Fond funciar. Inadmisibilitatea cererii în anulare titlu de propriatate ca urmare a nerespectarii procedurii administrative obligatorii.REspectarea art. 21, alin. 4 din Constitutia Romaniei si
| Comentarii |
|
Dosar. Nr. 1742/215/2008SENTINŢA CIVILĂ NR.Şedinţa publică din data de 20.03.2008Instanţa compusă din:
Fond funciar. Inadmisibilitatea cererii n anulare titlu de propriatate ca urmare a nerespectarii procedurii administrative obligatorii.Respectarea art. 21, alin. 4 din Constitutia Romaniei si a principiului securitatii raporturilor juridice retinut constant in jurisprudenta CurtiI EDO.
Instanta retine, asadar, ca autorul reclamantilor in prezenta cauza sau chiar acestia nu au respectat procedura administrativa obligatorie instituita de legea 18/1991.
Astfel, potrivit art. 9, al. 3 din Legea 18/1991, cererea se depune la primaria localitatii sau, dupa caz, la primariile localitatilor in a caror raza teritoriala se afla terenul pentru care urmeaza sa fie reconstituit dreptul de proprietate, regula de principiu fiind aceea ca instantele judecatoresti nu se pot substitui organelor care potrivit legii au competenta de a emite actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv comisiile si organele administratiei abilitate in acest sens. Ca atare, Legea nr. 18/1991 instituie o procedura speciala in materia reconstituirii sau constituirii dreptului, cel indrituit trebuind sa urmeze aceasta procedura pentru a-si readuce dreptul in patrimoniu in cazul reconstituirii si numai apoi sa uzeze de atributele ce i le confera aceasta.
Exceptia inadmisibilitatii cererii deduse judecatii si respingerea, pe cale de consecitna, a actiunii deduse judecatii se va admite asadar pentru considerentul nerespectarii procedurii administrative obligatorii in fata comisiei locale.
Dispozitiile art 21 alin 4 din Constitutie reglementeaza caracterul facultativ si gratuit al procedurii administrativ jurisdictionale. Avand in vedere dispozitiile art. 52(1) din legea 18/1991: in sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate administrativă, iar comisia judeţeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională rezulta ca parcurgerea procedurii administrative in fata Comisiei Locale este obligatorie, insa parcurgerea procedurii administrativ - jurisdictionale in fata Comisiei Judetene are caracter facultativ, in virtutea caracterrului de autoritate administrativ - jurisdictionale a Comisiei Judetene.
Reclamantii sau autorul lor aveau posibilitatea de a formula direct acţiune la instanţa de judecata împotriva hotărârii Comisiei Locale, ca urmare a caracterului facultativ al procedurii administrativ jurisdicţionale, potrivit art 21 alin 4 Constituţie. Insa, pentru a se putea adresa instantei de judecata, trebuie sa fi respectat toate conditiile legale imperative pentru parcurgerea procedurii administrative in fata comisiei locale, ceea ce nu au facut, adresandu-se direct instantei de judecata.
Respingand actiunea ca inadmisibila, instanta are in vedere si faptul ca titlul de proprietate a carui modificare se solicita a intrat in circuitul civil, ceea ce presupune respectarea principiului securitatii raporturilor juridice. Curtea EDO reaminteste astfel faptul ca dreptul la un proces echitabil trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care enunta preeminenta dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul din elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice (cauzele Androne, Brumarescu, Masinexportimport Industrial Group SA impotriva Romaniei ).#######
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.01.2008 sun nr. 1742/215/2008 reclamantii V. F., S. D., B. M., O. C. au chemat în judecată pârâtele COMISIA LOCALĂ CRAIOVA DE APLICARE A LEGII 18/1991 si COMISIA JUDEŢEANĂ DOLJ DE APLICARE A LEGII 18/1991 solicitand instantei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună modificarea titlului de proprietate nr.68959084/26.11.1993 în sensul includerii in titlul de proprietate a suprafeţei de 2836 mp, suprafata de teren cu regim juridic intravilan vie, suprafata cu care autorul O. N. M. a fost pus in posesie, dar lipseste din titlul de proprietate a carui modificare se solicita..
În motivare, reclamantii au arătat că autorul O. N. M. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor detinute de acesta in strada Calea Bucuresti, insa la momentul in care reclamantii au incercat, ca urmare a decesului autorului, sa efectueze documentatia cadastrala pentru dezmembrare si iesirea din indiviziune, au observat lipsa unei suprafete de teren de 2836 mp din terenul curtii si gradini.Au mai aratat reclamantii ca din suprafata de 3000 mp achizitionata de autorul lor prin contractul de vanzare-cumparare din anul 1947 s-a reconstituit doar suprafata de 500 mp la rubrica curti, constructii, diferenta fiind chiar terenul lipsa.Insa aceasta suprafata de teren solicitata prin actiune s-a aflat tot timpul in posesia autorului lor si apoi a lor.
Cererea a fost motivata in drept pe disp. Art. 11, 23 din Legea 18/1991.
Conform Legilor 18/1991 si 247/2005, actiunea este scutita de plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
La solicitarea instantei, pârâta Comisia Locală Craiova de Aplicare a Legii 18/1991 a depus la dosarul cauzei actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate a carui modificare se solicita, iar Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara a depus cu adresa nr. 1486/19.03.2008 procesul verbal de punere in posesie emis anterior titlului de proprietate.
Analizând coroborat materialul probator administrat în cauză sub aspectul exceptiei invocate de parata Comisia Locala Craiova, exceptie absoluta si peremptorie, instanţa o considera intemeiata pentru urmatoarele motive:
Prin titlul de proprietate nr. 68959084/26.11.1993, s-a reconstituit in favoarea autorului reclamantilort, respectiv O. N. M., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2,62 ha, teren situat in extravilanul si intravilanul localitatii Craiova.
Din interpretarea dispozitiilor legilor fondului funciar, instanta retine ca fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate suprafetele de teren detinute de cooperativele agricole de productie la data de 1 ianuarie 1990, inscrise in sistemul de evidenta a cadastrului funciar general sau al registrului agricol, corectate cu instrainarile legal facute de catre cooperative agricola pana la data intrarii in vigoare a legii (art. 11, al. 3 din Legea 18/1991).
Potrivit art. 11, al. 1 din Legea 18/1991, coroborat cu art. 6, al. 1, ind. 3 din Legea 1/2000 suprafata adusa in cooperative agricola de productie este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, registrul agricol de la data intrarii in cooperative, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori".
