La data de 4 septembrie 2008, reclamanta S.E. a formulat acţiune divorţ, împotriva pârâtului S.C., solicitând atât desfacerea căsătoriei încheiată de părţi la
| Comentarii |
|
La data de 4 septembrie 2008, reclamanta S.E. a formulat actiune divort,împotriva pârâtului S.C., solicitând atât desfacerea casatoriei încheiata de partila data de 11 noiembrie 1995, precum si încredintarea celor trei copii minorirezultati din relatiile partilor de casatorie, obligarea pârâtului la plata pensiei deîntretinere în favoarea copiilor, reclamanta sa revina la numele avut anteriorcasatoriei, acela de R.", cu cheltuieli de judecata.În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca s-a casatorit cu pârâtul în anul1995 si din relatiile de casatorie au rezultat patru copii: E.C., C.D., I.N. si N.I.La scurt timp de la încheierea casatoriei, a aratat reclamanta, între cei doi sotiau aparut neîntelegeri, datorita comportamentului necorespunzator al pârâtului,care o lovea, îi adresa cuvinte injurioase si cauta motive de cearta. De-a lungulcasatoriei a fost nevoita sa plece de mai multe ori din domiciliul conjugal, iar înanul 2006 a plecat, împreuna cu minorii, la parintii sai, data de la care suntdespartiti în fapt.Prin sentinta civila nr.5634 din 15 octombrie 2008, pronuntata de JudecatoriaSlatina, a fost admisa exceptia necompetentei teritoriale, invocata din oficiu sis-a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea JudecatorieiRâmnicu Vâlcea, dat fiind faptul ca ultimul domiciliu comun al sotilor a fost încomuna Daesti, judetul Vâlcea, localitate care se afla în circumscriptiateritoriala a Judecatoriei Rm.Vâlcea.Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Râmnicu Vâlcea subnr.8303/288/2008.La cererea partilor, în cauza s-a administrat proba testimoniala, fiind audiatimartorii R.I.G., R.V.C., propusi de reclamanta si B.M. si C.V., propusi de pârât.De asemenea, s-au efectuat anchete sociale la domiciliile actuale ale sotilor.Prin sentinta civila nr.444 din 23 ianuarie 2009, Judecatoria Râmnicu Vâlcea aadmis în parte actiunea formulata de reclamanta S.E., a dispus desfacereacasatoriei din vina ambilor soti, a încredintat mamei spre crestere si educarepe minorul I.N. si tatalui minorului pe minorii E.C. si C.D., compensândobligatiile reciproce de întretinere ale parintilor fata de minori; a dispus careclamanta sa revina la numele purtat anterior casatoriei, acela de R." si s-aluat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:Partile s-au casatorit la data de 11 noiembrie 1995 si din relatiile de casatorieale acestora au rezultat patru copii.Din declaratiile martorilor audiati în cauza a rezultat ca sotii s-au separat în faptîn urma cu trei ani de zile, moment de la care nu s-a mai încercat reluarearelatiilor de familie. Cu privire la cauzele ce au condus la despartirea sotilor,declaratiile martorilor sunt contradictorii. Astfel, martorii propusi de reclamanta(fratii acesteia) au sustinut ca neîntelegerile dintre parti au fost determinate decomportamentul violent al pârâtului, ca acesta o batea si îi adresa cuvinteinsultatoare, ca nu muncea în mod constant, ca era excesiv de gelos,suspectând-o pe reclamanta ca ar întretine relatii intime cu diversi barbati.Aceeasi martori au declarat ca pâna la separarea definitiva sotilor, reclamantaa fost nevoita sa plece din domiciliul conjugal cu copii la parintii sai, dar defiecare data pârâtul venea dupa ea si o determina sa se reîntoarca, promitândca-si va schimba comportamentul, ceea ce nu s-a întâmplat. Pe de alta parte,martorii propusi de pârât au declarat ca reclamanta se face vinovata dedestramarea casniciei, întrucât în timp ce locuia cu pârâtul a întretinut relatiiextra conjugale cu diversi barbati.Este cert ca intre soti nu mai exista sentimente de dragoste, respect, sprijinmoral si material, continuarea casatoriei fiind vadit imposibila pentru amândoi.Apreciind ca ambii soti se fac vinovati de destramarea casatoriei(comportamentul violent al sotului, infidelitatea sotiei), în temeiul art.38 alin.1Codul familiei si art.617 Cod procedura civila, instanta a admis în parteactiunea formulata de reclamanta si a dispus desfacerea casatoriei din vinaambilor soti, urmând ca în conformitate cu disp. art.40 alin.3 Codul familiei,reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei, acela de R.
