CSJ. Decizia nr. 373/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 373.
Dosar nr. 1341/2001
Şedinţa publică din 30 septembrie2003
Asupra recursurilorde faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 ianuarie 1995, reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. U. S.A. Oneşti, S.C. C. S.A.Borzeşti şi S.C. V. S.A.Giurgiu, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor băneşti ce i se cuvin în calitate de inventator pentru aplicarea invenţiei „scurt-circuitor pentru celule de electroliză". În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că împreună cu inginer C.H. este autorul invenţiei menţionate, pentru care s-a emis brevetul de invenţie nr. 80130 din 29 iulie 1982, titular de brevet fiind Institutul de Inginerie Tehnologică şi Proiectări pentru Industria Chimică Bucureşti. S-a mai susţinut că prima pârâtă a fabricat un număr de 7 utilaje ce înglobau invenţia, 3 dintre ele fiind montate la pârâta S.C. C.Borzeşti, iar 4 la ultima pârâtă, toate refuzând să-i plătească drepturile cuvenite pentru creaţia industrială pe care o exploatează.
Într-un prim ciclu procesual, Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 280/8 septembrie 1995 a respins acţiunea ca nefondată, cu motivarea că mai întâi reclamantul ar trebui să clarifice cu titularul brevetului raporturile sale ca inventator.
Decizia din apel, prin care sentinţa a fost schimbată în parte, admiţându-se acţiunea îndreptată împotriva ultimelor două pârâte, a fost casată de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia civilă nr. 444/10 februarie 1999. A statuat instanţa de recurs cu acel prilej că se impune efectuarea unui nou raport de expertiză cu respectarea dispoziţiilor procedurale privind citarea părţilor, că se impune verificarea apărărilor privind unitatea care a aplicat invenţia, dacă produsul achiziţionat de recurente s-a realizat pe baze comerciale şi dacă prin folosirea lui s-au obţinut avantaje economice şi economii anuale. De asemenea, s-a dat recomandarea instanţei de trimitere să clarifice dacă inventatorii fuseseră recompensaţi potrivit legii în vigoare la data realizării invenţiei (art. 52 din Legea nr. 62/1974) şi dacă aceasta se încadrează sau nu în dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 64/1991.
Primind cauza spre rejudecare, Curtea de Apel Bacău a dispus efectuarea unei noi expertize de către inginer C.E., cu obiectivele rezultate din Decizia de casare.
Prin Decizia civilă nr. 83/13 octombrie 2000 Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 280/1995 a Tribunalului Bacău, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis acţiunea faţă de pârâta S.C. V. S.A. Giurgiu, care a fost obligată la plata sumei de 1.002.809.765 lei şi faţă de pârâta S.C. C. S.A. Borzeşti, care a fost obligată la plata sumei de 443.828.675 lei către reclamant.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că anterior introducerii acţiunii, s-a încercat negocierea cu unităţile ce aplicau invenţia, fiind respectate dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 64/1991. A mai reţinut Curtea de Apel că S.C. C. Borzeşti S.A. a aplicat invenţia în perioada 1983 – 1989, iar S.C. V. S.A. Giurgiu în perioada 1984 – 1988, cu obţinerea unor avantaje economice constând în reducerea importului şi a consumului energetic, calculate de expert şi reactualizate conform HG nr. 152/1992, HG nr. 101/2000 şi Legii nr. 19/2000.
Împrejurarea că inventatorii (printre care reclamantul) nu sunt titularii brevetului de invenţie a fost apreciată ca fiind fără semnificaţie în raport cu dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 64/1991 care instituia obligaţia de plată a drepturilor către inventatori (autorii invenţiei) de către unităţile care aplică aceste invenţii.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs pârâtele S. C. S.A. Borzeşti şi S.C. V. S.A. Giurgiu.