In aceste conditii, instanta retine din inscrisurile depuse la dosar, respectiv copia de pe registrul agricol, ca autorul reclamantilor, O. N. M., figureaza in registrul agricol pe anii 1959, 1960 cu o suprafata totala de 2 ha si 50 de ari, suprafata asupra careia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 68959084/26.11.1993.
Din interpretarea logica a intregii cereri deduse judecatii, coroborata cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanta constata faptul ca reclamantii solicita includerea suprafetei de 2836 mp in titlul de proprietate nr. 68959084/26.11.1993 pentru prima data in fata instantei de judecata, prin prezentul litigiu. Pentru a retine acest lucru instanta are in vedere si recunoasterea reclamantilor din cuprinsul cererii introductive in sensul ca au constatat neconcordanta" cu ocazia efectuarii masuratorilor cadastrale in ianuarie 2008, recunoastere care sub aspect juridic are valoarea probatorie a unei marturisiri judiciare spontane, in conditiile art. 1204 C.civ.
Sustinerile reclamantilor in sensul ca terenul in suprafata de 2836 mp le-ar apartine sunt lipsite de relevanta juridica, ele putand fi analizate numai in cadrul procedurii speciale, instituite de Legea 18/1991.
Din lucrarile cauzei nu rezulta ca reclamantii sau autorul lor ar fi contestat modul in care numitului O. N. M. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate (tinand cont ca este vorba de o suprafata considerabila.2836 mp care nu poate trece foarte usor neobservata ca lipsind din titlul de proprietate), si de vreme ce nu au uzat de caile de atac expres prevazute de Legea 18/1991, in ceea ce priveste intinderea dreptului de proprietate, in mod corect i s-a eliberat autorului reclamantilor titlul de proprietate de catre Comisia Judeteana Dolj, pe baza actelor provizorii de proprietate, nedesfiintate, potrivit legii.
Instanta retine, asadar, ca autorul reclamantilor in prezenta cauza sau chiar acestia nu au respectat procedura administrativa obligatorie instituita de legea 18/1991.
Astfel, potrivit art. 9, al. 3 din Legea 18/1991, cererea se depune la primaria localitatii sau, dupa caz, la primariile localitatilor in a caror raza teritoriala se afla terenul pentru care urmeaza sa fie reconstituit dreptul de proprietate, regula de principiu fiind aceea ca instantele judecatoresti nu se pot substitui organelor care potrivit legii au competenta de a emite actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv comisiile si organele administratiei abilitate in acest sens. Ca atare, Legea nr. 18/1991 instituie o procedura speciala in materia reconstituirii sau constituirii dreptului, cel indrituit trebuind sa urmeze aceasta procedura pentru a-si readuce dreptul in patrimoniu in cazul reconstituirii si numai apoi sa uzeze de atributele ce i le confera aceasta.
Exceptia inadmisibilitatii cererii deduse judecatii si respingerea, pe cale de consecitna, a actiunii deduse judecatii se va admite asadar pentru considerentul nerespectarii procedurii administrative obligatorii in fata comisiei locale.
Dispozitiile art 21 alin 4 din Constitutie reglementeaza caracterul facultativ si gratuit al procedurii administrativ jurisdictionale. Avand in vedere dispozitiile art. 52(1) din legea 18/1991: in sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate administrativă, iar comisia judeţeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională rezulta ca parcurgerea procedurii administrative in fata Comisiei Locale este obligatorie, insa parcurgerea procedurii administrativ - jurisdictionale in fata Comisiei Judetene are caracter facultativ, in virtutea caracterrului de autoritate administrativ - jurisdictionale a Comisiei Judetene.
Reclamantii sau autorul lor aveau posibilitatea de a formula direct acţiune la instanţa de judecata împotriva hotărârii Comisiei Locale, ca urmare a caracterului facultativ al procedurii administrativ jurisdicţionale, potrivit art 21 alin 4 Constituţie. Insa, pentru a se putea adresa instantei de judecata, trebuie sa fi respectat toate conditiile legale imperative pentru parcurgerea procedurii administrative in fata comisiei locale, ceea ce nu au facut, adresandu-se direct instantei de judecata.
Chiar si pentru aplicarea art. 23 din Legea 18/1991 invocat in cererea introductiva era necesara o astfel de cerere in fata autoritatii administrative, intreaga lege a fondului funciar fiind guvernata de principiul disponibilitatii.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului stabileste faptul ca, fiind vorba de decizii referitoare la drepturi si obligatii cu caracter civil, art. 6, alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului dispune ca deciziile luate de autoritati administrative, asa cum este hotararea comisiei locale in materia fondului funciar, autoritati care nu indeplinesc cerintele impuse de art. 6 din CEDo cu privire la notiunea de instanta", sa fie supuse controlului ulterior al unui organ judiciar cu competenta deplina ( cauzele Glod, Crisan, Buzescu contra Romaniei, cauzele Ortenberg; Stallinger si Kuso contra Austriei).Intervenţia iniţială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerinţele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competenţă deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin. 1 din Convenţie.
Reclamantii au formulat toate nemultumirile fata de titlul de proprietate a carui modificare se solicita prin includerea suprafetei de 2836 mp prin prezenta actiune in justitie, insa erau obligati a parcurge si a indeplini toate conditiile procedurii administrative si - in masura in care au optat - si ale procedurii administrativ jurisdictionale.
Instante retine faptul ca reclamantii s-au adresat direct instantei de judecata solicitand aceasta suprafata de teren de 2836 mp si din faptul ca suprafata totala de teren existenta in registrul agricol al autorului Oaca N. Marin se regaseste in titlul de proprietate atacat, reclamantii nefacand dovada unei suprafete in plus de teren care nu se regaseste in registrul agricol, chiar daca invoca un act de vanzare cumparare din anul 1947 care insa a fost avut in vedere la inscrierea suprafetei totale de teren a autorului in registrul agricol.
Respingand actiunea ca inadmisibila, instanta are in vedere si faptul ca titlul de proprietate a carui modificare se solicita a intrat in circuitul civil, ceea ce presupune respectarea principiului securitatii raporturilor juridice. Curtea EDO reaminteste astfel faptul ca dreptul la un proces echitabil trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care enunta preeminenta dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul din elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice (cauzele Androne, Brumarescu, Masinexportimport Industrial Group SA impotriva Romaniei ). Acest lucru nu presupune, bineinteles, faptul ca un titlu de proprietate intrat deja in circuitul civil nu poate fi modificat ulterior, insa cu respectarea dispozitiilor legale impuse de legile fondului funciar. Astfel, reclamantii din prezentul litigiu, pe langa faptul ca nu justifica un caz de modificare a acestui act administrativ-jurisdictional, nici nu au respectat procedura administrativa obligatorie impusa de prevederile legale mentionate, solicitand pentru prima oara o suprafata de teren in fata instantei de judecata, fara a fi formulat cerere in prealabil in fata comisiei locale, motiv pentru care cererea dedusa judecatii va fi respinsa ca inadmisibila.
