Ordonanţă preşedinţială. Lipsa întrunirii cumulative a celor trei condiţii de admisibilitate a cererii.
| Comentarii |
|
Ordonanţă preşedinţială. Lipsa întrunirii cumulative a celor trei condiţii de admisibilitate a cererii.
Acţiunea formulată în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale trebuie să întrunească cumulativ cele 3 condiţii de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, iar, în cauza dedusă judecăţii, este îndeplinită una singură, respectiv vremelnicia măsurii, aspect ce nu este suficient pentru a deduce existenţa ori pentru a complini absenţa celorlalte condiţii.
- Sentinţa Civilă nr. 1206/3.03.2010, Secţia Civilă, Judecătoria Bistriţa
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială, reclamantul MA a chemat în judecată pe pârâta MSL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună atribuirea în folosinţă a apartamentului cu 3 camere din municipiul Bistriţa reclamantului şi minorei MCA, iar garsoniera din municipiul Bistriţa să fie atribuită în folosinţă pârâtei MSL, până la soluţionarea litigiului de divorţ care face obiectul dosarului aflat pe rol la Tribunalul Bistriţa Năsăud, menţionând că ambele locuinţe sunt proprietate comună, obţinute în timpul căsătoriei. Procesul de divorţ a fost finalizat în prima instanţă la Judecătoria Bistriţa prin sentinţa civilă nr. 6103/2009, cu încredinţarea minorei reclamantului în momentul de faţă procesul este în apel, apoi va urma procesul de partaj al bunurilor, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivare a arătat că Prin sentinţa civilă nr. 6103/2009 a aceleiaşi instanţe, căsătoria a fost desfăcută, iar minora MCA a fost încredinţată reclamantului.
În timpul căsniciei cu MSL au dobândit două imobile, un apartament cu 3 camere şi o garsonieră în municipiul Bistriţa, în prezent, locuinţa stabilă a reclamantului şi a minorei fiind garsoniera (confort 2), iar cea a pârâtei, în apartamentul cu 3 camere.
Din cauza conflictelor insuportabile provocate şi întreţinute de fosta soţie, la începutul lunii noiembrie 2007 a părăsit locuinţa conjugală, mutându-şi lucrurile personale în garsonieră, iar fosta soţie a rămas în continuare în apartamentul comun de 3 camere (confort sporit), unde locuieşte şi în prezent. În luna iunie a anului 2008, minora, MCA, acum în vârstă de 17 ani, s-a înscris în clasa a IX-a la Colegiul Naţional George Coşbuc din Cluj-Napoca, refuzând să rămână în continuare alături de mama sa. Plecarea minorei din apartamentul comun s-a datorat, în primul rând, stărilor conflictuale permanente provocate şi întreţinute de mama sa, dar şi de faptul că locul de muncă al reclamantului este în municipiul Cluj-Napoca. În anul Şcolar 2008-2009, minora a fost cazată la internatul liceului. Deoarece condiţiile de acolo nu au permis desfăşurarea unei activităţi şcolare normale, el a decis să închirieze un apartament în municipiul Cluj-Napoca, unde minora locuieşte cu 3 colege de-ale ei, în timpul anului şcolar.
Locul său de muncă este în municipiul Cluj-Napoca, la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară şi locuieşte în chirie într-o cameră din căminul universităţii, str. Haşdeu, nr. 92. Acest cămin se închide în perioada vacanţelor, iar el este nevoit să îşi petreacă aceste perioade la părinţii săi din judeţul Sălaj şi la rudele sale apropiate, împreună cu fiica sa. Acest lucru se repetă în fiecare vacanţă din anul 2007 încoace. De asemenea, i s-a pus în vedere să părăsescă această locaţie, întrucât, în conformitate cu noul Regulament al Universităţii (cap. II, art. 9) nu mai este permisă cazarea cadrelor didactice peste 35 de ani el având vârsta de 43 de ani. Menţionează faptul că garsoniera din str. Privighetorilor, fiind o singură cameră, este absolut insuficientă pentru a locui în week-enduri şi vacanţe împreună cu fiica sa care i-a fost încredinţată. In plus, minora nu acceptă să stea în altă parte în Bistriţa decât în apartamentul în care a copilărit şi unde are o mare parte din lucruri.
