Judecata. Administrarea probei cu expertiza. Incidenţa art. 212 Cod procedură civilă
| Comentarii |
|
Potrivit art. 212 alin. 1 Cod procedură civilă dacă instanţa nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
În condiţiile în care cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă, pentru evaluarea imobilului supus partajului şi stabilirea sultei cuvenite reclamantului s-au efectuat trei expertize, toate având aceeaşi valoare probantă, iar instanţa s-a oprit doar la una dintre expertize, fără a motiva acest lucru, instanţa de apel trebuia să ordone efectuarea unei contraexpertize, la care să participe trei experţi.Prin sentinţa civilă nr. 565 din 22 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Topliţa, a fost admisă acţiunea reclamantului S.F. formulată în contradictoriu cu pârâţii S. M. şi S. O, precum şi acţiunea reconvenţională formulată de pârâtul S. M. şi, în consecinţă: s-a constatat că bunul supus împărţelii îl reprezintă imobilul situat în oraşul B. reclamantul şi pârâţii fiind coproprietari în cote de 5/12, 5/12 şi 2/12 parte; s-a stabilit că valoarea imobilului este de 253.300 lei conform raportului de expertiză întocmit de experta K. I, s-a dispus partajarea imobilului prin atribuirea în natură pârâţilor S.M. şi S.O, cu păstrarea cotelor părţi avute; au fost obligaţi pârâţii la plata unor sulte în favoarea reclamantului de 108.042 lei S.M. şi de 43.216 lei S.O. şi s-au compensat cheltuielile de judecată.Pârâtul S.M. nemulţumit de dezlegarea pricinii, a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârii atacate, pentru trei motive. În primul rând, pârâtul susţine că, în mod nelegal, prima instanţă a ţinut cont de dezlegarea pricinii doar de părerea unui expert, în condiţiile în care, alţi doi experţi au fost consultaţi în cauză. În al doilea rând, după părerea pârâtului, instanţa a acordat mai mult decât a cerut, deoarece sultele stabilite în sarcina celor doi pârâţi depăşesc valoarea cotei de 5/12 parte a reclamantului.În al treilea rând, pârâtul este nemulţumit de faptul că, la stabilirea sultei, nu s-a avut în vedere investiţiile pe care le-a efectuat, pe cheltuiala sa, la imobil.Apelul a fost admis prin decizia civilă nr. 18/19 februarie 2008 şi, în consecinţă, a atribuit imobilul supus partajului celor doi pârâţi în indiviziune, i-a obligat pe aceştia la plata unei sulte de 108.042 lei, a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată şi a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Pârâtul S.M. a declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând în principiu aceleaşi critici ca şi în apel.Astfel, pârâtul s-a arătat nemulţumit pentru faptul că la dezlegarea pricinii s-a ţinut cont doar de unul dintre rapoartele de expertiză şi a fost obligat împreună cu cealaltă în solidar la plata sultei, deşi fiecare dintre pârâţi au obligaţie separată în acest sens.În fine, pârâtul s-a arătat nemulţumit de faptul că la stabilirea sultelor nu s-au avut în vedere cheltuielile pe care le-a făcut pentru reamenajarea casei.Intimatul S.F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că, în mod corect prima instanţă a avut în vedere, la stabilirea sultelor, lucrarea expertei K.I, deoarece, celelalte rapoarte de expertiză au fost efectuate pro causa şi sunt departe de adevăr.Verificând decizia atacată, Curtea a constatat că recursul este întemeiat, din următoarele considerente:În fapt, reclamantul şi cei doi pârâţi sunt coproprietari ai imobilului supus partajului. Părţile nu au contestat calitatea lor de coproprietari şi nici cota deţinută de fiecare în parte.Pentru a stabili modul de partajare a bunului comun, după admiterea în principiu a acţiunii, prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize de specialitate pentru evaluarea imobilului. Ulterior, a dispus efectuarea a încă două expertize, fără însă a motiva administrarea acestor noi probe.Ca urmare, în judecarea fondului pentru evaluarea aceluiaşi imobil s-au efectuat trei expertize, toate având aceeaşi valoare probantă.La soluţionarea cauzei, prima instanţă s-a oprit doar la una dintre expertize, fără a motiva acest lucru. Rapoartele întocmite în cauză sunt esenţiale în dezlegarea pricinii, fiecare propunând valori diferite a imobilului supus partajului. Potrivit art. 212 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa trebuia să dispună efectuarea unei expertize motivat ori, acest lucru nu s-a întâmplat.Deşi pârâtul critică hotărârea primei instanţe şi sub acest aspect, instanţa de apel nu l-a analizat.Prin urmare, Curtea a constatat că pentru stabilirea sultelor cuvenite reclamantului s-au efectuat trei expertize, valoarea lor probantă neputând fi diferenţiată. În această situaţie, în baza criticilor aduse în apel şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, raportat la art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa de apel trebuia să ordone efectuarea unei contraexpertize la care să participe trei experţi.
Fiind incident motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, şi cum în cauză se impune efectuarea unei contraexpertize, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Harghita.În rejudecare, instanţa de apel va avea în vedere că obligaţia de plată a unei sulte este individuală pentru cei doi pârâţi coproprietari, suma urmând a fi determinată în raport cu cota pe care o deţin.De asemenea, dacă instanţa de apel va ajunge la concluzia că cei doi pârâţi vor rămâne în coproprietate a imobilului supus partajului, va trebuie să determine cota pe care o vor deţine în continuare cei doi coproprietari, cu menţiunea că devălmăşia este caracteristică numai coproprietăţii între soţi.Pentru cheltuielile pe care pârâtul recurent le pretinde că le-a făcut la imobilul supus partajului, instanţa de apel îi va pune în vedere că, potrivit art. 1169 Cod civil, are obligaţia de a le dovedi.
| ← Judecata. Soluţionarea tuturor capetelor de cerere deduse... | ACCESUL LIBER LA JUSTITIE. LIPSA ABUZULUI PROCESUAL → |
|---|
