NULITATEA ABSOLUTĂ A SCHIŢEI ANEXĂ A CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. INEXISTENŢA UNUI ACT JURIDIC. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
NULITATEA ABSOLUTĂ A SCHIŢEI ANEXĂ ACONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE.INEXISTENŢA UNUI ACT JURIDIC. CONSECINŢE.
Art.729, 801, 802, 957 Cod civil
Art.137 Cod procedură civilă
Schiţa în litigiu nu constituie o manifestare de voinţăfăcută cu intenţia de a produce efecte juridice, - adică de a crea,modifica sau stinge un raport juridic, motiv pentru care implicit nupoate constitui nici mijloc de probă atâta timp cât nu este unînscris constatator al unei asemenea operaţiuni juridice.
Nefiind un act juridic, schiţa din 29.10.1991, nu poateface obiectul constatării nulităţii absolute, ca sancţiune careintervine în cazul nerespectării de către actul juridic a condiţiilorsale de valabilitate, acţiunea reclamanţilor fiind deci inadmisibilă.
(Decizia civilă nr.86/R/3 martie 2008, pronunţată de Curtea de ApelPiteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şipentru cauze cu Minori şi de Familie)
Constată că la data de 25 aprilie 2005, reclamanţii P.V. şiP.E. au chemat în judecată pe pârâţii B.E., M.I. şi M.M. pentru a seconstata nulitatea absolută a schiţei vizată de O.C.O.T. Vâlcea la data de29.10.1991, ce face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărareîncheiat între B.E. cu M.I. şi M.M., autentificat sub nr.8291/1991, pentruterenul de 800 m.p. situat în punctul Scaunul casei", comuna B., judeţulVâlcea.
Reclamanţii au arătat, în esenţă, că schiţa s-a întocmit în moderonat de către topometristul M.E., constând în aceea că în partea de ests-a precizat că terenul se învecinează cu numitul Ş.I., pe când, în realitate,vecinii terenului erau chiar reclamanţii.
Pârâţii M. au înstrăinat terenul cumpărat către o altăpersoană, ocazie cu care din cauza schiţei greşite s-a vândut o bucată deteren proprietatea reclamanţilor în suprafaţă de 150 m.p.
S-a mai precizat că ulterior, în cadrul unei judecăţi s-a anulatîn parte contractul de vânzare-cumpărare nr.1558/2002 prin care pârâţiiM. au vândut terenul şi s-a constatat nulă schiţa nr.7716/30.10.2000,motiv pentru care reclamanţii apreciază că se impune constatarea nulităţiişi a schiţei ce face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărarenr.8291/1991.
Prin sentinţa civilă nr.5011 din 30 octombrie 2006,pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarulnr.1995/288/2007, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi s-aconstatat nulitatea schiţei din data de 29.10.1991 care a stat la bazacontractului de vânzare-cumpărare nr.8291/1991 prin care pârâta B.E. aînstrăinat pârâţilor M. terenul de 800 m.p., din comuna B. S-a mai statuatcu privire la suportarea cheltuielilor de judecată de către pârâţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinutcă potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit în cauzăde către expertul tehnic R.S., schiţa care însoţeşte contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâta B.E. a vândut terenul de 800 m.p. pârâţilorM.I. şi M. nu corespunde cu suprafaţa vândută prin contract, în sensul căvecinul de la est nu este Ş.I., ci restul proprietăţii vânzătoarei.
A mai reţinut că există o suprapunere între terenul vândut depârâta B.E. soţilor M.I. şi M. peste terenul dobândit prin cumpărare de laaceeaşi pârâtă B., de către reclamanţii P. pentru suprafaţa de 142,12 m.p.
Împotriva acestei sentinţe civile au formulat apel pârâţii M.I.şi M.M., apel admis prin decizia civilă nr.18/A din 25 ianuarie 2007,pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia Civilă, urmare excepţiei ridicatădin oficiu de către instanţă, privind nesemnarea încheierii de dezbateri decătre judecător - preşedintele completului de judecată, încheiere aflată lafila 90 dosar fond.
S-a desfiinţat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza sprerejudecare la aceeaşi instanţă - Judecătoria Râmnicu Vâlcea, judeţulVâlcea.
În rejudecare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a pronunţatsentinţa civilă nr.4315 din 10 septembrie 2007, prin care s-a admisacţiunea formulată de reclamanţii P.V. şi P.E. împotriva pârâţilor B.E.,M.I. şi M.M.