Pârâta, legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de ordonanţă preşedinţială, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că prin cererea introductivă de instanţă se solicită ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să i se atribuie reclamantului folosinţa apartamentului cu 3 camere, iar pârâtei folosinţa garsonierei din Bistriţa până la soluţionarea procesului de divorţ, aflat în apel la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, iar motivul esenţial al reclamantului pentru admiterea cererii sale ar fi acela de a avea unde locui mai comod şi mai plăcut la sfârşitul de săptămână şi vacanţele fetiţei, până la soluţionarea procesului de divorţ aflat în apel, deoarece garsoniera pe care o are la dispoziţie este neîncăpătoare.Apreciază că cererile reclamantului sunt neîntemeiate deoarece nu există nici un drept care s-ar păgubi prin întârziere. Dimpotrivă, prin apelul făcut de reclamantă, în dosarul de divorţ, se solicită menţinerea căsniciei şi încredinţarea minorei spre creştere şi educare ei. Prin urmare, reclamantul şi fiica pot veni oricând să locuiască în apartamentul în discuţie, care le este pus la dispoziţie, încălzit şi bine îngrijit.
Pe lângă posibilitatea ca reclamantul să locuiască în acest apartament, după cum chiar el spune, are şi o garsonieră în municipiul Bistriţa, pe care o are exclusiv la dispoziţie din anul 2008 şi care îi oferă toate condiţiile pe care şi le-a creat în ea de când o deţine.
În ce priveşte apartamentul în discuţie el este teoretic şi juridic bun comun, dar în realitate pe lângă faptul că a constituit locuinţa de serviciu a pârâtei, care avea la acea dată o funcţie de conducere la S.C. ROMTELECOM S.A., el a fost cumpărat aproape cu contribuţie exclusivă a pârâtei, care avea salariul de 4-5 ori mai mare decât al reclamantului, precum şi din banii primiţi cu titlu de moştenire în sumă de 437.000.000 lei rol de la părinţii săi şi plăţi compensatorii la desfiinţarea Romtelecom de 264.000.000 lei.
Prin urmare, la partajul bunurilor comune acest apartament revinepârâtei din prezentul proces şi reclamantul nu poate revendica drepturi asupra lui, cuatât mai mult cu cât din 2008 personal şi benevol s-a mutat în garsoniera din str.Privighetorilor.
În drept a invocat disp.art. 115 Cod Procedură Civilă, ale art. 480 cod civil şi ale art. 274 Cod Procedură Civilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Părţile s-au căsătorit la data de 1.06.1991 şi din căsătoria lor a rezultat minora în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 6103/2009 a Judecătoriei Bistriţa (f. 7-11 din dosar), căsătoria părţilor a fost desfăcută, iar minora încredinţată reclamantului spre creştere şi educare. Sentinţa de divorţ nu este definitivă, cauza fiind în prezent pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, ca urmare a formulării de către pârâtă a căii de atac a apelului împotriva acesteia.
În timpul căsătoriei părţile au dobândit două imobile, un apartament cu 3 camere şi o garsonieră în municipiul Bistriţa (conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP Bria Dumitru Alexandru sub nr. 2297/12.05.2005- f.14 - 16).
Din sentinţa de divorţ se reţine că părţile s-au separat în fapt, reclamantul mutându-se încă din luna noiembrie 2007 în municipiul Cluj-napoca, într-o cameră de protocol situată în Căminul nr. 15 Haşdeu (când venea acasă la Bistriţa locuind în garsoniera - bun comun, situată pe Str. Privighetorilor), iar pârâta a rămas să locuiască împreună cu minora în apartamentul domiciliu comun al soţilor. De asemenea, instanţa de fond a motivat soluţia încredinţării minorei la tată în primul rând pe opţiunea minorei şi pe condiţiile materiale şi morale pe care tatăl le poate oferi, cu toate că ar avea loc o schimbare a mediului în care minora a crescut şi s-a obişnuit,fără ca acest fapt să aibă consecinţe negative asupra ei, deoarece ea a promovat examenul de capacitate optând pentru admiterea la un liceu din Cluj-Napoca, fiind actualmente în vârstă de 17 ani şi înscrisă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional George Coşbuc din acest municipiu. Totodată trebuie precizat că s-au avut în vedere de către instanţa de fond şi condiţiile materiale pe care pârâtul le poate oferi reclamantul în mun. Cluj- Napoca, iar pe de altă parte minora locuieşte în internatul şcolii, aşa cum precizează reclamantul în cererea introductivă.
Faptul că în anul trecut condiţiile din internatul şcolii nu i-ar fi permis minorei să-şi desfăşoare activitatea şcolară normală şi că reclamantul a decis să închirieze un apartament în municipiul Cluj-Napoca, unde minora locuieşte cu 3 colege de-ale ei, în timpul anului şcolar, nu-l îndreptăţeşte în formularea prezentei cereri, atât timp cât urgenţa acesteia nu este deloc justificată.
