REVENDICARE. COPROPRIETATE. ÎNCĂLCAREA PRINCIPIULUI UNANIMITĂŢII. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
REVENDICARE. COPROPRIETATE. ÎNCĂLCAREAPRINCIPIULUI UNANIMITĂŢII. CONSECINŢE.
Doctrina şi practica judiciară au stabilit că acţiunea în revendicare nupoate fi exercitată doar de unul dintre coproprietari, fiind obligatorie exercitarea ei decătre toţi coproprietarii, în aplicarea principiului unanimităţii, întrucât este pus îndiscuţie un drept exclusiv şi determinat al unui bun.
S-a decis astfel, că este inadmisibilă acţiunea în revendicare a unuicoproprietar îndreptată împotriva unui terţ care deţine bunul, întrucât este un act dedispoziţie ce ar atrage încălcarea principiului unanimităţii.
(Decizia civilă nr.288/R din 21 februarie 2006pronunţată de Curtea de Apel Piteşti).
Reclamantul S. F. a chemat în judecată pe pârâtul C. M.pentru a fi obligat să-i lase în deplină proprietate şi posesie un teren însuprafaţă de 3186 mp. situat în intravilanul comunei şi să-şi ridicegardul împrejmuitor, iar în caz de refuz să fie autorizat el să efectuezeaceastă lucrare pe cheltuiala pârâtului; deosebit să fie obligat să-i plăteascălipsa de folosinţă a terenului ocupat, de la data dobândirii şi până laexecutarea prezentei hotărâri.
În motivarea acţiunii a susţinut că este proprietarul terenuluirevendicat pe care pârâtul îl ocupă fără nici un drept, împrejmuindu-l cuun gard.
Judecătoria Costeşti, prin sentinţa civilă nr.296 din data de7 aprilie 2004 a admis acţiunea în parte şi a obligat pe pârât să lase îndeplină proprietate şi posesie reclamantului suprafaţa de 308,24 mp.teren individualizat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, să-şiridice gardul pe o porţiune de 16 m., autorizând pe reclamant, în caz derefuz, să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului şi să plăteascăsuma de 3.696.000 lei despăgubiri civile.
Ca să pronunţe această sentinţă s-a reţinut că prin contractulde vânzare-cumpărare din data de 4 octombrie 2002, reclamantul adobândit proprietatea unui teren în suprafaţă de 3.186 mp.
Din probele administrate în cauză s-a stabilit că pârâtul cucare se învecinează i-a ocupat din acesta suprafaţa de 308,24 mp.,construindu-şi un gard pe o porţiune de 16 m. fără să deţină un titlu deproprietate, lipsa de folosinţă a terenului fiind de 3.696.000 lei.
Pârâtul a declarat apel împotriva sentinţei de mai sus, pe carea criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Argeş, prin decizia civilă nr.481 din data de23 septembrie 2004 a respins apelul ca nefondat, însuşindu-şiconsiderentele avute în vedere de instanţa de fond.
Pârâtul a formulat recurs împotriva deciziei tribunalului, înspiritul motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul a fost privit ca fondat, pentru un alt motiv, deordine publică pus în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă.
Din conţinutul actului de vânzare-cumpărare de care seprevalează reclamantul, rezultă însă că acesta, la data de 4 octombrie2002 când a dobândit suprafaţa de 3.186 mp. era căsătorit cu S.I. fiindaplicabile disp.art.30 din Codul familiei cu privire la comunitatea debunuri a soţilor, la care se face referire în chiar conţinutul actului.
Or, cum foarte bine este ştiut, temeiul juridic al acţiunii înrevendicare îl constituie dreptul de proprietate, astfel că subiectul activ alacesteia nu poate fi decât proprietarul exclusiv al bunului.
Doctrina şi practica au stabilit că acţiunea în revendicare nupoate fi exercitată doar de către unul dintre coproprietari, fiindobligatorie exercitarea ei de către toţi coproprietarii în aplicareaprincipiului unanimităţii, întrucât presupune existenţa unui drept exclusivşi determinat asupra bunului.
Tot astfel s-a decis că este inadmisibilă acţiunea înrevendicare a unui coproprietar sau a unei părţi din coproprietariîndreptată împotriva unui terţ care deţine bunul, căci fiind un act dedispoziţie s-ar încălca regula unanimităţii.
În ceea ce priveşte acţiunea în revendicare întemeiată pedreptul de proprietate comună în devălmăşie a soţilor, acţiunea înrevendicare a bunurilor mobile poate fi introdusă de oricare dintre soţi înaplicarea prezumţiei mandatului tacit reciproc, însă acţiunea înrevendicare a unui bun imobil, care este un act de dispoziţie juridică,trebuie introdusă de ambii soţi, întrucât nu mai funcţionează prezumţiade mandat tacit reciproc.
Acţiunea în revendicare nu poate fi promovată de un singurcodevălmaş, deoarece obiectul material al acesteia îl constituie numaibunurile individual determinate, reclamantul având obligaţia să facădovada dreptului de proprietate şi identităţii bunului care se află înposesia nelegitimă a posesorului.
Titularul unei părţi din dreptul de proprietate nu poatepretinde readucerea bunului în patrimoniul său, deoarece nu a avut şi nu ise poate înapoia stăpânirea materială asupra întregului bun, nefiinddeterminat materialmente.
Faţă de considerentele expuse, rezultă în consecinţă căreclamantul nu putea formula acţiunea în revendicare decât alături desoţia sa, deoarece bunul asupra căruia poartă este un bun comun,dobândit în timpul căsătoriei şi neprocedând astfel a încălcat legea, dupăcum şi instanţele care au statuat asupra admiterii acţiunii, în lipsa calităţiiprocesuale active exclusive a reclamantului.Aşa fiind, recursul a fost admis în conformitate cu prevederile art.312Cod procedură civilă, modificată decizia, iar pe fond respinsă acţiuneapentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantului.
| ← Participarea procurorului la judecată (art. 45 Cod procedură... | ACTIUNEA IN TAGADA PATERNITATII. CALITATEA PROCESUALA ACTIVA A... → |
|---|