S-a constatat nulitatea schiţei din data de 29.10.1991 care astat la baza contractului de vânzare-cumpărare nr.8291/1991 prin carepârâta B.E. a înstrăinat pârâţilor M. terenul de 800 m.p., din comuna B.
S-a mai statuat cu privire la suportarea cheltuielilor dejudecată de către pârâţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinutcă prin contractul de vânzare-cumpărare nr.8291 din 26 noiembrie 1991,vânzătoarea B.E. a înstrăinat numiţilor M.I. şi M. suprafaţa de 800 m.p.teren situat în comuna B., sat L., punctul Scaunul casei", însă schiţa careînsoţeşte acest contract nu corespunde cu suprafaţa vândută în sensul căvecinul de pe latura de est nu este Ş.I., ci restul proprietăţii vânzătoarei.
Instanţa de fond a avut în vedere constatările expertului dincare rezultă că după ce a înstrăinat terenul menţionat, vânzătoarei B.E. i-a rămas o diferenţă de teren în suprafaţă de 1209,81 m.p., iar princontractul de vânzare-cumpărare nr.925/2000, aceasta a vândutnumiţilor P.V. şi P.E. terenul în suprafaţă de 969,12 m.p., cu veciniiprecizaţi în acest contract.
În consecinţă, s-a reţinut că schiţa vizată de O.C.O.T. Vâlceala data de 29.10.1991, ce a stat la baza contractului de vânzare-cumpărarenr.8291/1991 a fost întocmită în mod eronat, întrucât în partea de estterenul vândut se învecinează cu restul proprietăţii vânzătoarei şi nu cuŞ.I.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii M.I. şiM.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanţa defond nu a ţinut cont în rejudecare de îndrumările date de TribunalulVâlcea, în sensul ca la soluţionarea pricinii să fie luate în considerare şicelelalte motive invocate de pârâţi în faţa instanţei de control judiciar.
De aceea, prima instanţă nu a făcut altceva decât să reia înîntregime considerentele primei sentinţe pronunţată în cauză, respectivpe cele din sentinţa civilă nr.5011/30 octombrie 2006.
S-a mai arătat că instanţa de fond nu a observat faptul că înmod irevocabil s-a statuat faptul că în schiţă, în partea de est se aflăvecinul Ş.I. şi nu vânzătoarea B.E.
Prin ultima critică, recurenţii susţin că expertiza întocmită încauză pe care instanţa a avut-o în vedere la pronunţarea soluţiei estenelegală, deoarece expertul nu a făcut dovada convocării părţilor.
Prin decizia civilă nr.312/A din 11 decembrie 2007,pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia Civilă, s-a respins ca nefondatapelul declarat de pârâţii M.I. şi M.M., împotriva sentinţei civilenr.4315/10 septembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea,în dosarul nr.1995/288/2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel, în şedinţapublică din data de 11 decembrie 2007, în temeiul art.282 Cod procedurăcivilă, a calificat calea de atac ca fiind apelul şi nu recursul, raportându-sela obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatare nulitateabsolută a schiţei O.C.O.T. din 29 octombrie 1991.
La calificarea căii de atac, instanţa de apel a observat căacţiunea are un caracter nepatrimonial şi în consecinţă nu se impunecalificarea căii de atac potrivit criteriului valoric al cererii introductive.
Trecând la analiza apelului, instanţa a reţinut că acesta nu estefondat, întrucât în mod corect instanţa de fond, în baza materialuluiprobatoriu administrat în cauză, precum şi a expertizei efectuate, areţinut că schiţa O.C.O.T. care însoţeşte contractul de vânzare-cumpărare nr.8291/1991 este neconformă cu realitatea, întrucât în parteade est a terenului cumpărat în anul 1991, vecinătatea o constituie restulproprietăţii vânzătoarei B.E.
Această chestiune rezultă din toate expertizele întocmite încauză, experţii recomandând de fiecare dată refacerea schiţei din anul1991.
Dacă s-ar neglija acest aspect, ar continua să existesuprapunere între terenul vândut de pârâta B.E. soţilor M.I. şi M., pesteterenul dobândit prin cumpărare de la această pârâtă de către reclamanţiiP., suprapunerea fiind de 142,12 m.p., situaţie inadmisibilă.
S-a mai reţinut că expertiza întocmită în cauză s-a realizat înmod legal, întrucât s-a făcut dovada că părţile au fost înştiinţate printelegrame pentru prezenţa lor la expertiză şi de aceea nu se poate susţinecă lucrarea este nelegală.
