ÎMPĂRŢIRE BUNURI COMUNE. TRANZACŢIE. NULITATE ABSOLUTĂ.
| Comentarii |
|
ÎMPĂRŢIRE BUNURI COMUNE. TRANZACŢIE. NULITATEABSOLUTĂ.
Art.36 alin.2 Codul familiei
Art.44 alin.2 Constituţia României
Dobândirea dreptului de proprietate de către cetăţeniistrăini este supusă în continuare unor condiţii restrictive:terenurile agricole, pădurile şi terenurile forestiere pot fi dobânditeîn proprietate de cetăţeanul unui stat membru al Uniunii laîmplinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României laUniunea Europeană (art.5 alin1.din Legea nr.312/2005); dreptul deproprietate asupra terenurilor poate fi dobândit de cetăţeanul unuistat membru în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentrucetăţenii români.
Motivul de nulitate absolută referitor la încheiereatranzacţiei între pârâţi şi protejarea bunurilor în timpul căsătorieieste întemeiat, întrucât instanţa de apel a aplicat greşit legea,constatând că pârâţii se aflau într-unul din cazurile prevăzute deart.36 alin.(2) din Codul familiei.
Instanţa a luat act de tranzacţie fără să observe lipsaunei condiţii esenţiale prevăzută de lege şi anume aceea că trebuiesă fie desfăcută căsătoria prin divorţ.
(Decizia civilă nr.34/R-MF din 12 martie 2008, pronunţată deCurtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şiAsigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin cererea înregistrată la data de 27 septembrie 2006,reclamanţii P.E. şi P.C.M., în contradictoriu cu pârâţii M.M.S. şi M.A.,au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constatenulitatea absolută a tranzacţiei încheiată între părţi.
De asemenea s-a solicitat şi citarea în cauză a MinisteruluiPublic, prin reprezentantul său Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că sunt proprietariiterenului în suprafaţă de aproximativ 4000 m.p., situat în Rm. Vâlcea,str. Dealul Malului, pct. Cărbunari", având printre vecini şi pe pârâţi,teren ce provine de la autoarea P.M.
În anul 2005 autoarea i-a acţionat în judecată pe pârâţi, pentrugrăniţuirea proprietăţii şi demolarea gardului edificat în mod abuziv,precum şi modificarea acoperişului imobilului acestora, acţiune care afost admisă.
Reclamanţii au mai arătat că în cursul procesului pârâţii auîncheiat un act juridic bilateral intitulat Tranzacţie", prin care au înţelessă împartă bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei, tranzacţie cea format obiectul dosarului 789/2006.
Ca atare, în timp ce se aflau în litigiu cu privire la unul dinterenurile proprietatea pârâtei, terenul a revenit pârâtului care estecetăţean străin şi care prin încheierea acestei tranzacţii a încălcatdispoziţiile legale în materie potrivit cărora, cetăţenii străini nu potdobândi terenuri în proprietate pe teritoriul României, deci tranzacţiaeste lovită de nulitate absolută.
La data de 14.11.2006, pârâţii au formulat întâmpinare şi auinvocat excepţia lipsei dreptului, excepţia lipsei de interes şi excepţialipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
În motivare, s-a arătat că în cauză, pentru exercitarea acţiuniicivile trebuie îndeplinite 3 condiţii: existenţa unui drept subiectiv civil cese cere a fi proteja, un interes legitim şi calitate procesuală activă.
În ceea ce priveşte condiţia dreptului reclamanţii nu justificăexistenţa unui drept subiectiv ce se cere a fi protejat, căci aceştia nu aunici un drept cu privire la imobile, drept care să fie încălcat prinîncheierea unei tranzacţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1194 din 27 februarie 2007 a fostrespinsă excepţia lipsei dreptului, excepţia lipsei de interes şi excepţialipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocate de pârâţi prinîntâmpinare. A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi şi au fostobligaţi aceştia la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată faţă depârâţi.
Împotriva sentinţei judecătoriei au declarat apel reclamanţii.
S-a susţinut în motivele de apel, în esenţă, că pe rolul instanţeide judecată se află în derulare un proces de grăniţuire şi revendicare ce sepoartă între părţile în prezenta cauză. Interesul reclamanţilor în a formulaacţiunea de faţă este astfel evident, tranzacţia referindu-se şi la terenul cese cere a fi grăniţuit respectiv suprafaţa de 868, 81 mp. în str. DealuMalului, pct. Cărbunari.
Tranzacţia este lovită de nulitate absolută, care poate fiinvocată de către orice persoană interesată, întrucât M.M. are cetăţeniegermană şi iraniană, nu şi cetăţenie română.
