CSJ. DECIZIA nr. 1168/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECTIA CIVILA
DECIZIA nr. 1168/2003
Dosar nr. 955/2002
Şedinţa publică de la 25 martie 2003
S-a procedat la examinarea recursului declarat de reclamantii N.Ş.E.si N.S.G.impotriva deciziei civile nr. 587/A din 20 decembrie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III a civila.
La apelul nominal s-au prezentat recurentii-reclamanti N.S.E.si N.S.G.reprezentati de domnul avocat C.C.G.si intimatii-parati P.G.si L.A.D.reprezentati de domnul avocat G.D.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre magistratul asistent dupa care, neexistand chestiuni de natura a fi puse in discutie inaintea dezbaterilor asupra recursului, Curtea a constatat cauza in stare de judecata acordand cuvantul partilor .
Aparatorul recurentilor-reclamanti a expus motivele recursului declarat in cauza punad concluzii de admitere a acestuia.
Aparatorul intimatilor-parati a solicitat respingerea recursului.
Presedintele a declarat inchise dezbaterile privind recursul formulat in cauza si asupra caruia Curtea a ramas in pronuntare.
CURTEA,
deliberand asupra recursului declarat de reclamantii N.Ş.E.si N.S.G.impotriva deciziei civile nr. 587/A din 20 decembrie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III a civila, constata urmatoarele:
Prin actiunea formulata la 15 martie 1999 N.Ş.E.si N.S.E.au solicitat sa se pronunte o hotarare prin care sa se constate ca la 17 mai 1971 au cumparat de la numitii D.V.si P.V.un teren “in suprafata de 247 mp” situat in Bucuresti Calea Vacaresti nr. 377 sectorul 4.
Actiunea, formulata in contradictoriu cu paratii P.G.si L.A.D.in calitate de succesori ai vanzatorilor terenului a fost inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti cu numarul de dosar 2650/1999.
Prin sentinta nr. 66 pronuntata la 8 ianuarie 2001 instanta astfel sesizata a declinat competenta de solutionare a actiunii la Tribunalul Bucuresti unde cauza a fost reinregistrat cu pe rolul Sectiei a IV a civile cu numarul de dosar 918/2001.
La randul sau prin sentinta civila nr. 585 pronuntata la 5 iunie 2001 Tribunalul Bucuresti - sectia a IV a civila a respins actiunea ca nefondata.
Apelul facut ulterior de reclamanti impotriva acestei sentinte a fost de asemenea respins ca nefondat prin decizia nr. 587 A pronuntata Curtea de Apel Bucuresti - sectia a III a civila in dosarul nr. 3885/2001.
Pentru a pronunta acesta decizie instanta de apel a retinut in esenta ca terenul care formeaza obiectul litigiului a fost trecut in proprietatea statului in anul 1998 astfel incat obiectul presupusei vanzari invocate de reclamanti nu mai exista la data solutionarii actiunii.
S-a retinut de asemenea ca prin continutul sau inscrisul olograf intitulat “chitanta” intocmit la 17 mai 1971 si a carui copie a fost depusa de reclamanti in dosar nu permitea nici el pronuntarea unei hotarari care sa consacre transferul dreptului de proprietate imobiliara deoarece nu mentiona suprafata de teren asupra careia partile semnatare convenisera si nu era semnat decat de catre unul dintre sotii V., neintrunind deci cerinta prevazuta de art. 35 din Codul familiei.
In aceeasi ordine de idei instanta de apel a relevat existenta unor probe care atestau ca reclamantii nu au ajuns la un acord de vointa in sensul cumpararii terenului decat cu V. D., V. P. acceptand sa le confere numai un drept de trecere pe acel teren.
La 5 februarie 2002 reclamantii N.Ş.E. si N.S.G.au declarat recurs impotriva deciziei astfel pronuntate, cauza fiind apoi inregistrata pe rolul Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie cu numarul de dosar 955/2002
In motivarea recursului intemeiat pe dispozitiile art. 304 punctul 9 din C. proc.civ. hotararile pronuntate in cauza au fost criticate pe considerentul ca instantele nu au tinut seama de concluziile expertizei tehnice efectuate in cauza, de inscrisurile oficiale aflate in dosar ca si de depozitiile martorei B.E., probe care atestau ca, de la data intocmirii chitantei, o suprafata de teren “de 326,90 mp” a fost efectiv utilizata de reclamanti, nemaifigurand in evidentele administrative ca apartinand sotilor V. D. si P.
S-a mai sustinut ca instantele au ignorat in mod nejustificat faptul ca probe mentionate - completate in recurs prin depunerea unor noi inscrisuri - permit o completa individualizare si delimitatare a suprafetei de teren aflate in litigiu, suplinind sub acest aspect lipsa de precizie a inscrisului olograf intocmit in anul 1971.
In acelasi context s-a subliniat ca suprafata astfel definita corespunde sub aspect valoric nivelului ridicat al pretului platit de catre eclamanti, pret care constituie si un indiciu suplimentar ca actul a avut ca obiect un transfer de proprietate, iar nu doar recunosterea unui drept de trecere pe teren.
O alta critica adusa hotararilor pronuntate in cauza a vizat aprecierile instantelor referitoare la incheierea conventiei din anul 1971 fara acordul vanzatoarei V. P.