Totodata, exceptia ridicata in fata instantei fiind una peremptorie, solutionand cauza pe acest aspect, instanta nu se va pronunta asupra cererii formulate de reclamanti de incuviintare a probatoriilor.
| ← Actiunea in revendicare.PAralizarea ei prin invocarea de catre... | Inadmisibilitatea cereri in anulare a titlului de proprietate... → |
|---|
Citește mai mult
2836 mp, suprafaţă de teren cu regim juridic intravilan vie, suprafaţă cu care autorul O. N. M. a fost pus în posesie, dar lipseşte din titlul de proprietate a carui modificare se solicită.În argumentaţia hotărârii de respingere a cererii ca inadmisibilă instanţa a reţinut că, potrivit art. 9, al. 3 din Legea 18/1991, cererea se depune la primăria localităţii sau, dupa caz, la primariile localitatilor în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, regula de principiu fiind aceea că instantele judecatoreşti nu se pot substitui organelor care potrivit legii au competenţa de a emite actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv comisiile şi organele administraţiei abilitate în acest sens. Ca atare, Legea nr. 18/1991 instituie o procedură specială în materia reconstituirii sau constituirii dreptului, cel îndrituit trebuind să urmeze această procedură pentru a-şi readuce dreptul în patrimoniu în cazul reconstituirii şi numai apoi să uzeze de atributele ce i le conferă aceasta.
Instanţa a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar, respectiv copia de pe registrul agricol, că autorul reclamanţilor, O. N. M., figurează în registrul agricol pe anii 1959, 1960 cu o suprafaţă totală de 2 ha si 50 de ari, suprafaţa asupra căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 68959084/26.11.1993.
S-a mai arătat că reclamanţii nu au uzat de căile de atac expres prevăzute de Legea 18/1991, în ceea ce priveşte întinderea dreptului de proprietate.
Reclamanţii sau autorul lor aveau posibilitatea de a formula direct acţiune la instanţa de judecata împotriva hotărârii Comisiei Locale, ca urmare a caracterului facultativ al procedurii administrativ jurisdicţionale, potrivit art 21 alin 4 Constituţie.Însă, pentru a se putea adresa instanţei de judecată, trebuia să se fi respectat toate condiţiile legale imperative pentru parcurgerea procedurii administrative în fata comisiei locale, ceea ce nu au facut, adresându-se direct instanşei de judecată.
S-a mai motivat că, chiar şi pentru aplicarea art. 23 din Legea 18/1991 invocat în cererea introductivă era necesara o astfel de cerere în fata autorităţii administrative, întreaga lege a fondului funciar fiind guvernata de principiul disponibilităţii.
S-a mai reţinut că reclamanţii au formulat toate nemulţumirile faţă de titlul de proprietate a cărui modificare se solicită prin includerea suprafeţei de 2836 mp prin prezenta acţiune în justiţie, însă erau obligaţi a parcurge şi a îndeplini toate condiţiile procedurii administrative şi - în măsura în care au optat - şi ale procedurii administrativ jurisdicţionale.
Instanţa a mai retinut faptul ca reclamanţii s-au adresat direct instanţei de judecată solicitand această suprafata de teren de 2836 mp şi din faptul că suprafaţa totală de teren existentă în registrul agricol al autorului Oacă N. Marin se regăseşte în titlul de proprietate atacat, reclamanţii nefacând dovada unei suprafeţe în plus de teren care nu se regaseste în registrul agricol, chiar dacă invocă un act de vânzare cumpărare din anul 1947 care însă a fost avut în vedere la înscrierea suprafeţei totale de teren a autorului în registrul agricol.
Rezultă că reclamanţii nu au solicitat reconstituirea/constituirea proprietăţii pentru suprafaţa constatată în plus faţă de întinderea suprafeţei de teren din titlul de proprietate iniţial al autorului lor, eliberat cu respectrarea prevederilor art. 9 alin. 3 din legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ci modificarea acestui titlu prin includerea unei diferenţe de teren care nu se regăseşte în registrul agricol dar se regăseşte în actul vechi de vânzare-cumpărare.
Din însăşi motivarea instanţei, rezultă că suprafaţa totală de teren din actul vechi de vânzare-cumpărare a a autorului, a fost avută în vedere la înscrierea în registrul agricol.
Temeiul de drept aplicabil speţei, la momentul soluţionării cauzei era inexistent, deoarece o acţiune în „modificarea” unui titlu de proprietate emis în conformitate cu hotărârea comisiei judeţene de fond funciar, după ce titlul de proprietate a intrat în circuitul civil, nu a fost reglementată prin legea specială,
Reglementarea unei astfel de situaţii s-a făcut pentru prima dată prin disp. art. 235 alin. 4 din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară aprobat prin Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 700/2014, cu modificările și completările ulterioare.
În lipsă de reglementare specială, instanţa de judecată trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 25 din legea fondului funciar, care exclude orice condiţie de îndeplinire a vreunei proceduri administrative.
Dovedirea dreptului de proprietate asupra diferenţei de proprietate este făcută prin îndeplinirea cerinţelor reglementărilor art. 25 din Legea fondului funciar. Finalitatea spre care au tins reclamanţii prin promovarea litigiului, a fost aceea a restabilirii concordanţei dintre configuraţia cantitativă a imobilului şi cea reală.
Modificarea titlului de proprietate pentru o astfel de eroare privind întinderea suprafaţei terenului intravilan menţionat în titlu, dobândit de drept, în baza art. 25 din Legea fondului funciar, cauzată, fie de faptul că nu au fost făcute măsurători exacte, actele erau vechi, sau nu s-a ţinut cont de forma exactă a proprietăţii de unghiurile formate de laturile acesteia, fiind un lucru esenţial care influenţează suprafaţa terenului, fie de nepunerea în posesie a beneficiarilor titlurilor de proprietate, cu proces-verbal, pe teren, de către comisia locală de fond funciar, la emiterea titlului a cărui analiză se solicită, etc., se poate face oricând, la fel ca şi solicitarea, în temeiul aceluiaşi text de lege, a eliberarii titlului de proprietate declarativ, înlocuitor, recunoscător al vechii calităţi de proprietar.
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată la 5 ian. 1998, (fost art. 24 în redactarea inițială), „în cazul în care cooperativa agricolă de producție a atribuit loturi în folosință unor cooperatori, în grădinile din intravilan ale foștilor proprietari, asemenea terenuri revin, de drept, în proprietatea deținătorilor inițiali sau moștenitorilor acestora."