În aceste condiţii, tranzacţia încalcă dispoziţiile art.44 alin. 2din Constituţie şi Titlul X din Legea 247/2005, ca şi dispoziţiile Legiinr.312 din 10 noiembrie 2005 privind dobândirea dreptului deproprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi,precum şi de către persoanele juridice străine.
Potrivit reglementărilor de mai sus, dobândirea de terenuride către cetăţenii străini este supusă unor condiţii restrictive, astfel că uncetăţean aparţinând unei ţări membre a UE poate dobândi proprietateaasupra terenului după 7 ani de la aderarea statului respectiv la UE.
Dispoziţiile încălcate de către pârâţi sunt de ordine publică,atât referitor la vânzarea terenului cât şi la partajarea bunurilor în timpulcăsătoriei, iar interesul reclamanţilor în promovarea prezentei acţiunivizează o eventuală dezbatere a succesiunii mamei lor, folosul practicurmărit de către aceştia, fiind punerea în executare a eventualei hotărâriîn revendicare.
Prin decizia civilă nr.320/A/MIF în 14 decembrie 2007,pronunţată de Tribunalul Vâlcea, apelul a fost respins ca nefondat.
S-a reţinut că prima instanţă a făcut corect interpretarea şiaplicarea dispoziţiilor legale în speţă atât în materia partajării bunurilorcomune între soţi cât şi referitor regimul înstrăinării terenurilorcetăţenilor străini.
Astfel, au fost temeinic şi legal soluţionate excepţiile de fondinvocate de către pârâţi privind calitatea procesuală a părţilor şi interesulîn promovarea acţiunii de către reclamanţi.
În ceea ce priveşte valabilitatea tranzacţiei prin care cei doifoşti soţi M. şi-au împărţit bunurile comune, deşi lapidar motivată, soluţiade respingere a acţiunii în constatarea nulităţii acestui act este legală.
Potrivit art.36 alin.2 din Codul familiei este reglementatăposibilitatea împărţirii bunurilor comune în întregime sau în parte, şi întimpul căsătoriei, în cazul în care sunt motive temeinice care să justificesepararea patrimoniului. Codul familiei nu defineşte motivele temeinicecerute pentru împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei,aprecierea acestora urmând a fi făcută de către instanţa de judecată, înraport de particularităţile fiecărui caz.
În practică s-a decis că, o convenţie încheiată între soţi nu arenimic ilicit dacă este făcută după introducerea acţiunii de divorţ şi estemenită să producă efecte după divorţ.
În cauză, s-a constatat că acţiunea de divorţ a fost introdusăla data de 23 februarie 206, iar tranzacţia soţilor s-a consfinţit prinsentinţa nr.1608 din 4 aprilie 2006. Este adevărat că acţiunea de divorţ afost perimată, însă intenţia părţilor de a divorţa a devenit evidentă prinreformularea unei acţiuni noi de desfacere a căsătoriei aflată în prezent perolul instanţei de judecată, astfel cum susţin intimaţii fără a fi contrazişide către apelanţi.
Cât priveşte temeinicia motivelor ce a determinat pe cei doisoţi să procedeze la separarea patrimoniului, s-a reţinut că, aşa cum soţiiînşişi susţin, este vorba de o problemă de întreprindere familială,respectiv de înfiinţarea unei societăţi de către unul dintre soţi carenecesita separarea de patrimonii. Acest motiv nu poate fi caracterizat dereaua credinţă la care se referă apelanţii reclamanţi, de intenţia defraudare a legii de către pârâţi privind dobândirea dreptului deproprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini, în speţă de cătreM.M.. Aşadar, nu poate fi privit ca un motiv ce are caracter ilicit.Tranzacţia nu se raportează la valabilitatea actului de vânzare cumpărareprin care M.A. a dobândit trenul de cca. 870 mp din punctulCărbunari, str.Malului, act care de altfel nu a fost atacat în justiţie de cătrereclamanţii în cauză.
De altfel, prin acţiunea de faţă nu se cere decât constatareanulităţii tranzacţiei motivat de împrejurarea că s-a încheiat în timpulcăsătoriei, dar şi de nevalabilitatea actului de vânzare cumpărare încheiatîntre M.A. şi autoarea reclamanţilor, asupra terenului de 870 mp, careprin tranzacţie a revenit în proprietate soţului M.M., acesta din urmănefiind în contextul cauzei un motiv propriu-zis de nulitate a tranzacţiei,primul motiv fiind aşa cum s-a arătat, neîntemeiat.