Referitor la acest aspect s-a relevat ca aprecierea instantelor este infirmata in mod direct de declaratia martorei B.E. care a participat la intocmirea inscrisului olograf, iar indirect de pasivitatea manifestata de V. P. care nu a atacat in justitie actul juridic astfel incheiat si a acceptat mostenirea sotului sau V. D. obligatiile asumate de acesta fiindu-i pe deplin opozabile.
S-a mai relevat ca potrivit art. 711 din C.civ.aceleasi obligatii le sunt opozabile si paratilor P.G.si L.A.D.in calitatea lor de mostenitori a lui V. P., decedata in anul 1989.
O ultima critica a fost adusa hotararilor pronuntate in cauza in legatura cu aprecierea instantelor referitoare la inexistenta obiectului vanzarii ca efect al exproprierii terenului.
S-a sustinut de catre recurenti ca acest argument este irelevant deoarece “terenul in litigiu a fost trecut in proprietatea statului numai pentru o perioada temporara”, fiind invocate in acelasi sens si dispozitiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 care prevad ca terenurile care au fost expropriate si sunt libere urmeaza a fi restituite in natura.
In ceea ce ii priveste intimatii parati au solicitat respingerea recursului sustinand ca toate criticile aduse de reclamanti hotararilor pronuntate in cauza sunt nefondate, sens in care au formulat si o intampinare.
Recursul este nefondat.
Principalul motiv avut in vedere de instanta de fond in respingerea actiunii si de instanta de apel in mentinerea acestei solutii a fost acela ca la data solutionarii cauzei obiectul vanzarii nu exista.
Aceasta concluzie este intrutotul confirmata de probele dosarului care atesta ca imobilul compus din constructie si teren situat in Calea Vacaresti nr. 377 si care apartinea sotilor V. D. si V. P. a fost expropriat prin Decretul nr. 143/1988 emis de catre fostul Consiliu de Stat, aspect ce nu a fost contestat de altfel nici de catre recurentii-reclamanti.
Asertiunea acestora din urma in sensul ca masura exproprierii ar fi avut un caracter temporar nu a fost sustinuta prin probe, iar invocarea art. 11 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 este neconcludenta intrucat respectivele dispozitii legale au doar un caracter generic, punerea lor in executare presupunand indeplinirea unor conditii suplimentare, inclusiv de ordin procedural, mentionate fie in legea citata, fie si in alte acte normative emise ulterior adoptarii ei.
Semnificativ in acest sens este de pilda faptul - evocat in mod insistent si de recurenti - ca la data intrarii in vigoare a actului normativ de expropriere in evidenta anumitor autoritati suprafata de teren litigioasa nu mai figura ca apartinand lui V. D. si V. P., situatie care face ca ipoteza reconstituirii unui drept de proprietate in favoarea succesorilor acestora, care sunt paratii din cauza de fata, sa fie cu ata mai incerta.
Conform art. 948 punctul 4 din C.civ. printre conditiile esentiale de validitate a unui contract se numara si aceea ca respectivul act juridic sa aiba “un obiect determinat”.
In speta aceasta conditie esentiala nu a fost si nu este indeplinita, fiind justificata deci aprecierea instantelor in sensul ca nu puteau pronunta o hotarare judecatoreasca susceptibila sa produca “efectele caracteristice vanzarii, deci inclusiv transferul valabil al proprietatii” de la parati catre reclamanti.
Imprejurarea ca hotararile pronuntate in cauza contin consideratii referitoare la alte aspecte ale litigiului poate face eventual obiectul unor critici de ordin formal in masura in care instantelor li s-ar reprosa lipsa de rigoare si conciziune a redactarii respectivelor hotarari..
Este de observat insa ca in conditiile inexistentei obiectului vanzarii sunt irelevante pentru solutionarea actiunii orice alte aspecte analizate ori, dimpotriva, omise de catre instante precum:
· lipsa din inscrisul constatator al antecontractului a unor mentiuni privind suprafata si amplasarea terenului ce urma a fi vandut,
· existenta sau inexistenta consimtamantului lui V. P. la incheierea antecontractului,
· opozabilitatea fata de V. P. a acestui antecontract in urma acceptarii succesiunii sotului sau V. D. ori
· natura juridica a dreptului - de proprietate sau doar de trecere -care urma a fi transmis reclamantilor.
In egala masura apar ca irelevante - facand deci inutila analizarea lor de catre aceasta Curte - criticile si argumentele invocate de recurenti cu privire la astfel de chestiuni, altele decat aceea a inexistentei obiectului vanzarii, care este decisiva pentru solutionarea litigiului.
Retinand deci ca in cauza nu isi au incidenta nici una dintre dispozitiile art. 304 din C.proc.civ., Curtea urmeaza a face aplicarea art. 312 alin. 1 din acelasi cod in sensul respingerii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de N.Ş.E.si N.S.G.impotriva deciziei civile nr. 587/A din 20 decembrie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti - sectia a III a civila.
Irevocabila.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2003.
| ← Acţiune pentru restituirea în natură sau echivalent a... | CSJ. DECIZIA nr. 1862/2003. Civil → |
|---|