Formularea „revin de drept” proprietarilor care solicită recunoaşterea, revenirea la vechea lor calitate, obţinerea vechiului drept şi eliberarea unui titlu declarativ, înlocuitor, recunoscător al vechii calităţi de proprietar, se explică prin aceea că, aceştia nu au pierdut niciodată proprietatea asupra terenului.
Titlul de proprietate înlocuitor ce se emite necondiţionat în timp, nu are caracter constitutiv de drepturi ci un caracter recognitiv, doveditor, recunoscător, declarativ de drepturi, fără înscrierea în cartea funciară.
Situaţia este identică şi în ipoteza dobândirii dreptului de proprietate în temeiul art. 8 din decretul lege 42/1990 şi a art. 23 din Legea fondului funciar.
Citește mai mult
suprafeţei imobilului teren intravilan, situat în satul Cataloi, tarla 3, parcelele 140,141 şi 142, comuna Frecăţei, Judeţul Tulcea, în sensul că această suprafaţă este de 2988 mp, în loc de 2192 mp, astfel cum s-a menţionat în titlu de proprietate.Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Comisia Locală de fond funciar comuna Frecăţei, judeţul Tulcea, invocând faptul că argumentaţia adusă de instanţa de judecată în sensul admiterii cererii noastre, nu este în concordanţă cu exigenţele art. 53 alin 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, („Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”), şi că nici defunctul Aragea Atanase decedat la 06.09.2015, nici reclamanţii Aragea Viorel şi Leoacă Ianula, nu au făcut o astfel de cerere înlăuntrul termenului de 30 zile.
Textul art. 53 alin. 2 din legea 18/1991, republicată, se referă la plângerile împotriva hotărârii comisiei judeţene date asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, hotărâri care se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
O acţiune în „modificarea” unui titlu de proprietate emis în conformitate cu hotărârea comisiei judeţene de fond funciar, după ce titlul de proprietate a intrat în circuitul civil, nu a fost reglementată prin legea specială, situaţie în care sunt aplicabile prevederile art. 235 alin. 4 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014 care trimite expres la art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată, adică include în procedura plângerii prevăzute de acest articol și acțiunile privind modificarea titlurilor de proprietate care presupun modificarea în plus sa în minus a suprafeței prevăzute în aceste titluri.
În capitolul ”Dispoziții procedurale” din Legea nr. 18/1991, republicată, există însă cuprins art. 58 care se referă atât la plângerea împotriva hotărârii Comisiei Județene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (conform art. 53 alin. 2), cât și la celelalte acțiuni în instanță privind: ordinul prefectului; orice act administrativ al unui organ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului (conform art. 54 alin. 1); modificarea/anularea propriei hotărâri de către comisie (art. 55 alin. 1); măsurile de punere în aplicare a dispozițiilor art. 37 din lege – dreptul la acțiuni (conform art. 56).
Textul art. 58 teza a doua din Legea nr. 18/1991, republicată, care reprezintă temeiul de drept al oricărei acțiuni în rectificarea titlului de proprietate şi care dispune că : ”Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa”, s-a menținut și este în vigoare și în prezent, fără modificări.
Cum obiectul plângerii, conform reglementării legale enunțate mai sus, nu constă în titlul de proprietate emis, putem analiza textul art. 58 teza a doua din Legea nr. 18/1991 ca un text general, fără legătură exclusivă cu procedura plângerii care este reglementată în articolele anterioare.
În orice caz, textul dispune expres că modificarea, înlocuirea sau desființarea unui titlu de proprietate de către Comisia Județeană nu se poate face decât pe baza hotărârii judecătorești irevocabile.
Textul art. 59 indice 1, introdus în Legea nr. 18/1991 republicată – prin Legea nr. 219/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, precum şi pentru modificarea unor acte normative care dispune:
„(1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei judeţene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale şi de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.”
Art. 59 indice 1 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată și art. 235 alin. 3 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014) se referă la rectificarea titlurilor de proprietate pentru existenţa greşelilor enumerate de art. 235 alin. 3 din Ordinul nr. 700/2014.
Este vorba de: modificări ale numărului de tarla/parcelă; modificarea numelui autorului dreptului, modificarea vecinătăților fără afectarea amplasamentului, modificarea suprafețelor parcelelor fără modificarea suprafeței totale. Asemenea erori ce trebuie corectate există și în documentația care a stat la baza emiterii titlului (procesul verbal de punere în posesie și celelalte documente inițiale) și nu implică modificarea obiectului dreptului de proprietate stabilit prin titlul care se corectează, nici în sensul amplasamentului terenului, nici în sensul suprafeței totale prevăzute în titlul de proprietate.
Aceste modificări expres prevăzute se pot efectua de Oficiile de cadastru în temeiul unei hotărâri de Comisie județeană emise în acest sens.
În lumina acestor două texte de lege: art. 58 teza a doua și art. 59 indice 1 din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată, dar și în lumina dispozițiilor art. 235 și urm. din Ordinul ANCPI nr. 700 /2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, practica, literatura şi jurisprudenţa au statuat că trebuie făcută, fără nicio îndoială, o distincție între tipurile de rectificări/modificări ale titlurilor de proprietate care sunt necesare în practică.
Rectificarea titlurilor de proprietate poate presupune mai multe tipuri de modificări în aceste acte administrative:
I. Îndreptarea erorilor din titlurile de proprietate – dacă acestea se datorează transcrierii eronate pe titlul de proprietate a unora din informațiile din procesul-verbal de punere în posesie sau din alte documente care au stat la baza punerii în posesie. (art. 59 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată și completată și art. 235 alin. 1 și 2 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014).
Prin eroare materială se înțelege „orice inexactitate cuprinsă într-o înscriere în cartea funciară, care nu produce vreun efect substanțial, anume nu afectează existența, întinderea sau opozabilitatea dreptului înscris sau a faptului ori a raportului juridic”
Art. 235 alin. 1 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014 enumeră asemenea posibile erori: erori de scriere a numelui și prenumelui față de procesul-verbal și anexe; erori cu privire la numărul de tarla/parcelă/unitate amenajistică/unitate de producție; erori cu privire la vecinătăți; erori cu privire la suprafețele parcelelor, fără modificarea suprafeței total atribuite, erori de identificare cadastrală – fără afectarea amplasamentului și a suprafeței – toate față de cele corect înscrise în documentele primare de reconstituire a dreptului.
II. Modificarea titlurilor de proprietate (art. 59 indice 1 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată și art. 235 alin. 3 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014): această operațiune presupune existența unui alt tip de greșeli în cuprinsul titlului de proprietate, enumerate de art. 235 alin. 3 din Ordinul nr. 700/2014.