Este real că locul său de muncă este în municipiul Cluj-Napoca, la Universitatea de Ştiinţe Agricole Si Medicină Veterinară şi locuieşte în chirie într-o cameră din căminul universităţii, str. Haşdeu, nr. 92, iar căminul se închide în perioada vacanţelor, iar el este nevoit să îşi petreacă aceste perioade la părinţii săi din judeţul Sălaj şi la rudele sale apropiate, împreună cu fiica sa, dar el este totodată obligat să-şi respecte îndatoririle de tată şi să vegheze la creşterea şi educarea minorei deopotrivă ca pârâta, cu atât mai mult cu cât în prezent fiindu-i încredinţată tatălui minora ar trebui să aibă acelaşi domiciliu cu acesta.
Nu s-a făcut dovada de către reclamant că i s-ar fi pus în vedere să părăsească camera de cămin în care locuieşte, în conformitate cu noul Regulament al Universităţii (cap. II, art. 9), nici că minora nu acceptă să stea în altă parte în Bistriţa decât în apartamentul în care a copilărit sau că este imposibilă convieţuirea minorei cu mama sa, pe timpul şederii ei în Bistriţa, dar nici că mama sa ar fi exercitat împotriva ei violenţe verbale şi fizice.
Cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant nu este fondată, ansamblul probatoriului cu înscrisurile ataşate la dosar relevând neîndeplinirea exigenţelor textelor de lege care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale. Statuările instanţei asupra chestiunilor de fapt şi de drept în prezenta cauză se circumscriu limitelor instituite de procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, creată ca mijloc procedural rapid şi lipsit de formalism pentru luarea unor măsuri provizorii în cazuri ce reclamă urgenţă, fără a se prejudeca fondul.
Relevantă în acest sens este lipsa urgenţei în speţă, deşi este îndeplinită condiţia vremelniciei, respectiv până la soluţionarea procesului de divorţ ce face obiectul Dos. nr. 6420/2008 al judecătoriei Bistriţa aflat în prezent pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Astfel, potrivit disp.art. 581 Cod Procedură Civilă Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unui pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări." Din această dispoziţie rezultă că pentru ca instanţa să poată dispune măsuri pe cale de ordonanţă preşedinţială este necesar a se justifica o anume urgenţă pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara şi pentru înlăturarea unor piedici ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Având în vedere aceste criterii necesare admiterii unei ordonanţe preşedinţiale în practică s-a decis ca în materie de ordonanţă preşedinţială urgenţa trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte şi pe care instanţa trebuie să le analizeze în mod concret.
In cazul de faţă nu există nici un drept care s-ar păgubi prin întârziere. Dimpotrivă, prin apelul făcut de reclamantă, în dosarul de divorţ, se solicită menţinerea căsniciei şi încredinţarea minorei spre creştere şi educare ei. Pe de altă parte, pârâta din prezenta cauză nu manifestă nici o atitudine abuzivă care să determine luarea de către instanţă a unor măsuri provizorii cu privire la locuinţa în care să stea minora pe timpul week-end-urilor şi a vacanţelor şcolare, nu a împiedicat în nici un fel folosinţa de către reclamant şi minoră a vreuneia dintre ele, deci nu există vreo pagubă iminentă şi care să nu poate fi reparată sau vreo executare silită a vreunuia dintre aceste imobile şi să fie necesar a se înlătura piedicile ce s-ar ivi cu prilejul unei astfel de executări.
Acţiunea formulată în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale trebuie să întrunească cumulativ cele 3 condiţii de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, iar, în cauza dedusă judecăţii, este îndeplinită una singură, respectiv vremelnicia măsurii, aspect ce nu este suficient pentru a deduce existenţa ori pentru a complini absenţa celorlalte condiţii, iar reclamantul deşi a fost întrebat de instanţă nu a propus probe decât cele cu înscrisurile mai sus menţionate, solicitând ca instanţa să se pronunţe asupra cererii sale de îndată.
Faţă de cele mai sus arătate şi având în vedere că în nici un fel nu a fost dovedită împrejurarea că reclamantului îi este împiedicată folosinţa apartamentului în cauză prin comportamentul abuziv sau neconform al pârâtei şi că s-ar impune astfel atribuirea folosinţei acestuia reclamantului până la soluţionarea acţiunii de divorţ, instanţa a constatat că cererea formulată nu este justificată,fiind respinsă ca atare.
Conform art. 274 C.pr.civ., văzând culpa procesuală a reclamantului, care a generat prezentul proces, instanţa l-a obligat să achite pârâtei suma de 357 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.
| ← Cerere de desfacere a casatoriei | Veniturile ce se iau în calcul la stabilirea cuantumului... → |
|---|