Prin urmare, nu s-a mai impus a se analiza legalitatea şitemeinicia înstrăinării terenului de aproximativ 870 mp către M.A., devreme ce instanţa nu a fost investită cu o acţiune prin care actul respectivsă fie atacat conform legii. Pentru a se fi putut pronunţa pe nulitateatranzacţiei sub aspectul nevalabilităţii contractului de vânzare cumpărareautentic nr.1085 din 20 august 2003, ca fiind încheiat prin fraudarea legii,instanţa de judecată nu putea lua în considerare o eventualănevalabilitate implicită a respectivului act, impunându-se o soluţieexpresă în acest sens, iar până atunci, se constată că tranzacţia este unalicită şi neafectată de cauze de nulitate care să-i atingă valabilitatea aşacum s-a arătat anterior. Contractul în discuţie este aparent valid câtăvreme el nu a fost atacat pentru motive de nulitate ce ar putea fi invocateexpres de către părţile interesate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat recursreclamanţii, în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.7 şi 9 Cod procedurăcivilă, care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie suburmătoarele aspecte:
- Tranzacţia pârâţilor a urmărit în mod evident fraudarealegii, încălcându-se dispoziţiile imperative ale art.44 alin.(2) dinConstituţie, privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupraterenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de cătrepersoanele juridic străine.
Art.44 alin.(2) din Constituţia României stabileşte că cetăţeniistrăini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privată asupraterenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României laUniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România esteparte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute de legea organică.
Dobândirea dreptului de proprietate de către cetăţenii străinieste supusă în continuare unor condiţii restrictive.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs referitor laîncheierea tranzacţiei între pârâţi şi partajarea bunurilor în timpulcăsătoriei, instanţa de apel a aplicat greşit legea, concluzionând că pârâţiise aflau într-unul din cazurile prevăzute de art.36 alin.(2) dinCodul familiei.
Instanţa investită cu protejarea bunurilor celor doi soţi a luatact de o tranzacţie fără să observe lipsa unei condiţii esenţiale prevăzutăde lege pentru ca părţile să poată tranzacţiona şi anume căsătoria să fiedesfăcută prin divorţ.
Analizând recursul în raport de critici, Curtea l-a privit cafondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte motivul de nulitate absolută referitor lalipsa cetăţeniei române a lui M. M. şi implicit a interdicţiei legale de adobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pe teritoriul României,tranzacţia părţilor a urmărit în mod evident ponderea legii, încălcându-sedispoziţiile imperative ale art.44 alin.(2) din Constituţie, Titlul X dinLegea nr.247/2005, Legii 312 din 10 noiembrie 2005 privind dobândireadreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţeniistrăini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine.
Art. 44 (alin.2) din Constituţia României stabileşte căcetăţenii străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privatăasupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României laUniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România esteparte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute de legea organică.
Instanţa trebuia să analizeze condiţiile speciale impuse delegea organică, respectiv Legea nr.312/2005, act normativ care a intrat învigoare la ianuarie 2007.
Dobândirea dreptului de proprietate de către cetăţenii străinieste supusă în continuare unor condiţii restrictive: terenurile agricole,pădurile şi terenurile forestiere pot fi dobândite în proprietate decetăţeanul unui stat membru al Uniunii la împlinirea unui termen de 7 anide la data aderării României la Uniunea Europeană (art.5 alin.1); dreptulde proprietate asupra terenurilor poate fi dobândit de cetăţeanul unuistat membru în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentrucetăţenii români.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de nulitate absolutăreferitor la încheierea tranzacţiei între pârâţi şi protejarea bunurilor întimpul căsătoriei, instanţa de apel a aplicat greşit legea, concluzionând căpârâţii se aflau într-unul din cazurile prevăzute de art.36 alin.(2) dinCodul familiei.
Instanţa a luat act de tranzacţie fără să observe lipsa uneicondiţii esenţiale prevăzută de lege şi anume aceea că trebuie să fiedesfăcută căsătoria prin divorţ.
Potrivit dispoziţiilor art.36 alin.(2) din Codul familiei, pentrumotive temeinice, bunurile comune în întregime sau numai o parte dinele, se pot împărţi prin hotărâre judecătorească şi în timpul căsătoriei.Bunurile astfel împărţite devin bunuri proprii.
Instanţa nu a fost însă investită cu o acţiune în care sămotiveze hotărârea judecătorească care a luat act de tranzacţia celor doisoţi.
La data încheierii tranzacţiei, posibilitatea dobândirii dreptuluide proprietate asupra terenurilor era un atribut exclusiv al calităţii decetăţean român.
Fiind încheiată cu scopul de a eluda legea, tranzacţia estelovită de nulitate.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiileart.312 (1) Cod procedură civilă, recursul a fost admis şi modificatădecizia atacată în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinţeicivile nr.1194 din 27 februarie 2007 pronunţată de JudecătoriaRm.Vâlcea, care a fost schimbă, pe fond constatându-se nulitateatranzacţiei încheiată de părţi în dosar nr.789/2006 a JudecătorieiRm.Vâlcea.
| ← Practică relevantă civil semestrul II | La stabilirea pensiei de întreţinere pentru un copil nu poate... → |
|---|