Este vorba de: modificări ale numărului de tarla/parcelă; modificarea numelui autorului dreptului, modificarea vecinătăților fără afectarea amplasamentului, modificarea suprafețelor parcelelor fără modificarea suprafeței totale. Asemenea erori ce trebuie corectate există și în documentația care a stat la baza emiterii titlului (procesul verbal de punere în posesie și celelalte documente inițiale) și nu implică modificarea obiectului dreptului de proprietate stabilit prin titlul care se corectează, nici în sensul amplasamentului terenului, nici în sensul suprafeței totale prevăzute în titlul de proprietate.
Aceste modificări expres prevăzute se pot efectua de Oficiile de cadastru în temeiul unei hotărâri de Comisie județeană emise în acest sens.
III. Dacă rectificarea titlului presupune modificarea suprafeței totale menționată în plus sau în minus – atunci această modificare se poate dispune doar prin hotărâre judecătorească – conform art. 235 alin. 4 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014 care trimite expres la art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată, adică include în procedura plângerii prevăzute de acest articol și acțiunile privind modificarea titlurilor de proprietate care presupun modificarea în plus sa în minus a suprafeței prevăzute în aceste titluri.
Modificarea titlurilor de proprietate care presupune schimbări în plus sau în minus în suprafețele reconstituite se dispune exclusiv prin hotărâre judecătorească (art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată și art. 235 alin. 4 din Ordinul nr. 700/2014).
Aceste modificări se pot efectua de Oficiile de cadastru în temeiul unei hotărâri de Comisie județeană emise în acest sens.
De la data comunicării hotărârii comisiei judeţene şi a documentaţiei, care a stat la baza adoptării acesteia, O.C.P.I. Tulcea va proceda la modificarea/ corectarea titlurilor de proprietate în termen de maxim 30 de zile.
O acţiune în „modificarea” unui titlu de proprietate emis în conformitate cu hotărârea comisiei judeţene de fond funciar, după ce titlul de proprietate a intrat în circuitul civil, nu a fost reglementată prin legea specială, ci prin disp. art. 235 alin. 4 din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară aprobat prin Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 700/2014, cu modificările și completările ulterioare.
Schimbarea menţiunilor referitoare la suprafaţa terenului reprezintă un aspect tehnic care nu afectează esenţa dreptului ce urmează a fi întabulat în cartea funciară, aspect întărit de prevederile art. 235 alin. 4 din Ordinul nr. 700/2014.
Piesa componentă a documentaţiei necesare înscrierii modificării suprafeţei imobilului este hotărârea judecătorească definitivă a instanţei de judecată şi documentaţia cadastrală executată judiciar în cadrul unei expertize tehnice judiciare de specialitate.
Dovedirea dreptului de proprietate asupra diferenţei de proprietate este făcută prin îndeplinirea cerinţelor reglementărilor art. 25 din Legea fondului funciar. Finalitatea spre care au tins reclamanţii prin promovarea litigiului, a fost aceea a restabilirii concordanţei dintre configuraţia cantitativă a imobilului şi cea reală.
Modificarea titlului de proprietate pentru o astfel de eroare privind întinderea suprafaţei terenului intravilan menţionat în titlu, dobândit de drept, în baza art. 25 din Legea fondului funciar, cauzată, fie de faptul că nu au fost făcute măsurători exacte, actele erau vechi, sau nu s-a ţinut cont de forma exactă a proprietăţii de unghiurile formate de laturile acesteia, fiind un lucru esenţial care influenţează suprafaţa terenului, fie de nepunerea în posesie a beneficiarilor titlurilor de proprietate, cu proces-verbal, pe teren, de către comisia locală de fond funciar, la emiterea titlului a cărui analiză se solicită, etc., se poate face oricând, la fel ca şi solicitarea, în temeiul aceluiaşi text de lege, a eliberarii titlului de proprietate declarativ, înlocuitor, recunoscător al vechii calităţi de proprietar.
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată la 5 ian. 1998, (fost art. 24 în redactarea inițială), „în cazul în care cooperativa agricolă de producție a atribuit loturi în folosință unor cooperatori, în grădinile din intravilan ale foștilor proprietari, asemenea terenuri revin, de drept, în proprietatea deținătorilor inițiali sau moștenitorilor acestora."
Formularea „revin de drept” proprietarilor care solicită recunoaşterea, revenirea la vechea lor calitate, obţinerea vechiului drept şi eliberarea unui titlu declarativ, înlocuitor, recunoscător al vechii calităţi de proprietar, se explică prin aceea că, aceştia nu au pierdut niciodată proprietatea asupra terenului.
Titlul de proprietate înlocuitor ce se emite necondiţionat în timp, nu are caracter constitutiv de drepturi ci un caracter recognitiv, doveditor, recunoscător, declarativ de drepturi, fără înscrierea în cartea funciară.
Situaţia este identică şi în ipoteza dobândirii dreptului de proprietate în temeiul art. 8 din decretul lege 42/1990 şi a art.23 din Legea fondului funciar.
În toate cazurile de modificare a titlurilor prin hotărâre judecătorească definitivă, oficiul de cadastru procedează la modificare doar pe baza unei hotărâri de comisie județeană care dispune punerea în executare a hotărârii judecătorești – conform art. 235 alin. 5 din Ordinul nr. 700/2014.
Analizând textele legale care prevăd posibilitatea rectificării/modificării titlurilor de proprietate de către Oficiile de cadastru și publicitate imobilară (art. 59 indice 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, introdus prin Legea nr. 219/2012 și art. 235 din Ordinul nr. 700/2014) – în contextul menținerii nemodificate a art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată, considerăm că nu se poate susține că aceste texte au exclus competența instanțelor judecătorești în a dispune rectificarea/modificarea titlurilor de proprietate.
Dacă textul art. 59 indice 1 alin. 1 este imperativ în sensul că ”îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară” – nelăsând loc la interpretări care să ducă la ideea unei competențe alternative în aceste sens, alin. 2 al acestui text legal conține o normă supletivă: ”rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene” – formularea presupunând că nu este vorba de o normă imperativă.
Corelarea formulării ”se poate face” cu formulările cuprinse în art. 235 alin. 3 din Ordinul nr. 700/2014 (”titlurile de proprietate se pot modifica de oficiul teritorial…”) și cu dispoziția expresă a art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată (”Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa.”) nu poate duce decât la soluția că sesizarea instanței de judecată este o alternativă pusă la dispoziția părților interesate, nefiind exclusă în niciun fel prin reglementările speciale prevăzute pentru modificarea titlurilor de proprietate pe cale administrativă.