Conform actelor dosarului, din casatoria partilor au rezultat patru copii: E.C., n.la data de 22.09.1996, C.D., n. la data de 27. 06.2001, I.N., n. la datade02.09.2007 si N.I., n. la data de03.12.1998. Dupa separarea în fapt a sotilor,în urma cu aproximativ 3 ani de zile, reclamanta s-a stabilit cu doi dintre copii,respectiv, C.D. si I.N., în satul Trepteni, comuna Vitomiresti, judetul Olt, într-unimobil compus din trei camere si dependinte. În acelasi imobil locuiescconcubinul reclamantei si fratele acestuia cu sotia. Relatia dintre copii simama, concubin si familia extinsa a acestuia se bazeaza pe respect, afectiunereciproca si întelegere.Ceilalti doi copii, rezultati din casatoria cu pârâtul, respectiv, fetita în vârsta de12 ani si baiatul în vârsta de 10 ani au ramas în grija tatalui, în comuna Daesti,judetul Vâlcea. Imobilul în care locuiesc este compus din trei camere si hol,este electrificat, curat, dotat cu strictul necesar.Reclamanta a solicitat, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, sa-i fieîncredintati spre crestere si educare minorul I.N., nascut la data de 02.09.2007,care deja se afla la ea, dar si minora C.E., care se afla la tata, urmând cacelalalt minor sa fie încredintat tatalui.La rândul sau si tatal a solicitat sa i se încredinteze spre crestere si educarefetita si baiatul, care deja sunt la el.Audiata în Camera de Consiliu, aceasta din urma si-a exprimat optiunea de aramâne în continuare în grija tatalui sau, împreuna cu celalalt frate, precizândca se înteleg foarte bine, în timp ce pe mama nu a vazut-o de 2 ani de zile.Fata de probatoriul administrat, instanta a apreciat ca este în interesul superioral copiilor, astfel cum acesta a fost instituit prin Legea nr.272/2004, privindprotectia si promovarea drepturilor copilului, ca acestia sa locuiasca încontinuare în mediul în care au crescut si s-au obisnuit, alaturi, fiecare, deparintele care i-a îngrijit, fara ca aceasta masura sa-i împiedice ca pe viitor sadezvolte între ei o relatie buna, sa colaboreze, sa se viziteze.În consecinta, în temeiul art. 42 Codul familiei, instanta a încredintat mamei,spre crestere si educare pe minorul I.N., iar tatalui, pe minorii C.E. si D.C.,obligatiile reciproce datorate de parinti pentru întretinerea lor, urmând a ficompensate.Prin Încheierea nr.551/10.04.2009, pronuntata de Judecatoria Râmnicu Vâlceas-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentintei civilenr.444/23.01.2009, în privinta alin.3, încredintând mamei spre crestere sieducare pe minorii: I.N. nascut la 2.09.2007 si N.I., nascut la 03.12-.1998, iartatalui pe minorii: E.C., nascuta la 22.09.1996 si C.D., nascut la 27.06.2001.Împotriva sentintei a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate,sustinând ca s-a omis repartizarea corecta a minorilor, solicitând încredintareasi a minorului C.D., chiar daca minora E.C. a cerut sa ramâna la tata, neavândnimic împotriva.Pentru aceste motive, apelanta a solicitat schimbarea sentintei în sensul celorsolicitate.Prin decizia civila nr.201/A/09.10.2009, pronuntata de Tribunalul Vâlcea, a fostrespins apelul declarat de catre reclamanta.Pentru a se pronunta astfel instanta de apel a retinut urmatoarele::Prima instanta a pronuntat hotarârea având în vedere probele administrate si aapreciat, în mod corect, situatia de fapt, deoarece a retinut ca cei doi minoriC.D. si E.C. si-au manifestat dorinta de a locui la tata în continuare si faptul caacestia se înteleg foarte bine.În consecinta, instanta de fond nu a omis sa repartizeze pe minorul C. mamei,ci a facut o apreciere corecta a vointei minorilor ce au fost audiati în camera deconsiliu. Modalitatea stabilita de instanta este cea optima si raspundeinteresului superior al copilului.Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.E., criticând-o pentrunelegalitate si netemeinicie, invocând dispozitiile art.304 pct.6,7 si 9 Codprocedura civila.