finalizarea unei construcţii). Dinprobele administrate a mai rezultat că reclamantul dispunea de o sumă de baniconsiderabilă deoarece încasase nişte venituri compensatorii.
Cu privire la apărarea pârâţilor pe excepţia inadmisibilităţiiprobei cu martori, instanţa a reţinut că o asemenea probă este admisibilă încondiţiile în care se dovedeşte imposibilitatea morală de a preconstitui unînscris în virtutea unor relaţii de încredere existente între părţi. Datorită faptuluică pârâţii sunt finii de cununie ai reclamantului s-a apreciat că în cauză esteaplicabilă excepţia prevăzută de art.1198 alin.2 C.civ.
Ca urmare, instanţa a considerat dovedită pretenţia reclamantuluişi a dispus admiterea cererii de restituire a sumei de 6000 lei cu titlu deîmprumut. Faţă de prevederile art.1586 C.civ. s-a considerat că după dataexpirării termenului împrumutului pârâţii datorează dobânzi, motiv pentru careaceştia au fost obligaţi şi la plata dobânzii cu începere de la data de31.11.2005 şi până în prezent.
Pârâţii, prin soluţia dispusă au căzut în pretenţii, motiv pentrucare potrivit art.274 C.p.c. au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecatăefectuate de reclamant cu susţinerea procesului.
Pârâţii au declarat recurs şi au susţinut că soluţia instanţei de fondeste nelegală şi netemeinică pentru că a admis proba testimonială deşi înconformitate cu art.1191 C.civ. o asemenea probă nu era admisibilă, iar art.1198pct.2 C.civ. se referă la situaţii în care cauza de faţă nu poate fi inclusă. Ausolicitat să se aibă în vedere că între ei şi reclamant nu existau relaţii apropiate,nu se vizitau şi ca urmare greşit a reţinut instanţa că între părţi existau relaţii deîncredere reciprocă.
Prin decizia civilă nr.534/10.09.2008 a Tribunalului Galaţi s-aadmis recursul şi a fost modificată în parte hotărârea instanţei de fond însensul că au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului dobânda legalăîncepând cu data de 14 dec.2007 în loc de 31 noiembrie 2005. au fostmenţinute celelalte dispoziţii şi a fost obligat reclamantul la cheltuielile dejudecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recursa reţinuturmătoarele:
Relaţia dintre reclamant şi pârâţi ( naşi de cununie) nu estecontestată, dar pârâţii susţin că relaţiile nu erau atât de apropiate, respectiv nu sevizitau şi nu menţineau relaţii de prietenie. Totuşi instanţa nu poate ignoradepoziţiile martorilor audiaţi cu privire la acest aspect din care rezultă că pârâta afost prezentată şi primită în casa reclamantului în calitate de fină de cununie.Specificul şi semnificaţia acestei relaţii ( naş-fin) constituie motive pentru a sereţine că în ce-l priveşte pe reclamant a existat o imposibilitate morală de apreconstitui un act cu privire la operaţiunea juridică care a avut loc între părţi,constituie o excepţie recunoscută de jurisprudenţă şi încadrată în art.1198 C.civ.Din acest punct de vedere critica adusă sentinţei ce face obiectul prezentuluirecurs este neîntemeiată deoarece reclamantul are posibilitatea legală sădovedească cu proba testimonială excepţia împrumutului şi a cuantumului şi acuantumului acestuia.
Ca urmare instanţa a reţinut corect aspectele legate de faptuljuridic al predării unei sume de bani către pârâtă, cu titlu de împrumut (6000 lei). De asemenea, în condiţiile în care pârâta a mulţumit reclamantuluipentru suma dată cu împrumut şi în numele soţului constată că în cauzăaceasta a acţionat în virtutea mandatului tacit reciproc existent între ei şi aefectuat un act ce se încadrează în art.32 alin.1 lit.c C.fam., situaţie în raportde care ambii soţi sunt ţinuţi să răspundă.
In virtutea dreptului la viaţă privată nu era oportun ca instanţa săceară reclamantului să facă dovada veniturilor, economiilor pe care le avea încasă. Oricum existenţa acestora a fost demonstrată cu martorii audiaţi lapropunerea reclamantului care au demonstrat că acesta fiind militar pensionar aîncasat plăţi compensatorii ( situaţie de notorietate).
Este adevărat că la data de 29.02.2008 apărătorul reclamantului aprecizat că reclamantul a renunţat la capătul de cerere referitor la dobânzi, dar ladata respectivă reclamantul nu era prezent iar în lipsa unui mandat specialavocatul nu putea face renunţări în numele clientului său şi în consecinţăinstanţa de fond a procedat corect şi s-a pronunţat cu respectarea principiilorcare guvernează dreptul de dispoziţie, astfel cum este reglementat de art.274 C.p.c.
Instanţa a greşit însă în ceea ce priveşte data de la care pârâţiidatorează dobânda. Astfel, reclamantul a recunoscut prin cererea de chemare înjudecată că împrumutul a fost acordat fără dobândă. In condiţiile în care pârâţiinu şi-au respectat obligaţia de restituire la termenul convenit de părţi, aceştiadatorează dobânzi de la data punerii în întârziere astfel cum prevede art.1586C.civ. In speţă, pârâţii au fost notificaţi prin intermediul executoruluijudecătoresc la data de 14.12.2007 şi ca urmare aceasta este data de la care sepot acorda dobânzi.
| ← Divorţ. Efectele divorţului cu privire la numele soţilor | Prin cererea inregistrata sub nr.6883/C/2004 reclamantul L.M. a... → |
|---|