Competența dată oficiilor de cadastru în a modifica titlurile de proprietate nu este una exclusivă – conform modului de formulare adoptat de legiuitor.
Art. 59 indice 1 alin. 2 dispune clar, expres că ”se poate” proceda la modificarea titlului de către oficiul de cadastru și nu modifică în niciun fel textul art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată, text care reprezintă temeiul de drept al oricărei acțiuni în rectificarea titlului de proprietate.
În aceste condiții, este evident că noile articole introduse prin Legea nr. 219/2012 nu exclud competența instanțelor judecătorești în a se pronunța în cererile de rectificare de titlu de proprietate, ci instituie încă o procedură, alternativă și la alegerea petentului – beneficiar al titlului pentru a obține același rezultat.
Nu se poate susține nici că prin art. 235 din Ordinul nr. 700/2014 s-ar fi restrâns aplicabilitatea art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată doar la situația în care rectificarea titlului presupune modificarea în plus sau în minus a suprafeței prevăzute în titlu, deoarece nu se poate proceda prin ordin al unei instituții la modificarea/ restrângerea aplicabilității unei legi.
Aplicabilitatea art. 58 teza ultimă din Legea nr. 18/1991 republicată poate fi analizată doar prin raportare la dispozițiile articolelor noi introduse, respectiv art. 59 indice 1: acest text modificator al legii dispune că erorile de scriere și transcriere din titluri se modifică (în mod exclusiv) de oficiile de cadastru – conform alin. 1, dar că modificarea titlurilor în alte situații se poate face de oficiul de cadastru, pe baza hotărârii comisiei județene (această procedură fiind pusă la dispoziția părții interesate și rămânând la alegerea ei).
Orice altă interpretare a modificărilor aduse Legii nr. 18/1991 care să ducă la ideea inadmisibilității acțiunilor de rectificare a titlului și la cea a necompetenței generale a instanțelor de judecată în materia rectificării titlurilor de proprietate echivalează cu o restrângere a accesului la justiție și cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
În speţă, reclamanţii LEOACĂ IANULA şi ARAGEA VIOREL STERE, au solicitat intabularea terenului din Titlul de proprietate nr. 17011/04.08.1993, astfel cum este identificat prin Planul de Amplasament şi Delimitare a imobiului din 10.06.2016, întocmit de domnul expert Lupu Daniel, persoană fizică autorizată de ANCPI să execute lucrări de cadastru, geodezie şi cartografie, constatându-se că în realitate întinderea suprafeţei de teren intravilan este de 3036, oo mp şi nu de 2192 mp cât este trecut scriptic în titlu.
Iniţial reclamanţii au solicitat modificarea Titlului de Proprietate nr. 17011/04.08.1993, emis de pârâta Comisia Judeteană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Tulcea, în sensul înscrierii corecte a a suprafeţei imobilului teren intravilan, situat în satul Cataloi, tarla 3, parcelele 140,141 şi 142, comuna Frecăţei, Judeţul Tulcea, în sensul că această suprafaţă este de 3036 mp, în loc de 2192 mp, astfel cum s-a menţionat în titlu de proprietate.
În timpul procesului, în urma măsurătorilor, a calculelor efectuate, coroborate cu situaţia de la faţa locului, de către d-na expert Acriş Raina, s-a constatat că terenul aflat în posesia reclamanţilor, amplasat, conform extrasului de plan cadastral scara 1:2000, al intravilanului satului Cataloi, comuna Frecăţei, judeţul Tulcea, înscris în Titlul de proprietate nr. 1701/04.08.1993, T.3, P. 140,141 şi 142, delimitat la nord: Aragea Cornel; la est: drum NC32158; la Sud: Grigoraş Nicolae şi la sud: strada Italiană NC32197, are o întindere reală de 2988 mp şi nu o întindere de 3036 mp, cât a măsurat dl.expert Lupu Daniel, situaţie în care reclamanţii au solicitat modificarea parţială a titlului de proprietate nr.17011/04.08.1993, în sensul înscrierii corecte în titlu, a suprafeţei de 2988 mp teren intravilan, cât a rezultat din lucrarea de expertizare Acriş Raina.
În mod corect instanţa de fond a făcut aplicabilitatea art. 235 alin. 4 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014 care trimite expres la art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată, adică include în procedura plângerii prevăzute de acest articol și acțiunile privind modificarea titlurilor de proprietate care presupun modificarea în plus sa în minus a suprafeței prevăzute în aceste titluri.
În
Citește mai mult
capitolul ”Dispoziții procedurale” din Legea nr. 18/1991, republicată, există însă cuprins art. 58 care se referă atât la plângerea împotriva hotărârii Comisiei Județene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (conform art. 53 alin. 2), cât și la celelalte acțiuni în instanță privind: ordinul prefectului; orice act administrativ al unui organ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului (conform art. 54 alin. 1); modificarea/anularea propriei hotărâri de către comisie (art. 55 alin. 1); măsurile de punere în aplicare a dispozițiilor art. 37 din lege – dreptul la acțiuni (conform art. 56).Textul art. 58 teza a doua din Legea nr. 18/1991, republicată, care reprezintă temeiul de drept al oricărei acțiuni în rectificarea titlului de proprietate şi care dispune că : ”Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa”, s-a menținut și este în vigoare și în prezent, fără modificări.
Cum obiectul plângerii, conform reglementării legale enunțate mai sus, nu constă în titlul de proprietate emis, putem analiza textul art. 58 teza a doua din Legea nr. 18/1991 ca un text general, fără legătură exclusivă cu procedura plângerii care este reglementată în articolele anterioare.
În orice caz, textul dispune expres că modificarea, înlocuirea sau desființarea unui titlu de proprietate de către Comisia Județeană nu se poate face decât pe baza hotărârii judecătorești irevocabile.
Textul art. 59 indice 1, introdus în Legea nr. 18/1991 republicată – prin Legea nr. 219/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, precum şi pentru modificarea unor acte normative care dispune:
„(1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei judeţene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale şi de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.”
Art. 59 indice 1 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată și art. 235 alin. 3 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014) se referă la rectificarea titlurilor de proprietate pentru existenţa greşelilor enumerate de art. 235 alin. 3 din Ordinul nr. 700/2014.
Este vorba de: modificări ale numărului de tarla/parcelă; modificarea numelui autorului dreptului, modificarea vecinătăților fără afectarea amplasamentului, modificarea suprafețelor parcelelor fără modificarea suprafeței totale. Asemenea erori ce trebuie corectate există și în documentația care a stat la baza emiterii titlului (procesul verbal de punere în posesie și celelalte documente inițiale) și nu implică modificarea obiectului dreptului de proprietate stabilit prin titlul care se corectează, nici în sensul amplasamentului terenului, nici în sensul suprafeței totale prevăzute în titlul de proprietate.
