OBLIGAŢIE DE A FACE. DESFIINŢARE LUCRĂRI. INADMISIBILITATE.
| Comentarii |
|
OBLIGAŢIE DE A FACE. DESFIINŢARE LUCRĂRI.INADMISIBILITATE. Art.33 alin.(1) din Legea nr.50/1991, modificată şi completată
Potrivit art.33 alin.(1) din Legea nr.50/1991 modificatăşi completată, construcţiile executate fără autorizaţie de construirepe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, aljudeţelor, oraşelor sau comunelor vor putea fi desfiinţate pe caleadministrativă de către autoritatea administraţiei publice localecompetentă, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuialacontravenientului.
(Decizia civilă nr.1217/R/25 septembrie 2006 pronunţată de Curteade Apel Piteşti)
Prin sentinţa civilă nr.872 din 21 decembrie 2005, pronunţatăde Judecătoria Brezoi, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantulOraşul Brezoi - prin Primar şi obligată pârâta G.M. să sisteze lucrările deconstruire şi să demoleze construcţia edificată fără autorizaţie pe un terenpentru care nu deţine act de proprietate.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut căprin procesul-verbal de contravenţie nr.5/2005 pârâta a fost sancţionatăcu 1000 RON în baza art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991,reactualizată, dispunându-se totodată desfiinţarea construcţiilor executateşi acordându-se termen la data de 31 octombrie 2005.
Deşi termenul acordat în desfiinţarea lucrării a expirat, pârâtanu şi-a îndeplinit această obligaţie, situaţie ce impune intervenţiacoercitivă a legii.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentinţe pe care acriticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând, în primul motiv,lipsa calităţii procesuale pasive în acţiunea de sistare şi demolare lucrări,cu motivarea că titularul dreptului de proprietate al imobilului în cauzăeste soţul său, G.I., care nu figurează ca parte în proces, iar în al doileamotiv, împrejurări de ordin umanitar, precizând că locuieşte cu familia înacest imobil de mai mulţi ani şi nu are altă locuinţă.
Prin decizia civilă nr.366/A din 23 mai 2006, TribunalulVâlcea a respins ca nefondat apelul, reţinând următoarele:
Pârâta a edificat imobilul împreună cu soţul său pe un terence face parte din domeniul privat al Oraşului Brezoi şi fără autorizaţie deconstrucţie, fiind sancţionată contravenţional şi dispunându-se, în acelaşitimp, măsura desfiinţării lucrării, acordându-se termen de graţie în acestsens la 13 octombrie 2005.
Cum nu a respectat obligaţia impusă printr-un actadministrativ rămas irevocabil, în mod corect prima instanţă a hotărâtca pârâta să sisteze lucrările de construire şi să le demoleze pe celeexecutate fără autorizaţie.
Potrivit art.35 alin.1 din Codul familiei, soţii administrează şifolosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele.
Activitatea de sistare şi demolare lucrări impusă pe caleadministrativă în baza unui proces-verbal de contravenţie, rămasirevocabil, nu echivalează cu un act de dispoziţie în sensul art.35 alin.2teza a II-a din Codul familiei, pentru a se cere consimţământul expres alceluilalt soţ.
Ca atare, excepţia invocată în apel cu privire la lipsa calităţiiprocesuale pasive a pârâtei s-a apreciat a fi neîntemeiată.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul a arătatcă nu pot fi luate în considerare împrejurările de ordin umanitar, atâtatimp cât construcţia a fost edificată fără autorizaţie şi fără un act care săateste dreptul de proprietate asupra terenului.
Chiar dacă familia apelantei este de etnie rrom, drepturilesunt egale pentru toţi cetăţenii români.
Faţă de aceste considerente, apelul a fost respins ca nefondatîn baza art.296 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei civile nr.366/A/23 mai 2006 pronunţatăde Tribunalul Vâlcea - Secţia Civilă a declarat recurs, în termen legal,pârâta G.M. care a criticat hotărârea atacată pentru motive denelegalitate, respectiv:
- hotărârea recurată este nelegală, întrucât a fost dată cuîncălcarea şi aplicarea greşită a legii şi anume în mod greşit instanţa deapel a respins excepţia invocată de pârâtă, respectiv faptul că titularuldreptului de proprietate asupra imobilului, G.I., nu a fost şi nu este parteîn proces, nefiind de altfel citat în cauză;
- instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, deoarecedeşi la dosar a fost depus interogatoriu pentru reclamanta PrimăriaBrezoi, aceasta nici nu a răspuns şi mai mult, nici nu i-a fost comunicat.
S-a mai precizat că imobilul din litigiu a fost edificat acum 40de ani, când nu li s-a solicitat autorizaţie de construcţie şi mai mult,art.31 din Legea nr.50/1991 menţionează clar că termenul în care pot ficonstatate contravenţiile în acest domeniu este de 2 ani de la datasăvârşirii lor, termen de mult depăşit.
Recurenta-pârâtă a menţionat că instanţa de apel a încălcat şidispoziţiile art.129 din Codul de procedură civilă, judecând procesul fărănici un fel de probe.
În drept şi-a motivat recursul pe dispoziţiile art.304 pct.9 Codprocedură civilă.
S-a solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii, iar însubsidiar casarea deciziei pentru a se efectua probe cu privire laprescripţia dreptului de aplicare a sancţiunii de demolare.
Oraşul Brezoi a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat.
În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă a solicitatjudecarea în lipsă.
Recurenta-pârâtă G.M. a depus la dosarul cauzei şi note deşedinţă.
Analizând recursul în limita motivelor invocate şi dinansamblul lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul este admisibil pentru că potrivit art.33 din Legeanr.50/1991, Oraşul Brezoi putea desfiinţa construcţia edificată pe unteren ce face parte din domeniul privat fără a se adresa justiţiei, ci doarpe cale administrativă.
Astfel, potrivit art.33 alin.(1) din Legea nr.50/1991modificată şi completată, se arată că Prin derogare de la prevederileart.32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuriaparţinând domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelorsau comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de cătreautoritatea administraţiei publice locale competentă, fără sesizareainstanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului".
Conform alin.(2) din acelaşi text de lege sus citat, semenţionează că Pentru realizarea prevederilor alin.(1) consiliile localecomunale, orăşeneşti, municipale ori judeţene, după caz pot contractaefectuarea acestor servicii cu societăţi comerciale, în condiţiile legii".
Prezenta acţiune formulată de Oraşul Brezoi este inadmisibilăavând în vedere dispoziţiile art.33 din Legea nr.50/1991 republicată,deoarece măsura demolării construcţiei se ia pe cale administrativă decătre autoritatea administraţiei publice locale competentă, fără sesizareainstanţelor judecătoreşti.
Rezultă că instanţa de apel, cât şi cea de fond au pronunţathotărâri nelegale, încălcând astfel prevederile art.304 pct.9 Codprocedură civilă.În concluzie, în baza art.312 Cod procedură civilă, a fost admis recursuldeclarat de pârâta G.M. şi, pe cale de consecinţă, a fost modificată deciziacivilă nr.366/A/23 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea - SecţiaCivilă şi pe fond a fost respinsă cererea formulată de reclamantul OraşulBrezoi, ca inadmisibilă.
| ← Pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi. Neconcordanţa... | Situaţia juridică a copilului rezultat din căsătorie → |
|---|
