REVENDICARE. TEREN AFLAT ÎN PATRIMONIUL UNITĂŢII ADMINISTRATIV - TERITORIALE. CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ.

REVENDICARE. TEREN AFLAT ÎN PATRIMONIULUNITĂŢII ADMINISTRATIV - TERITORIALE.CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ.

Potrivit art.19 din Legea nr.215/2000 aadministraţiei publice locale, unităţile administrativ-teritoriale,sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridicădeplină şi patrimoniu propriu.

Patrimoniul constituit din bunuri mobile şi imobileproprietate publică sau privată, precum şi alte drepturi şiobligaţii cu caracter patrimonial, este administrat de cătreconsiliul local, iar în litigiile referitoare la acest patrimoniu înjustiţie, unitatea administrativ-teritorială va fi reprezentată deprimar.

(Decizia civilă nr.323/R din 4 octombrie2004 a Curţii de Apel Piteşti).

Primăria a chemat în judecată pe pârât pentru revendicarea uneisuprafeţe de teren şi pentru plata despăgubirilor civile reprezentând lipsa defolosinţă a acestuia.

Judecătoria Câmpulung a admis acţiunea prin sentinţa civilă nr.103din 22 ianuarie 2003 şi, în consecinţă, l-a obligat pe pârât să lase reclamanteiîn deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 3.360 mp. identificată prin schiţaanexă a raportului de expertiză şi să plătească suma de 2.000.000 leireprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului şi cheltuieli dejudecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta esteproprietara mai multor suprafeţe de teren cuprinse în inventarul bunuriloraparţinând domeniului public al comunei, printre care şi terenul în litigiu, iarpârâtul l-a ocupat abuziv.

Apelul a fost respins ca nefondat de Tribunalul Argeş, prin deciziacivilă nr.1455 din 6 octombrie 2003, însuşindu-şi considerentele primeiinstanţe.

Recursul pârâtului a fost întemeiat pe disp.art.304 pct. 8, 9 şi 10Cod procedură civilă, prima critică vizează lipsa calităţii procesuale active areclamantei Primăria comunei Hârtieşti, raportat la prevederile art.19 dinLegea nr.215/2001. Celelalte critici privesc fondul dedus judecăţii, cu referirela faptul că pârâtul a fost înzestrat cu terenul litigios în anul 1960, pe care l-astăpânit în mod continuu, aşa cum rezultă şi din certificatul de moştenitordepus în cauză.

Prin decizia civilă nr.323/R din 4 octombrie 2004, Curtea de Apela admis recursul, a modificat decizia în sensul admiterii apelului declarat depârât, iar pe fond a respins acţiunea.

În considerentele deciziei, se reţine că, potrivit art.19 din Legeanr.215/2000 a administraţiei publice locale, unităţile administrativ-teritoriale,sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şipatrimoniu propriu. Patrimoniul constituit din bunuri mobile şi imobileproprietate publică sau privată, precum şi alte drepturi şi obligaţii cu caracterpatrimonial, este administrat de către consiliul local, iar în litigiile referitoarela acest patrimoniu în justiţie, unitatea administrativ-teritorială va fireprezentată de primar.

Verificând acţiunea s-a constatat că aceasta a fost formulată deprimărie şi nu de comună, prin primar, aşa cum prevăd normele legale maisus enunţate (art.67 din Legea nr.215/23 aprilie 2001 a administraţiei publicelocale).Excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului a fost privităca întemeiată, cu consecinţa admiterii recursului şi a modificării deciziei, întemeiul art.312 alin.2, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, iar pefond a respingerii acţiunii.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre REVENDICARE. TEREN AFLAT ÎN PATRIMONIUL UNITĂŢII ADMINISTRATIV - TERITORIALE. CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ.