ICCJ. Decizia nr. 126/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 126.
Dosar nr. 1749/2003
Şedinţa publică din 13 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 aprilie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 rep. şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la acel moment, recurs în anulare împotriva deciziei nr. 711 din 8 aprilie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
S-a susţinut că această hotărâre judecătorească a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că prin acţiunea adresată Tribunalului Hunedoara, reclamanţii G.E., T.P., B.I. şi D.V. au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale, U.M. 2498 Deva să se dispună obligarea acestuia la plata sumelor de 81.125.900 lei, 66.505.683 lei, 77.183.019 lei şi respectiv 84.741.317 lei, actualizat potrivit indicelui de inflaţie la data achitării efective, reprezentând impozit nelegal aplicat şi reţinut asupra ajutoarelor şi plăţilor compensatorii cuvenite în baza dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 138/1999 şi art. 7 din OG nr. 7/1998.
Reclamanţii au susţinut că la data trecerii în rezervă cu drept de pensie trebuiau să beneficieze de un ajutor neimpozabil în raport cu solda lunară brută [art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999] însă pârâtul nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Prin sentinţa civilă nr. 500 din 8 noiembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Hunedoara au fost respinse ca neîntemeiate atât acţiunea cât şi cererea de chemare în garanţie, reţinându-se în esenţă că reclamanţii erau îndreptăţiţi să primească plăţile compensatorii şi ajutoarele cuvenite doar în sumă netă, după deducerea impozitului, aşa cum de altfel au fost achitate la data trecerii în rezervă.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au declarat recurs.
Prin Decizia civilă nr. 711 din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Alba-Iulia a fost admis recursul reclamanţilor şi s-a modificat sentinţa în sensul admiterii în parte a acţiunii şi a cererii de chemare în garanţie, cu consecinţa obligării la plata sumelor de 103.622.775 lei, 85.884.293 lei, 63.422.256 lei şi respectiv 43.788.901 lei către aceştia.
În motivarea deciziei s-a reţinut că Legea nr. 138/1999 conţine dispoziţii generale, ce derogă de la prevederile OG nr. 73/1999, conform căreia se prevăd în mod limitativ veniturile neimpozabile, printre care se numără şi ajutoarele acordate potrivit legilor speciale.
Recursul în anulare susţine în esenţă că Decizia pronunţată în recurs este nelegală, ea făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 4, art. 6, art. 23 şi art. 86 din OG nr. 73/1999, ceea ce a determinat o soluţionare eronată a cauzei pe fond.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea deciziei pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia în sensul respingerii recursurilor declarate de reclamanţi şi menţinerii soluţiei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.
S-a ataşat dosarul cauzei.
Din examinarea întregului material probator administrat, Curtea reţine că recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit prevederilor art. 4 lit. b) din OG nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, care sunt asimilate, conform art. 23 lit. b) din acelaşi act normativ, şi drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, sporurile şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.
Scutirea de impozit pe venit este prevăzută de art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 pentru sumele reprezentând plăţi compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă, ca urmare a nevoilor de reducere şi restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condiţiile de pensie.
Aşa fiind, întrucât ajutoarele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută şi nu netă, conform prevederilor art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, acestea nu sunt scutite de impozit pe venit.
Pe de altă parte, este esenţială împrejurarea că ajutoarele prevăzute de Legea nr. 138/1999 nu sunt identice cu cele reglementate de art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999.
Astfel, ajutoarele dispuse în favoarea militarilor sunt venituri asimilate salariului iar nu indemnizaţiei cu destinaţie specială, forme de sprijin acordate celor aflaţi în nevoie, de natura celor enumerate în normele metodologice privind punerea în aplicare a OG nr. 73/1999, aprobate prin HG nr. 1066/1999.
Totodată, în momentul trecerii în rezervă a reclamanţilor, 15 februarie 2000, prevederile art. 7 din OG nr. 7/1998 precum şi cele ale art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate prin art. 86 din OG nr. 73/1999 astfel încât pârâtul în mod corect a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispoziţiilor art. 8 din OG nr. 73/1999 plăţilor compensatorii calculate în baza soldelor lunare brute acordate reclamanţilor.
Aşa fiind, hotărârea pronunţată în fond de către tribunal este corectă iar Decizia prin care s-a admis recursul încalcă prevederile legale menţionate.
În consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 3303 alin. (1) comb. cu art. 312 alin. (3) şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va admite recursul în anulare, va modifica Decizia atacată şi va respinge recursul reclamanţilor împotriva sentinţei tribunalului, care va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 711 din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
Modifică Decizia atacată şi respinge recursul declarat de reclamanţii B.I., D.V., G.E. şi T.P. împotriva sentinţei civile nr. 500 din 8 noiembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1212/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 1307/2003. Civil. Litigiu asig.sociale. Recurs... → |
|---|
