ICCJ. Decizia nr. 165/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 165.
Dosar nr. 1566/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1943 din 14 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, s-a respins cererea formulată de E.M. Petrila împotriva pârâtei Primăria Petrila.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că, în contextul art. 1, art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, reclamanta a fost o întreprindere socialistă de stat, şi nu o întreprindere particulară care să fi deţinut în proprietate imobile, preluate abuziv de statul român. Că transformarea S.A.R. S.A. Petroşani organizată pe principiile codului comercial în întreprindere socialistă - E.M. Petrila – s-a făcut în sensul încetării persoanei juridice a celei dintâi, neputându-se vorbi de o continuitate a activităţii deoarece nu există o unică persoană juridică. În atare situaţie reclamanta nu este continuatoarea activităţii S.A.R. S.A. Petroşani, deci nu are dreptul la restituirea unor imobile ce au aparţinut acesteia din urmă.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr. 102 din 6 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta E.M. Petrila, împotriva sentinţei civile nr. 1943 din 14 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanta E.M. Petrila Judeţul Hunedoara a fost întreprindere socialistă de stat şi nu a deţinut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv de Statul Român. Reclamanta nu este continuatoarea în drepturi a S.A.R. S.A. Petroşani.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamanta E.M. Petrila, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9, 10 C. proc. civ. pentru următoarele considerente:
- În mod greşit instanţele au reţinut faptul că reclamanta nu este continuatoarea în drepturi a S.A.R. S.A. Petroşani, cu toate că din probe rezultă acest lucru.
- Reclamanta este continuatoarea în drepturile S.A.R. S.A. Petroşani deoarece activitatea de minerit a continuat neîntrerupt din 1921 şi până în prezent, astfel încât perioada cuprinsă între naţionalizarea S.A.R. S.A. Petroşani şi înfiinţarea C.M.H. S.A. E.M. Petrila nu au existat întreruperi ale activităţii de exploatare a cărbunelui în Valea Jiului indiferent de schimbarea denumirii persoanei juridice.
Recursul nu este fondat.
Prin dispoziţia art. 774 din 30 aprilie 2002 emisă de Primăria oraşului Petrila s-a respins cererea de restituire în natură formulată de reclamanta E.M. Petrila, cu privire la terenul în suprafaţă de 871,2 mp situat în oraşul Petrila înscris în CF nr. 2597 – Petrila pe considerentul că reclamanta nu este proprietara terenului solicitat. Terenul a fost prelua de la S.A.R. Petroşani care l-a deţinut cu titlu de proprietate de Statul Român, iar reclamanta nu este continuatoarea în drepturi a acestei societăţi.
Cum reclamanta E.M. Petrila nu a fost mulţumită de modul de rezolvare a cererii de restituire în natură a imobilului revendicat, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 a formulat acţiune în justiţie contra dispoziţiei mai sus menţionată, la Tribunalul Hunedoara.
Acţiunea formulată de reclamantă a fost respinsă de instanţa de fond aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1943 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara. Această sentinţă a fost menţinută de instanţa de apel prin Decizia civilă nr. 102 din 10 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Ambele instanţe au pronunţat sentinţe temeinice şi legale.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv de stat se restituie de regulă în natură în condiţiile prezentei legi, iar art. 3 lit. c) din aceeaşi lege precizează că sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii „persoanele juridice proprietari ai imobilelor preluat în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă".
Pentru acordarea îndreptăţirii la restituire, textul de lege mai sus enunţat ia în considerare două situaţii: continuarea activităţii persoanei juridic respective de la data deposedării până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi reluarea activităţii în condiţiile legii, după 22 decembrie 1989, în cazul persoanelor juridice a căror activitate a fost întreruptă ori interzisă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
În speţă, nici una din cerinţele menţionate nu este îndeplinită.
Reclamanta E.M. Petrila a fost întreprindere socialistă de stat, şi nu o întreprindere particulară, care a deţinut în proprietate imobile, ce i-au fost preluat în mod abuziv de stat.
În situaţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, nu se includ actualele societăţi comerciale, regii autonome sau companii naţionale, chiar dacă s-ar putea stabili o „filiaţie" a acestora în sensul că ar proveni din lanţul societate comercială de tip capitalist la data naţionalizării mijloacelor de producţie, întreprindere socialistă de stat, societate comercială cu capital privat, deoarece transformarea din societate comercială anonimă, organizată conform codului comercial, în întreprindere socialistă s-a făcut în sensul încetării persoanei juridice a celei dintâi. Deci, nu se poate vorbi de o „continuitate a activităţii" reclamantei întrucât nu există o unică persoană juridică.
Cu alte cuvinte, continuarea activităţii presupune păstrarea neîntreruptă a persoanei juridice, în perioada scursă de la data deposedării abuzive până la data emiterii dispoziţiei de restituire, fiind fără importanţă schimbarea denumirii, a sediului, ori a altor elemente de identificare.
- Mai mult, în cauză nu există nici o hotărâre judecătorească care să consfinţească înfiinţarea reclamantei E.M. Petrila, sau să facă vreo referire cu privire la legătura dintre reclamantă şi persoana desfiinţată ori interzisă, S.A.R. S.A. Petroşani.
Din probele existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta nu a fost persoană juridică de tip capitalist, nu a deţinut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv, nu a fost interzisă în perioada comunistă, nu este continuatoarea în drepturi a S.A.R. Petroşani, deci nu are vocaţie la restituirea unor imobile care au fost proprietatea S.A.R. S.A. Petroşani, respectiv a terenului în suprafaţă de 871,2 mp situat în oraşul Petrila înscris în CF nr. 2597 – Petrila.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi în consecinţă se va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta E.M. Petrila, împotriva deciziei civile nr. 111 din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta E.M. Petrila, judeţul Hunedoara împotriva deciziei nr. 102 A din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1655/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1650/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