În motivarea recursului, recurenta sustine ca a apelat sentinta de la fond numaiîn legatura cu solutionarea capatului de cerere, privind încredintarea minorilor,însa tribunalul a aplicat si interpretat gresit legea, mentinând solutia dispusa deinstanta de fond, cu multa superficialitate, în legatura cu încredintarea minorilorspre crestere si educare.Recurenta mentioneaza ca, înca de la instanta de fond a aratat ca dincasatoria cu pârâtul au rezultat patru minori, aceasta solicitând sa-i fieîncredintati minorii: C.D. si I.N., aflati deja în grija acesteia. Însa instanta afacut o grava confuzie cu privire la repartizarea copiilor, în ciuda probelorexistente, din care rezulta care dintre minori se afla la recurenta si care se aflala intimat, acesta din urma fiind de acord cu încredintarea minorilor, asa cumacestia erau deja repartizati.Se mentioneaza ca, instanta de fond chiar a uitat sa încredinteze pe unul dintreminori, greseala reparata printr-o încheiere de îndreptare eroare material,eroare preluata de instanta de apel, cu motivarea ca minorii: C.D. si E.C. si-aumanifestat dorinta de a locui în continuare la tata.În alta ordine de idei se sustine ca minorul C.D., nu a fost audiat, cum gresit s-a consemnat, iar minorul N.I., aflat în grija tatalui a fost încredintat recurentei,cu toate ca, atât martorii cât si anchetele sociale confirma faptul ca recurentaare în îngrijire pe cei mai mici copii: C.D. si I.N.Recurenta considera ca era normal sa se tina cont de dorinta si întelegereaparintilor cu privire la încredintarea copiilor, având în vedere ca s-au obisnuitcu cei din jurul lor, cu mediul în care au trait, dispozitiile art.100 alin.3 Codulfamiliei fiind aplicabile, numai în situatia în care parintii nu se înteleg cu privirela stabilirea domiciliului copilului minor.Curtea a admis recursul, a casat decizia atacata si a trimis cauza sprerejudecare la acelasi tribunal, retinând urmatoarele:Prin decizia pronuntata, Tribunalul Vâlcea nu a facut o analiza proprie aprobelor administrate, ci a preluat motivarea instantei de fond, aratând caprima instanta a pronuntat hotarârea, având în vedere probele administrate si aapreciat, în mod corect, situatia de fapt, retinând ca cei doi minori, C.D. si E.C.,si-au manifestat dorinta de a locui la tata.De asemenea, instanta de apel arata ca instanta de fond nu a omis sarepartizeze pe minorul C. mamei, ci a facut o apreciere corecta a vointeiminorilor, care au fost audiati în camera de consiliu.Din motivarea lapidara si superficiala, rezulta ca instanta de apel nu a facut oanaliza proprie a probelor administrate, neexistând o constatare directa siproprie a acestei instante, care se rezuma doar, la a prelua câteva idei dinmotivarea instantei de fond, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fonduluicauzei, fiind incidente în cauza dispozitiile art.312 alin.5 teza I Cod proceduracivila, impunându-se casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei sprerejudecare la Tribunalul Vâlcea.Aceste aspecte, respectiv superficialitatea motivarii deciziei recurate sinecercetarea fondului cauzei si a probelor administrate rezulta si din faptul cainstanta de apel nu a retinut faptul ca minorul N.I., nascut la 03.12.1998, nu afost audiat în camera de consiliu, multumindu-se sa mentioneze ca minorii aufost audiati în camera de consiliu, fara a se mentiona care dintre cei patruminori au fost audiati si mentionându-se gresit numele de C., ca fiind numeleminorului pe care instanta de fond nu a omis sa îl repartizeze, în conditiile încare niciunul dintre cei patru copii nu poarta acest nume.Pe de alta parte, instanta de apel nu a observat ca, într-adevar, instanta defond a omis sa îl încredinteze spre crestere si educare pe minorul N.I., nascutla 03.12.1998, situatie îndreptata prin încheierea de îndreptare eroare
materiala, dispusa prin încheierea nr.551/10.04.2009 (fila 29 dosar fond).