Apreciind că instanţa de fond, în rejudecare, s-a conformatîntocmai celor dispuse de instanţa superioară, pronunţând o soluţie legalăşi temeinică, instanţa de apel a pronunţat soluţia expusă mai sus.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs recurenţii-pârâţi M.I. şi M.M. pentru următoarele motive:
1) Cel prevăzut de dispoziţiile art.304 alin.1 pct.1 Codprocedură civilă, în sensul că instanţa nu a fost alcătuită potrivitdispoziţiilor legale.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenţii susţin căprin dispozitivul sentinţei pronunţate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea s-aprecizat drept cale de atac cea a recursului.
La Tribunalul Vâlcea dosarul a fost repartizat la un completde recurs, însă după două termene de judecată, respectiv la 11 decembrie2007, instanţa a calificat calea de atac ca fiind apelul, încălcându-seprincipiul contradictorialităţii procesului civil, părţile fiind înimposibilitate de a uza de dispoziţiile legale privind apelul, în sensul de asolicita o prelungire de probatoriu şi de a pune în discuţie o serie deaspecte juridice ce trebuiau clarificate.
Dosarul trebuia repartizat la un complet specializat de apel.
2) Cel prevăzut de dispoziţiile art.304 alin.1 pct.5 Codprocedură civilă, constând în aceea că prin hotărârea dată instanţa aîncălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii deart.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin acest motiv se susţine că experta titulară nu a făcutdovada convocării legale a părţilor la expertiză, iar borderoul prezentat îninstanţă nu are ştampila şi data poştei, ci numai o datare ce aparţineexpertei, iar copiile unor convocări prin poştă nu au nici un nume.
Apreciază că este un caz de nulitate sancţionat de art.208 şiurmătoarele Cod procedură civilă, la care instanţa de apel nu a făcut nicio referire.
3) Cel prevăzut de dispoziţiile art.304 alin.1 pct.7 Codprocedură civilă, constând în aceea că hotărârea cuprinde motivecontradictorii şi străine de natura pricinii.
Referindu-se la schiţa vizată de O.C.O.T. Vâlcea în data de29.10.1991, arată că instanţa de apel trebuia să observe dacă există motivde nulitate a acestei schiţe invocat de reclamanţi, întrucât părţile s-au maijudecat, existând în acest sens o hotărâre a Curţii de Apel Piteşti,pronunţată în dosarul nr.10220/2003, în care se arată că potrivitexpertizei întocmite, vecinul la est este Ş.I.
Pornind de la această motivare, reclamanţii au declanşat toateprocesele pentru a obţine ce nu au reuşit până acum prin acele soluţiipronunţate.
Cazul de nulitate invocat de reclamanţi nu are o susţinerelegală, ei fiind terţi faţă de părţile din contract, nedovedind că acesta esteîncheiat în frauda lor şi cu rea-credinţă. Urmăresc ca prin vecinătateaterenului în partea de est să obţină mai mult teren decât au, respectivreclamanţii au cumpărat 969 m.p. pe care îl au, iar pârâţii au avut 800m.p. şi tot atât au vândut, nimic mai mult.
Dacă reclamanţii pretind că există o suprapunere de teren,atunci trebuie avut în vedere că aceştia au promovat un proces derevendicare şi care în prezent este suspendat.
Numai în acel proces se poate stabili dacă există sau nu osuprapunere de teren, ci nu prin invocarea unui motiv de nulitateneexistent, motiv de nulitate pe care nici instanţa nu-l motivează.
Se solicită admiterea recursului şi pe fond casarea hotărârii cutrimitere spre rejudecare a cauzei, în sensul celor susţinute prin motivelede recurs.
Recursul a fost soluţionat pe cale de excepţie, respectivexcepţia de inadmisibilitate a acţiunii, pusă în discuţie din oficiu înşedinţa publică din 3 martie 2008, sub aspectul dacă schiţa din29.10.1991 este sau nu act juridic.
Excepţia de inadmisibilitate a acţiunii ridicată din oficiu decătre Curte, s-a apreciat că se verifică pentru considerentele ce urmează:
Obiectul excepţiei de faţă constă în contestarea posibilităţiireclamanţilor P.V. şi P.E. de a sesiza instanţa cu acţiunea de faţă, avândca obiect constatarea nulităţii absolute a schiţei vizate de O.C.O.T.Vâlcea la data de 29.10.1991 ce face parte integrantă a contractului devânzare-cumpărare încheiat între B.E. cu M.I. şi M.M., autentificat subnr.8291 din 26.11.1991, pentru terenul de 800 m.p. situat în pct."Scaunulcasei", având ca vecini: la Răsărit - restul proprietăţii autoarei B.E., laApus- T.C., la Nord - drumul naţional şi la Sud - teren arabil şi râulSâmnic, capăt de cerere unic din acţiunea introductivă (f.1, dosarnr.3609/2005).