Prin recursul său, neîncadrat în drept, S.C. C. S.A. Borzeşti a susţinut că în perioada 1983 – 1989 a fost obligată să folosească instalaţii autohtone în locul celor de import, mult mai performante, cum o dovedeşte şi faptul că după 1989 s-a renunţat la folosirea instalaţiei inventate de reclamant, în favoarea unora din import. De aceea, recunoscând că ar fi existat anumite avantaje economice contestă obligarea sa la plată.
În recursul S.C. V. S.A.Giurgiu, bazat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Astfel: nu s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 66 din Legea nr. 64/1991; nu s-a pronunţat asupra excepţiei de nelegalitate a HG nr. 152/1992, regula 53 alin. (1); nu s-a pronunţat asupra obiecţiunilor la raportul de expertiză.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
În faţa Curţii, recurenta S.C. C. S.A. Borzeşti a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 66 alin. (2) din Legea nr. 64/1991. Prin încheiere, judecarea recursurilor a fost suspendată, excepţia fiind trimisă Curţii Constituţionale, care prin Decizia nr. 238/12 septembrie 2002 a respins excepţia.
Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru motivele ce se vor expune în cele ce urmează.
Cu privire la recursul S.C. C.SA Borzeşti, acesta nu a indicat nici unul dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., iar din cuprinsul acestuia nu se poate identifica nici unul dintre motivele prevăzute de lege în art. 304. Simpla nemulţumire a părţii litigante faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci recurenta avea obligaţia de a-şi întemeia recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege. Ca atare, acest recurs va fi respins ca nefondat. Recursul S.C. V S.A. Giurgiu se priveşte ca nefondat. Se reproşează instanţei de apel că nu s-ar fi pronunţat asupra unor mijloace de apărare sau dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Analizând Decizia recurată, Curtea constată că aceste motive nu se verifică. Într-adevăr, după depunerea raportului de expertiză, amplu documentat, conform indicaţiilor instanţei de casare, s-au formulat obiecţiuni, care vizau în principal: noţiunea de unitate care a aplicat invenţia şi greşita reactualizare a sumelor acordate, nu doar în raport cu creşterile salariale, ci şi cu dobânzile acordate de CEC.
Cu privire la aceste obiecţiuni, instanţa de apel a procedat legal, punându-le în discuţia părţilor şi solicitând expertului să-şi expună punctul de vedere.
Prin Decizia recurată, instanţa a omologat implicit atât raportul de expertiză cât şi răspunsul la obiecţiuni, nefiind necesară reluarea tuturor considerentelor din cele două ample mijloace de probă ştiinţifice. Din amplul material probator administrat, instanţa a tras în mod corect concluzia că cele două recurente au calitatea de „unitate care aplică invenţia", în înţelesul dat de art. 66 din Legea nr. 64/1991. Pârâta S. C. U. (fosta IUC Oneşti) nu a fabricat în serie produsele în discuţie, ci pe baza proiectelor ce fuseseră experimentate la cererea celor două copârâte a executat un număr limitat de exemplare (7) care toate au fost aplicate de S.C. C. S.A. Borzeşti şi S.C. V. S.A. Giurgiu.
Cu privire la pretinsa nelegalitate a Regulii 53 din HG nr. 152/1992, strâns legată de pretinsa neconstituţionalitate a art. 66 din Legea nr. 64/1991, astfel cum rezultă din Decizia nr. 238/2002 a Curţii Constituţionale, acestea nu au caracter retroactiv, negocierea pornind de la drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului prevăzute de legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet. Atâta timp cât este necontestat (pârâtele neadministrând nici o probă contrară) că inventatorul nu a fost recompensat, situaţia juridică în curs acordă dreptul la reevaluarea creanţei.
Pentru considerentele anterior expuse, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele S.C. C. S.A. Borzeşti şi de S.C. V. S.A. Giurgiu împotriva deciziei nr. 83 din 13 octombrie 2000 aCurţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 373/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 373/2001. Civil → |
|---|