Cu prilejul rejudecarii, instanta va dispune audierea în camera deconsiliu si a minorului N.I., urmând a avea în vedere si celelalte critici formulateîn recurs, referitoare la modalitatea de încredintare spre crestere si educare acelor patru minori.CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE8. Plenitudinea de competenta a instantei de judecata în înlocuirea sanctiunilordisciplinare.Art. 266 din Codul munciiPotrivit dispozitiilor art. 266 din Codul muncii, angajatorul stabileste sanctiuneadisciplinara aplicabila în raport cu gravitatea abaterii disciplinare savârsite desalariat, având în vedere urmatoarele: împrejurarile în care fapta a fostsavârsita, gradul de vinovatie a salariatului, consecintele abaterii disciplinare,comportarea generala în serviciu a salariatului si eventualele sanctiunidisciplinare suferite anterior de catre acesta.Art.266 din Codul muncii nu constituie doar o repetare sau detaliere adispozitiilor art. 61 din acelasi act normativ, ci constituie temeiul juridic alconcedierii salariatului pentru o abatere disciplinara de o gravitate redusa, dardin care rezulta vointa constanta a angajatului de a încalca obligatiile deserviciu.Desi initial, în jurisprudenta s-a decis ca instanta de judecata nu esteîndreptatita sa adopte o alta solutie, de exemplu sa înlocuiasca desfacereadisciplinara a contractului de munca cu o sanctiune mai usoara, deoarecestabilirea si aplicarea sanctiunilor disciplinare este atributul exclusiv alconducerii unitatii, în prezent, aceasta opinie este una minoritara.Aceasta deoarece într-o societate democratica, aplicarea legii, în cazul de fataart. 266 Codul muncii, nu poate fi sustrasa controlului judecatoresc.Mai mult decât atât, practica Curtii Europene a Drepturilor Omului esteconstanta în promovarea preeminentei dreptului, considerând putereadiscretionara atribuita unui organ cu privire la drepturile individului ca fiind oînfrângere prin lege a acelui drept. Or, în conditiile stabilirii de criterii concretepentru aprecierea sanctiunii disciplinare, ce se impune a fi aplicata,împiedicarea instantei de a observa respectarea lor le lipseste de oricevaloare, constituind o încurajare a arbitrariului în procesul de decizie alangajatorului si constituie în plus o încalcare a art.6 din Conventia Europeanaa Drepturilor Omului referitor la accesul liber la justitie.În concluzie, instanta de judecata are aptitudinea legala de a înlocui osanctiune disciplinara cu una mai usoara.(Decizia civila nr.1308/R-CM din 02 octombrie 2009)
| ← DIVORŢ CU COPII. EXCEPŢIA LIPSEI DOVEZII CALITĂŢII DE... | CIVIL-ÎMBOGĂŢIRE FĂRĂ JUSTĂ CAUZĂ → |
|---|