Faţă de obiectul procesului determinat astfel cum s-a arătatmai sus şi asupra căruia s-au pronunţat anterior instanţele de judecată,Curtea a constatat că schiţa din 29.10.1991 nu constituie un act juridic, ciconfiguraţia grafică a terenului transpus în această schiţă, deţinut deB.C.E. din comuna B., judeţul Vâlcea, propus pentru înstrăinare (f.7,dosar nr.3609/2005), schiţă care în sine nu produce efecte juridice întrepărţi.
Reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a acesteischiţe, cu motivarea că a fost întocmită eronat", neţinându-se cont că înpartea de răsărit terenul de 800 m.p. se învecinează cu restul proprietăţiivânzătoarei, trecându-se însă eronat vecinul Ş.I.
Or, accepţiunea expresiei nulitatea actului juridic civil" esteprimitoare de două înţelesuri: în primul rând ca sancţiunea care intervineîn cazul nerespectării de către actul juridic a condiţiilor sale devalabilitate, iar în al doilea rând desemnează calitatea de instituţie juridicăa dreptului civil ce priveşte totalitatea normelor juridice carereglementează sancţiunea nulităţii actului juridic civil.
Deşi nu există o definiţie legală a nulităţii, atât în literaturajuridică, cât şi în practica judiciară, nulitatea este privită ca o sancţiunecare lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictatepentru încheierea lor valabilă.
Prin urmare, sfera de acţiune a nulităţii este circumscrisăactului juridic civil ca manifestare de voinţă făcută cu intenţia de aproduce efecte juridice, adică de a crea, modifica sau stinge un raportjuridic - efecte care se produc numai dacă, potrivit legii, civile, oasemenea intenţie a existat.
Termenului de act" sau act juridic", i se dau două înţelesurideosebite.
Într-un prim sens, prin act" se înţelege tocmai manifestareade voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, adicăoperaţiunea juridică negotium juris", sens folosit de Codul civil (art.729,801, 802, 957 etc.).
În cel de-al doilea sens, prin act" se înţelege înscrisulconstatator al operaţiunii juridice, adică mijlocul probator al operaţieijuridice, care este înscrisul.
Analizată din acest punct de vedere schiţa vizată de O.C.O.T.Vâlcea la data de 29.10.1991, s-a constatat că această schiţă nu întruneştenici unul din cele două sensuri ale actului juridic".
Aceasta pentru că respectiva schiţă nu constituie omanifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, -adică de a crea, modifica sau stinge un raport juridic, motiv pentru careimplicit nu poate constitui nici mijloc de probă atâta timp cât nu este unînscris constatator al unei asemenea operaţiuni juridice.
Nefiind un act juridic, schiţa din 29.10.1991, nu poate faceobiectul constatării nulităţii absolute, ca sancţiune care intervine în cazulnerespectării de către actul juridic a condiţiilor sale de valabilitate,acţiunea reclamanţilor fiind deci inadmisibilă.
Cum art.137 Cod procedură civilă vorbeşte numai de excepţiide procedură şi excepţii de fond şi cum inadmisibilitatea de faţă nu poatefi privită ca o instituţie distinctă, deoarece prin acceptarea unei alteclasificări s-ar încălca nu numai litera, dar şi spiritul legii, în bazaacestui text de lege, combinat cu art.312 alin.1 Cod procedură civilă, afost admis recursul formulat de recurenţii-pârâţi M.I. şi M.M., împotrivadeciziei civile pronunţată de Tribunalul Vâlcea, modificată această decizieşi pe fond respinsă acţiunea formulată de intimaţii-reclamanţi P.V. şiP.E., ca inadmisibilă.Faţă de modalitatea de soluţionare a recursului pe cale de excepţie, nu aumai fost analizate pe fond motivele de recurs formulate de recurenţii-pârâţi, pronunţarea asupra acestora fiind evident de prisos.
| ← Recunoaşterea paternităţii ce nu corespunde adevărului poate... | Recurs. Schimbarea cauzei. Consecinţe. → |
|---|