Aceste modificări expres prevăzute se pot efectua de Oficiile de cadastru în temeiul unei hotărâri de Comisie județeană emise în acest sens.
În lumina acestor două texte de lege: art. 58 teza a doua și art. 59 indice 1 din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată, dar și în lumina dispozițiilor art. 235 și urm. din Ordinul ANCPI nr. 700 /2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, practica, literatura şi jurisprudenţa au statuat că trebuie făcută, fără nicio îndoială, o distincție între tipurile de rectificări/modificări ale titlurilor de proprietate care sunt necesare în practică.
Rectificarea titlurilor de proprietate poate presupune mai multe tipuri de modificări în aceste acte administrative:
I. Îndreptarea erorilor din titlurile de proprietate – dacă acestea se datorează transcrierii eronate pe titlul de proprietate a unora din informațiile din procesul-verbal de punere în posesie sau din alte documente care au stat la baza punerii în posesie. (art. 59 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată și completată și art. 235 alin. 1 și 2 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014).
Prin eroare materială se înțelege „orice inexactitate cuprinsă într-o înscriere în cartea funciară, care nu produce vreun efect substanțial, anume nu afectează existența, întinderea sau opozabilitatea dreptului înscris sau a faptului ori a raportului juridic”
Art. 235 alin. 1 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014 enumeră asemenea posibile erori: erori de scriere a numelui și prenumelui față de procesul-verbal și anexe; erori cu privire la numărul de tarla/parcelă/unitate amenajistică/unitate de producție; erori cu privire la vecinătăți; erori cu privire la suprafețele parcelelor, fără modificarea suprafeței total atribuite, erori de identificare cadastrală – fără afectarea amplasamentului și a suprafeței – toate față de cele corect înscrise în documentele primare de reconstituire a dreptului.
II. Modificarea titlurilor de proprietate (art. 59 indice 1 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată și art. 235 alin. 3 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014): această operațiune presupune existența unui alt tip de greșeli în cuprinsul titlului de proprietate, enumerate de art. 235 alin. 3 din Ordinul nr. 700/2014.
Este vorba de: modificări ale numărului de tarla/parcelă; modificarea numelui autorului dreptului, modificarea vecinătăților fără afectarea amplasamentului, modificarea suprafețelor parcelelor fără modificarea suprafeței totale. Asemenea erori ce trebuie corectate există și în documentația care a stat la baza emiterii titlului (procesul verbal de punere în posesie și celelalte documente inițiale) și nu implică modificarea obiectului dreptului de proprietate stabilit prin titlul care se corectează, nici în sensul amplasamentului terenului, nici în sensul suprafeței totale prevăzute în titlul de proprietate.
Aceste modificări expres prevăzute se pot efectua de Oficiile de cadastru în temeiul unei hotărâri de Comisie județeană emise în acest sens.
III. Dacă rectificarea titlului presupune modificarea suprafeței totale menționată în plus sau în minus – atunci această modificare se poate dispune doar prin hotărâre judecătorească – conform art. 235 alin. 4 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014 care trimite expres la art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată, adică include în procedura plângerii prevăzute de acest articol și acțiunile privind modificarea titlurilor de proprietate care presupun modificarea în plus sa în minus a suprafeței prevăzute în aceste titluri.
Modificarea titlurilor de proprietate care presupune schimbări în plus sau în minus în suprafețele reconstituite se dispune exclusiv prin hotărâre judecătorească (art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată și art. 235 alin. 4 din Ordinul nr. 700/2014).
Aceste modificări se pot efectua de Oficiile de cadastru în temeiul unei hotărâri de Comisie județeană emise în acest sens.
De la data comunicării hotărârii comisiei judeţene şi a documentaţiei, care a stat la baza adoptării acesteia, O.C.P.I. Tulcea va proceda la modificarea/ corectarea titlurilor de proprietate în termen de maxim 30 de zile.
O acţiune în „modificarea” unui titlu de proprietate emis în conformitate cu hotărârea comisiei judeţene de fond funciar, după ce titlul de proprietate a intrat în circuitul civil, nu a fost reglementată prin legea specială, ci prin disp. art. 235 alin. 4 din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară aprobat prin Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 700/2014, cu modificările și completările ulterioare.
Schimbarea menţiunilor referitoare la suprafaţa terenului reprezintă un aspect tehnic care nu afectează esenţa dreptului ce urmează a fi întabulat în cartea funciară, aspect întărit de prevederile art. 235 alin. 4 din Ordinul nr. 700/2014.
Piesa componentă a documentaţiei necesare înscrierii modificării suprafeţei imobilului este hotărârea judecătorească definitivă a instanţei de judecată şi documentaţia cadastrală executată judiciar în cadrul unei expertize tehnice judiciare de specialitate.
Dovedirea dreptului de proprietate asupra diferenţei de proprietate este făcută prin îndeplinirea cerinţelor reglementărilor art. 25 din Legea fondului funciar. Finalitatea spre care au tins reclamanţii prin promovarea litigiului, a fost aceea a restabilirii concordanţei dintre configuraţia cantitativă a imobilului şi cea reală.
Modificarea titlului de proprietate pentru o astfel de eroare privind întinderea suprafaţei terenului intravilan menţionat în titlu, dobândit de drept, în baza art. 25 din Legea fondului funciar, cauzată, fie de faptul că nu au fost făcute măsurători exacte, actele erau vechi, sau nu s-a ţinut cont de forma exactă a proprietăţii de unghiurile formate de laturile acesteia, fiind un lucru esenţial care influenţează suprafaţa terenului, fie de nepunerea în posesie a beneficiarilor titlurilor de proprietate, cu proces-verbal, pe teren, de către comisia locală de fond funciar, la emiterea titlului a cărui analiză se solicită, etc., se poate face oricând, la fel ca şi solicitarea, în temeiul aceluiaşi text de lege, a eliberarii titlului de proprietate declarativ, înlocuitor, recunoscător al vechii calităţi de proprietar.
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată la 5 ian. 1998, (fost art. 24 în redactarea inițială), „în cazul în care cooperativa agricolă de producție a atribuit loturi în folosință unor cooperatori, în grădinile din intravilan ale foștilor proprietari, asemenea terenuri revin, de drept, în proprietatea deținătorilor inițiali sau moștenitorilor acestora."
Formularea „revin de drept” proprietarilor care solicită recunoaşterea, revenirea la vechea lor calitate, obţinerea vechiului drept şi eliberarea unui titlu declarativ, înlocuitor, recunoscător al vechii calităţi de proprietar, se explică prin aceea că, aceştia nu au pierdut niciodată proprietatea asupra terenului.
Titlul de proprietate înlocuitor ce se emite necondiţionat în timp, nu are caracter constitutiv de drepturi ci un caracter recognitiv, doveditor, recunoscător, declarativ de drepturi, fără înscrierea în cartea funciară.
Situaţia este identică şi în ipoteza dobândirii dreptului de proprietate în temeiul art. 8 din decretul lege 42/1990 şi a art.23 din Legea fondului funciar.
În toate cazurile de modificare a titlurilor prin hotărâre judecătorească definitivă, oficiul de cadastru procedează la modificare doar pe baza unei hotărâri de comisie județeană care dispune punerea în executare a hotărârii judecătorești – conform art. 235 alin. 5 din Ordinul nr. 700/2014.
Analizând textele legale care prevăd posibilitatea rectificării/modificării titlurilor de proprietate de către Oficiile de cadastru și publicitate imobilară (art. 59 indice 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, introdus prin Legea nr. 219/2012 și art. 235 din Ordinul nr. 700/2014) – în contextul menținerii nemodificate a art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată, considerăm că nu se poate susține că aceste texte au exclus competența instanțelor judecătorești în a dispune rectificarea/modificarea titlurilor de proprietate.
Dacă textul art. 59 indice 1 alin. 1 este imperativ în sensul că ”îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară” – nelăsând loc la interpretări care să ducă la ideea unei competențe alternative în aceste sens, alin. 2 al acestui text legal conține o normă supletivă: ”rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene” – formularea presupunând că nu este vorba de o normă imperativă.
Corelarea formulării ”se poate face” cu formulările cuprinse în art. 235 alin. 3 din Ordinul nr. 700/2014 (”titlurile de proprietate se pot modifica de oficiul teritorial…”) și cu dispoziția expresă a art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată (”Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa.”) nu poate duce decât la soluția că sesizarea instanței de judecată este o alternativă pusă la dispoziția părților interesate, nefiind exclusă în niciun fel prin reglementările speciale prevăzute pentru modificarea titlurilor de proprietate pe cale administrativă.
Competența dată oficiilor de cadastru în a modifica titlurile de proprietate nu este una exclusivă – conform modului de formulare adoptat de legiuitor.
Art. 59 indice 1 alin. 2 dispune clar, expres că ”se poate” proceda la modificarea titlului de către oficiul de cadastru și nu modifică în niciun fel textul art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată, text care reprezintă temeiul de drept al oricărei acțiuni în rectificarea titlului de proprietate.
În aceste condiții, este evident că noile articole introduse prin Legea nr. 219/2012 nu exclud competența instanțelor judecătorești în a se pronunța în cererile de rectificare de titlu de proprietate, ci instituie încă o procedură, alternativă și la alegerea petentului – beneficiar al titlului pentru a obține același rezultat.
Nu se poate susține nici că prin art. 235 din Ordinul nr. 700/2014 s-ar fi restrâns aplicabilitatea art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată doar la situația în care rectificarea titlului presupune modificarea în plus sau în minus a suprafeței prevăzute în titlu, deoarece nu se poate proceda prin ordin al unei instituții la modificarea/ restrângerea aplicabilității unei legi.
Aplicabilitatea art. 58 teza ultimă din Legea nr. 18/1991 republicată poate fi analizată doar prin raportare la dispozițiile articolelor noi introduse, respectiv art. 59 indice 1: acest text modificator al legii dispune că erorile de scriere și transcriere din titluri se modifică (în mod exclusiv) de oficiile de cadastru – conform alin. 1, dar că modificarea titlurilor în alte situații se poate face de oficiul de cadastru, pe baza hotărârii comisiei județene (această procedură fiind pusă la dispoziția părții interesate și rămânând la alegerea ei).
Orice altă interpretare a modificărilor aduse Legii nr. 18/1991 care să ducă la ideea inadmisibilității acțiunilor de rectificare a titlului și la cea a necompetenței generale a instanțelor de judecată în materia rectificării titlurilor de proprietate echivalează cu o restrângere a accesului la justiție și cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
În speţă, reclamanţii au solicitat intabularea terenului din Titlul de proprietate nr. 17011/04.08.1993, astfel cum este identificat prin Planul de Amplasament şi Delimitare a imobiului din 10.06.2016, întocmit de domnul expert Lupu Daniel, persoană fizică autorizată de ANCPI să execute lucrări de cadastru, geodezie şi cartografie, constatându-se că în realitate întinderea suprafeţei de teren intravilan este de 3036, oo mp şi nu de 2192 mp cât este trecut scriptic în titlu.
Iniţial reclamanţii au solicitat modificarea Titlului de Proprietate nr. 17011/04.08.1993, emis de pârâta Comisia Judeteană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Tulcea, în sensul înscrierii corecte a a suprafeţei imobilului teren intravilan, situat în satul Cataloi, tarla 3, parcelele 140,141 şi 142, comuna Frecăţei, Judeţul Tulcea, în sensul că această suprafaţă este de 3036 mp, în loc de 2192 mp, astfel cum s-a menţionat în titlu de proprietate.
În timpul procesului, în urma măsurătorilor, a calculelor efectuate, coroborate cu situaţia de la faţa locului, de către d-na expert Acriş Raina, s-a constatat că terenul aflat în posesia reclamanţilor, amplasat, conform extrasului de plan cadastral scara 1:2000, al intravilanului satului Cataloi, comuna Frecăţei, judeţul Tulcea, înscris în Titlul de proprietate nr. 1701/04.08.1993, T.3, P. 140,141 şi 142, delimitat la nord: Aragea Cornel; la est: drum NC32158; la Sud: Grigoraş Nicolae şi la sud: strada Italiană NC32197, are o întindere reală de 2988 mp şi nu o întindere de 3036 mp, cât a măsurat dl.expert Lupu Daniel, situaţie în care reclamanţii au solicitat modificarea parţială a titlului de proprietate nr.17011/04.08.1993, în sensul înscrierii corecte în titlu, a suprafeţei de 2988 mp teren intravilan, cât a rezultat din lucrarea de expertizare Acriş Raina.
În mod corect instanţa de fond a făcut aplicabilitatea art. 235 alin. 4 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014 care trimite expres la art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată, adică include în procedura plângerii prevăzute de acest articol și acțiunile privind modificarea titlurilor de proprietate care presupun modificarea în plus sa în minus a suprafeței prevăzute în aceste titluri.